9.0 Glorios!
User Score: 9.8 (4 votes)

Cele Bune

  • Arată și sună imaculat
  • O reimplementare superbă a ideii jocurilor Infinity
  • Este al naibii de bun și de lung

Cele Rele

  • E cam greu să vezi ce se întâmplă în luptele mari
  • Statisticile puteau fi mai bine implementate
  • Tot nu l-am terminat
Grafică: 10
Sunet: 9
Gameplay: 8.5
Poveste: 8.5
Conținut: 10
Imersiune: 9.5
CasetaPillarsIMG

8Xt.jpg
Tx7.jpg

Cineva care n-a jucat la vremea sa Baldur’s Gate, Planescape Torment sau măcar Icewind Dale probabil nu va înțelege entuziasmul planetei pentru Pillars of Eternity. Aș încerca să îl explic, dar sunt destul de sigur că voi eșua în a relata esența, fără a face un articol mult prea lung și paralel cu subiectul de față. Erau RPG-uri foarte bine făcute la vremea lor, cu tehnologia acelei epoci, cu sistemele de reguli ce existau atunci. Aveau o rețetă, una cu care am crescut, prin care am învățat ce înseamnă RPG, și au devenit cu timpul baremul de calitate pentru fiecare alt exemplar al genului. Nostalgie are cu siguranță un factor aici, nu are rost să mă prefac de parcă ar fi fost jocuri perfecte, materialul din care au fost inspirate având și el defectele sale. Însă calitativ și cantitativ erau obiectiv grozave. Și asta a tot vrut să mai vadă lumea încă din 2002, când ultimul astfel de joc a fost produs. Iar acum, avem unul nou pe piață, gândit să fie o continuare în spirit și formă a clasicilor. E de parcă cineva ar fi băgat mâna într-un portal temporal și-a smuls Baldur’s Gate 3 din istorie, doar ca să îl lanseze un deceniu mai târziu, fără acel nume și fără D&D, dar predominant același joc, dus la extremele sale posibile.

PillarsOfEternityReviewIMG001 PillarsOfEternityReviewIMG002

Fiecare titlu făcut pe Infinity Engine a îmbătrânit relativ bine, rezoluțiile mai mari fiind benefice pentru ele. În cazul lui Pillars of Eternity, sunt sigur că cineva în acest moment deja plănuiește să cumpere câteva proiectoare pentru a-l putea juca pe un zid întreg, în așa fel încât să poată admira întreaga hartă simultan, deoarece arată splendid. Când dai zoom-in la maxim, se poate vedea că imaginea este ștearsă, dar de unde îl vei juca în mod normal pe rezoluția standard de Full HD, arată minunat. Fiecare hartă exterioară pe care o vizitam era progresiv mai splendidă, mai feerică, mai fermecătoare, de îmi venea să stau și să mă uit la apa cum curge pe un râu, la iarba ce arată de parcă ar avea fire individuale, la ploaie, la ceață, sau doar la fațada imaculată unei catedrale. Estetica jocului este superbă, execuția sa vizuală este imaculată, nu cred că am suficiente cuvinte de laudă în vocabular pentru a putea arunca în Pillars of Eternity și să îi fac dreptate. Stilul, mai presus de toate îl face să iasă în evidență. Unde jocuri în egală de măsură de minuțioase, precum Divinity Original Sin sau Shadowrun Returns tindeau să aibă o latură ceva mai stilizată, cu contururi de benzi desenate și exagerări comice, Pillars merge pe realism. Unul care bate către moderație în formă și în culoare, potrivindu-se bine cu tonul mai întunecat al poveștii. Nu că e unul din acele jocuri a cărui producător a considerat că singurele două culori ce există sunt gri și maro. Din fericire, Obisdian chiar are oameni capabili să înțeleagă nuanțarea paletei realității. Ca urmare, vei găsi pajiști înverzite și mirifice cu ocazionala căprioară zburdând în veselie, iar ceva mai încolo câte un sat sumbru în care jumătate din populație șade spânzurată într-un copac. Primul Witcher era singurul alt joc din memoria mea recentă care reușește să atingă acest echilibru fără să pară de parcă s-ar fi ciocnit între ele două stiluri complet diferite.

PillarsOfEternityReviewIMG004 PillarsOfEternityReviewIMG005 PillarsOfEternityReviewIMG003

Atmosfera creată de aceste imagini este sporită de muzica superbă a lui Justin Bell. Nu este un nume pe care să îl fi auzit prea des până acum, lucrează la Obisidan pe partea audio de ani de zile, acesta fiind cred că primul joc la care a compus toată coloana sonoră, și s-a descurcat admirabil. Găsești în acest joc piese ce sună de parcă ar fi fost rătăcite din Icewind Dale sau Baldur’s Gate, găsești piese ce te duc cu gândul la Shire din Lord of the Rings, găsești câteva ce amintesc până și de John Williams cu Star Wars al său. Singurul aspect de critică pe care l-aș avea, la partea melodică, este că nu merge suficient de departe pentru a ieși din tiparele genului, cum face muzica lui Kiril în fiecare joc Divinity, sau cum făcea primul joc Witcher. Iar zgomotul provocat de o lovitură critică, nu o fi la fel ca cel din Baldur’s Gate, dar tot satisfăcător este.

Important este că te prinde. Încă de la primul ecran de prolog, cu narațiunea pe fundal și cu o melodie ce-mi amintește de A Vampyre Story. Voci vei regăsi în joc, sporadic, sunt bine făcute, dar nu des utilizate pentru că asta ar fi necesitat resurse mai ample decât cele de care dispun ori Obisidian, ori Paradox. Ce vreau să spun este că Pillars of Eternity are foarte mult text în el. Foarte mult text. Dacă vă place să citiți, o să adorați acest joc. Ai dialog, ai cărți, ai scrisori, ai descrieri, ai tot. Dacă nu vă place să citiți, atunci am dubii că vedeți asta măcar, și dacă ați ajuns până aici cumva, tot ce pot să vă spun este că ar trebui să învățați să vă placă, fiindcă găsești în Pillars of Eternity o lume nouă, atent făurită, cu o istorie detaliate, cu personaje și evenimente ce cuprind un continent imens și foarte diversă. Mai important de atât, este bine scris. Nu vei citi tâmpenii în el, decât poate doar ce au scrijelit finanțatorii pe unele ziduri, dar asta e o cu totul altă poveste pe care nu o voi acoperi aici.

PillarsOfEternityReviewIMG007 PillarsOfEternityReviewIMG008 PillarsOfEternityReviewIMG006

Pe partea tehnică, singurele probleme pe care le-am întâlnit sunt câteva erori de scriptare ce duceau la dublare unor dialoguri, câteva legate de misiunile de la fortăreața ta(fiindcă ai una și voi discuta despre dea îndată) și timpii de încărcare. Sunt mari acești timpi, poate dacă aveți un SSD nu le veți simți, dar în anumite situații sunt palpabile, ca atunci când tot faci vizite între adâncurile unui dungeon mare cât Diablo 1 și căsuța ta construită deasupra, unde poți să te odihnești înainte de-a te arunca din nou în abis. Dar tot pe partea tehnică au adus îmbunătățiri ce fac Pillars of Eternity mai bine gândit decât erau vechile jocuri Infinity. Ai, spre exemplu, opțiunea de-a accelera timpul, în așa fel încât să te poți deplasa pe o hartă, chiar și furișându-te, la un pas vioi. Au băgat opțiuni care va încetini automat timpul pe măsură ce apar mai mulți inamici pe ecran, ca să îți permită un grad mai mare de control asupra acțiunii. Ce nu au introdus este AI pentru echipă. Așa că acea setare de auto-attack nu prea va funcționa pe cât de bine ai crede, fără comanda ta echipa mulțumindu-se la a vedea cum un aliat își are fața redecorată de o halcă de lemn vie, fără să schițeze un gest măcar. Auto-pauza, luată opțiune cu opțiune din Baldur’s Gate, ajută la ușurarea muncii în lupte, dar tot e vorba de mult micro-management dacă vrei să fii eficient.

4 Responses

  1. Beda Venerabilis

    Dacă Pillars of Eternity e atât de bun, în mod sigur îl voi juca ani și ani de zile.
    Felicitări pentru review!

  2. Mihai

    „Iar zgomotul provocat de o lovitură critică, nu o fi la fel ca cel din Baldur’s Gate, dar tot satisfăcător este.” Screen shake! Nu uita de screen shake! Grin

  3. Stefan Eremia

    „Asta era oarecum mereu bizar la jocurile D&D. Dacă pentru un aventurier învierea era atât de accesibilă, și vindecare la fiecare pas, cum de mai exista boală și suferință?” Cred ca aici conteaza foarte mult house-rules, vis-a-vis cat de disponibile sa fie potiunile/vindecarea si ce fel de potiuni dar cred ca o explicatie in-world este ca nu toti aventurierii supravietuiesc sa vada nivelul 2, tocmai pentru ca potiunile si vindecarea sunt dificil de gasit – respectiv daca n-ai un Cleric cu tine esti cam mancat – majoritatea zombie-lor si whightsilor din joc indraznesc sa spun ca sunt aventuriei mai putini norocosi. Apoi intervine faptul ca potiunile sunt scumpe si rare si pentru aventurierii care supravietuiesc, so fermierul mediu n-o sa aiba bani de-asa ceva, si d-aia le mor copii de anemie si scorbut. In ceea ce priveste invierea, este incredibil de scumpa – trebuie platita in diamante – si trebuie sa si gasesti sau sa ai un Cleric capabil de vraja, unde mai pui ca pierzi un nivel permanent cand te-aduce inapoi, so yeah boala si suferinta isi pot gasi mereu loc, ce sa mai zic de momentele – dese – cand acestea sunt cauzate din motive magice Smile

  4. unacomn

    Ma refeream in special la Baldurs Gate 2, unde daca nu erai dezintegrat, nu erai prea departe de o inviere. Desi cred ca se putea reveni si de la dezintegrare. In expansion aveam si un staff de inviere, il puteam folosi pentru a invia un npc care murise intr-un asediu. Stateam si ma intrebam de ce nu il pot folosi pe toata lumea, pana se consuma.
    In contrast, Pillars iti da mai putine optiuni de vindecare a sanatatii, si se potriveste bine cu tonul mai intunecat si lipsit de speranta al lumii.