Arhiva categoriei ‘Prezentari’
Preview: Krater
Anul acesta s-ar putea spune ca s-a spart teava cu jocuri de tip hack&slash cu iz de RPG. Oriunde te uiti, vezi unul, de nu poti sa arunci un bat fara ca cineva sa il ia in inventar, sa il identifice si apoi sa il vanda la un NPC fiindca nu era magic. Avem Diablo 3, avem Path of Exile, avem Torchlight 2, avem Grim Dawn, iar de la studioul Fatshark avem Krater. Acesta reuseste sa se separe oarecum de exemplele anterioare prin cateva caracteristici. Nu exista magie in el, actiunea se intampla in viitor, iar locul unde se desfasoara totul este Suedia post-apocaliptica. De ce? Daca ai putea sa transformi tara ta intr-un teren de joaca intr-un RPG, ce motiv ai avea sa nu o faci? Fiindca nu ar fi o locatie interesanta? Nici o problema, intre timp a venit apocalipsa si a transformat totul in scrum. Au ramas totusi caracteristici tipice suedeze, cum ar fi moneda de schimb, numele si foarte probabil umorul, restul fiind inlocuit cu o groapa imensa, ce arata de parca ar fi rezultat de la impactul cu un obiect mare, sau de la o explozie masiva. Stiu ca exista o denumire speciala pentru acest gen de formatiune de relief, dar nu imi vine in minte.
Vazut: 600 ori de catre 269 vizitatori
Review: Risen 2 Dark Waters
Piranha Bytes este un studiou ce stie foarte bine sa creeze un tip de joc. Unul pe care il ador, unul ce valorifica imersiunea, explorarea unei lumi complexe, verosimile, la propriul pas, mai presus de spectacolul asociat unei peripetii de proportii epice. Au inceput cu seria Gothic si au continuat cu Risen, mergand mereu cu un pas mai departe, unul in lateral si cate o jumatate inapoi. Nu au fost jocuri perfecte, toate au avut defectele lor la diferite mecanici sau aspecte ale povestii. Insa lucrurile pe care le faceau bine ma obligau sa iert greselile si diferitele probleme de design sau de ordin tehnic ce inevitabil isi faceau aparitia. Ma asteptam din plin sa se intample acelasi lucru cu Risen 2 Dark Waters, dar nu s-a intamplat. Oricat de frumoase au fost cateva din clipele petrecute in joc, erau doar asta, clipe. Clipe din 22 de ore dintr-un joc al carui defecte nu le pot ierta, fiindca in prea multe locuri inceteaza sa mai fie Risen, sa mai fie Gothic, sa mai fie tot ce adoram la acest gen de jocuri. Piranha Bytes a incercat sa faca un nou tip de joc, unul care sa fie mai pe placul publicului larg, mai structurat, mai consolizat. Au incercat sa faca ce au facut si cei de la CD Projekt cu The Witcher 2, insa rezultatul are si mai multe probleme.
Vazut: 1146 ori de catre 473 vizitatori
Game Testing cu Ciprian Bacioiu
Este imposibil sa nu fi jucat ceva, orice, iar la un moment sau altul sa fi gasit o eroare sau un bug. Fie un lucru mic si irelevant, ca o faclie infipta intre doua cutii. Fie ceva amuzant, ca un personaj zburand fiindca nu stie cum sa ajunga in alt mod pana la avatarul tau. Fie ceva care a blocat progresul jocului, ca o misiune ce refuza sa se incheie, sau ceva ce a dus la prabusirea sa repetata a jocului, nervi, suparare si posibil o dezinstalare. Toate, mai putin ultima din fericire, se regasesc din belsug in Risen 2, dar despre asta vom discuta maine. Problemele de acest gen se intampla des, s-ar putea spune chiar ca sunt inevitabile. Multi dintre voi probabil va intrebati de ce. Cum se face ca sunt lansate jocuri, chiar si de buget mare, intr-o stare nefinisata, precara sau marginal functionala. Poate sunteti curiosi despre cum se testeaza un joc, ce presupune meseria de game tester sau cum va puteti apuca si voi de asa ceva. In acest articol vom acoperi exact acest subiect. Dar fiindca stiu absolut nimic despre acest subiect, am apelat la ajutorului unui individ care are experienta la prima mana in acest domeniu, Ciprian „Zapaman” Bacioiu, actualmente game designer la Gameloft si fost game tester, cu proiecte precum Asphalt 6 si NOVA 3 in palmaresul sau, alaturi de un joculet numit Cyber Shield, realizat pentru competitia Ludum Dare.
Vazut: 1525 ori de catre 625 vizitatori
Preview: Lost Planet 3
Seria Lost Planet, crescuta in ograda notoriului producator nipon Capcom, a poposit pentru prima data pe piata in 2007. Nu vom intra aici in discutii referitoare la versiunile de consola versus versiunea de PC a jocului, cert este ca receptia acestuia a fost una mixta. Daca parerile au fost impartite referitor la primul joc, continuarea sa, care a schimbat niste macazuri destul de substantiale in gameplay, a fost primita cu si mai putin entuziasm. Cu toate acestea, fiecare dintre jocuri a reusit sa vanda in jur de doua milioane de copii fiecare, si iata-ne acum in pragul ultimului vlastar al seriei. Personal, am fost un fan din start al primului Lost Planet, pe care am avut ocazia sa-l butonez in ambele sale variante(PC si consola), insa am fost dezamagit de continuarea sa, si nu trageam mari sperante ca vom mai avea parte de un nou joc marca Lost Planet pe viitor. Vazand pentru prima data trailerul oficial de anuntare, m-am bucurat ca temerile nu mi s-au adeverit, si in primul rand, am apreciat intoarcerea la origini a seriei. Citeste mai departe »
Vazut: 2272 ori de catre 741 vizitatori
Shooter-ul nostru drag, mori in flacari
Un lucru trist mi-a sarit in ochi luna trecuta. Intr-un interviu pentru Gamasutra, Dylan Jobe, presedinte al studioului Lightbox, ce a lansat recent Starhawk, a facut o declaratie ce m-a dezamagit profund. Citez: „Instinctul meu spune ca genul shooter se afla la o rascruce de drumuri. Poate sa mearga pe calea liniara, de blockbuster, sau poate sa se indrepte spre o abordare noua. Nu spun ca Starhawk va lua calea corecta, dar cred ca genul ii cuvine un nou pas.[...] Acum, ai putea argumenta ca facand mai mult din acelasi lucru functioneaza, fiindca lumea isi vinde produsul bine si numerele on-line sunt foarte bune. Dar personal, simt ca noi la Lightbox vrem doar sa incercam ceva nou.”
Nu spun ca Modern Warfare este zeul atotputernic al genului si oricine se abate de la reteta sa trebuie spulberat de fulgere divine si izgonit in cele mai intunecate colturi ale abisului arzator. Declaratia sa m-a dezamagit dintr-un alt motiv. Cel ca numeste campania de singleplayer a lui Starhawk o abordare noua, din simplul fapt ca permite jucatorului sa se foloseasca de o sumedenie de instrumente, unelte si tactici pentru a-si indeplini obiectivele. Un shooter ce nu este un coridor nesfarsit a fost numit o noutate. Daca s-a ajuns la nivelul la care un producator de jocuri, a carui membri au ceva vechime in industrie numesc acest concept o noutate, cum s-ar spune, e de rau. De aceea nu pot decat sa ii urez shooter-ului nostru drag un foarte calduros mori in flacari.
Vazut: 2272 ori de catre 732 vizitatori
Review: Will Fight for Food
Sunt convins ca multi dintre voi ardeti de nerabdare sa cititi o recenzie a lui Diablo 3 sau a lui Street Fighter X Tekken, dar pentru ca nu am aceste jocuri inca, iar Risen 2 imi consuma o cantitate mare de timp si nervi, astazi avem inca o recenzie din categoria: „Lucruri care reusesc cumva sa se strecoare pe contul meu de GamersGate”. Nu stiu cum, nu stiu de ce, dar mereu apare cate unul. Cateodata bune, cateodata cele mai odioase creatii ale industriei. Jocul de astazi cade undeva intre, si poarta numele Will Fight for Food. Premiza sa nu este rea, nici ideile sale, nici stilul. Toate la un loc, ar putea forma un joculet ce chiar si la pretul sau minuscul ar fi bun. Executia insa lasa foarte mult de dorit.
Vazut: 2181 ori de catre 701 vizitatori
Review: Warlock – Master of the Arcane
Dupa cateva luni de beta test, avanpremiere si o prezentare in direct facuta de un om in toata firea imbracat ca un vampir, Warlock: Master of the Arcane a fost lansat. Produs de Ino-Co Plus si publicat de Paradox Interactive, jocul ne prezinta viziune diferita asupra lumii lui Majesty. Una in care poti cuceri intreaga Ardania, fara exceptie, fara mila sau remuscari ca tocmai ai trantit o nucleara magica in capul unui oras inamic. Se pune un accent foarte mare pe cucerit si pe lupte in general, din cele 4 moduri de victorie, doar unul implicand direct activitati de dezvoltare. Bine, ar fi doua, dar cealalta optiune inevitabil va implica lupte. In consecinte, nu se poate spune ca Warlock face prea multe in comparatie cu alte TBS-uri 4X, dar la ceea ce face se descurca suficient de bine incat sa pastreze atentia jucatorului ture dupa ture, pana te trezesti ca seara s-a transformat in dimineata, dimineata in dupa amiaza si un musuroi de furnici s-a mutat in biroul tau. Genereaza acelasi sentiment de „one more turn”, caracteristic celor mai bune jocuri care apartin acestui gen, iar asta ma face sa iert cateva din problemele sale.
Vazut: 1358 ori de catre 548 vizitatori
Review: Super MNC
Super Monday Night Combat si-a inceput existenta pe piata jocurilor MMO, printr-o eroare. N-as putea spune daca a fost o greseala de calcul, de management, sau a factorului uman, insa Super Monday Night Combat, sau Super MNC, a vazut lumina zilei, in stadiul in care jocul se afla inca in open beta. Cu toate acestea, jocul n-a fost nici pe departe un avorton, acesta fiind deja complet si numai bun de jucat. Producatorul executiv al jocului, Chandana Ekayanake a iesit la rampa, spunand ca invitatiile jocului pe care le-au trimis in prealabil, au fost foarte ambigue, si astfel, pentru a evita alte ambiguitati, s-a decis lansarea jocului mai devreme decat data stabilita. Oricum, bravo, nu vezi in fiecare zi lansari “anticipate”. De s-ar intampla si la case mai mari… Citeste mai departe »
Vazut: 2238 ori de catre 702 vizitatori
In acest ultim capitol dedicat ignorantei conceptului de subtilitate in industria jocurilor, voi acoperi un subiect ce imi este foarte drag, scrisul. Fie ca este vorba de poveste, personaje, ton, referinte, toate au de suferit in cazul in care nu este inteles conceptul subtilitatii. Aici chiar pot sa vorbesc din experienta proprie, directa, fiind responsabil pentru numeroase atrocitati lirice si in proza. Si spre deosebire de alte situatii in care notiunea este subminata, in cazul de fata, vina pica de obicei doar pe cei responsabili pentru realizarea scenariului. De ce? Fiindca nu am vazut pana acum (si sper sa nu vad) situatii in care cineva chiar ii va spune unui scenarist ca detaliile fine ale povestii scrise sunt prea bune. Povestea in mare, da, o poate schimba orice costum cu o cravata si titlul de manager, detaliile insa tin de scriitori. O referinta trecatoare, un cuvant repetat, o idee prezentata intr-un anumit mod, lucrurile mici care fac toata diferenta.
Vazut: 2353 ori de catre 761 vizitatori
Review: Botanicula
Habar nu am ce am jucat. Dupa Lone Survivor, de saptamana trecuta, nu credeam ca o sa mai dau pentru o vreme de un joc in stare sa ma lase intr-o stare de confuzie permanenta ore-n sir, dar am reusit. Sau mai bine zi, Amanita Design a reusit. Creatorii lui Machinarium au revenit cu un nou titlu, numit Botanicula, a carui caracteristica definitorie ar fi ca iti permite sa intelegi ce vede, aude si simte o persoana care a fumat un lan de canepa, a cazut intr-un rezervor de LSD sau a dat peste rezerva de ciuperci halucinogene a lui Mario. Totul din confortul propriei case, si perfect legal in orice tara. Nu stiu cum sa descriu jocul astfel. Este un exemplu glorios al acelei manii creative care separa vehement industria jocurilor in doua parti, cea care face bani si cea care face jocuri. Nici macar in Japonia nu cred ca vei vedea ceva de o asemenea ciudatenie. Bine, poate nici chiar asa, dar foarte aproape.
Vazut: 1470 ori de catre 535 vizitatori