Review: Men of War Vietnam
Razboiul este un iad, iar Vietnam a fost pe cat de iad poate fi razboiul. Nu ma refer doar la evenimentul real, ci si la cel mai recent joc din seria Men of War, ce poarta subtitlul Vietnam. Pot sa spun ca jocul cu adevarat m-a facut sa ma simt de parca ma aflam in iad, dar nu in sensul bun. Nu stiu exact de unde sa incep, poate cu starea mea de surpriza totala la faptul ca nu mi-a placut acest joc. Conceptul imi place, asezarea imi place, Men of War imi place, dar Vietnam reuseste la fiecare pas sa ma calce pe nervi, cu o precizie si o asprime pe care nu o asteptam de la o serie ce cuprinde cateva jocuri pe care le ador. Ar putea fi pentru ca in ultima vreme m-am obisnuit atat de mult cu stilul de joc pe care il avea Assault Squad, cu batalii de scara mare, la care sunt implicate zeci si zeci de unitati. Dar nu, nu cred ca este asta. Primul Men of War avea lupte ceva mai restranse si a fost bun, daca memoria nu cumva imi joaca feste. Aici, nu pot sa imi dau seama ce s-a intamplat. Bine, mint, stiu exact ce s-a intamplat si de ce jocul de fata a ajuns sa imi racaie creierul ca o bormasina. In cazul in care aveti de gand sa luati Vietnam pentru ca v-a placut Assault Squad, nu va recomand sa o faceti. Sunt foarte diferite. Acelasi joc, acelasi gameplay, dar scenariile schimba complet experienta.
Grafica a ramas predominant la fel. Jocul arata destul de bine, iar de aceasta data chiar pot sa il rulez cu toate setarile la maxim. Atentia la detaliu este foarte placuta. Cladirile sunt foarte bine realizate si iarasi destructibile, am gasit pana si cotete, cu gaini vii, ce au luat-o la fuga de indata ce le-am stricat gardul. Ce e drept, gainile in sine au in jur de 10 poligoane, dar asta nu conteaza. Am auzit si rate pe undeva pe fundal, dar nu tin minte sa fi vazut vreuna. Singurul aspect deranjant la grafica este jungla, din doua motive. Primul ar fi ca jocul 
incearca sa redea miscarea fiecarei plante si a fiecarui copac, sub actiunea unei forte suficient de puternice. In concept, o idee grozava si foarte utila la detectarea inamicului, in practica, motorul de fizica face animatia sa se miste la pasul melcului. Jocul in sine nu sacadeaza, tocmai asta face scenele de acest gen sa sara in ochi atat de mult. Al doilea motiv pentru care jungla este problematica ar fi trebuit sa fie evident de la inceput. Este greu sa vezi prin jungla.
Pe de o parte este bine, cand inamicii sunt mai greu de vazut, ascunsi prin tufisuri, atunci vei fi mai atent cand incerci sa te strecori pe front. Sigur, harta ce indica prezenta inamicilor taie din acea tensiune, dar fiindca nu iti sunt marcati pe ecran decat atunci cand au fost vazuti de o unitate, si numai daca sunt fizic obstructionati de ceva, tot vor fi dificil de vazut. MoW Vietnam este unul din acele jocuri la care camuflajul purtat de unitati chiar are efect. Din pacate, este valabil si pentru unitatile tale. Poti sa activezi iluminarea, ce va colora cu albastru unitatile proprii, dar nu si pe cele selectate. Cele selectate vor avea un triunghi verde sau galben sub ele si un indicator verde in proximitatea lor generala. Daca ar fi fost de orice alta culoare, cu vizibilitate prin vegetatie, ar fi fost grozav. In starea actuala imi este greu adesea sa vad unde sunt pozitionati oamenii mei, iar cand ai numai patru, infruntand o armata de sute, trebuie sa stii la milimetru unde sta fiecare. Altfel… altfel vei avea surprize. Poate ca unele sunt bune, cum ar fi coloana sonora ce as putea sa jur ca este scoasa din Psycho Pinball, dar multe nu. Nici pe departe.
Men of War Vietnam este compus din doua campanii. Una ce prezinta partea din conflict a SUA si una ce prezinta partea Vietcong ajutati de URSS. Sunt in jur de o duzina de misiuni in total, fiecare construita minutios ca un scenariu 
de poveste. Sunt obiective diferite de indeplinit, secvente de dialog cu exemple actoricesti ce ma fac pe mine sa par aproape competent, si in general, varietate mai mare decat cucerirea tuturor punctelor de pe o harta, in stil Assault Squad. Jocul aproape ca imi aminteste de Commandos, datorita numarului foarte mic de soldati pe care ii ai la dispozitie, daca nu ar avea atat de multe instante la care trebuie sa ajungi pana la un punct pentru a face ceva, numai ca sa descoperi ca nu poti face acel lucru si ca trebuie sa te duci intr-un alt loc, dar nici acolo nu poti sa faci ce vroiai, asa ca mergi in alt loc, si tot asa esti dus de nas ore in sir. Dar asta nu conteaza. Obiectivele chiar ofera o provocare, deoarece trebuie sa le abordezi cu resurse foarte limitate. O mana de oameni pe care trebuie sa ii tii in viata pe tot parcursul scenariului, deoarece nu vei primi intariri de nici o culoare. Bine, ocazional mai recuperezi cate un prizonier sau poti chema suport aerian, sub forma unor elicoptere ce vor bombarda putin zona, dar nimic mai mult. Esti de unul singur si trebuie sa te descurci pe cat de bine poti cu ce ai la indemana.
Cum am spus, aminteste de Commandos. Exista insa o mica problema, defapt una fundamentala. Assault Squad avea anumite particularitati mai neplacute, cum ar fi orice insemna pathfinding si pe alocuri niscaiva probleme de AI. La o lupta de scara mare, cand ai la dispozitie poate chiar sute de unitati pe parcursul bataliei, nu prea te va deranja chiar atat de mult tampeniile ocazionale ale unei singure unitati. Dar cand ai doar o mana de omuleti firavi, jocul nu functioneaza.
Precizia, certitudinea si viteza necesara pentru a comanda soldatii prin sistemele inadaptate ale jocului pentru luptele de scara mica, alaturi de capacitatea lor inexistenta de a ramane in viata, fac Men of War Vietnam
un veritabil chin de jucat. Au fost momente in care imi venea sa infig monitorul in tastatura. Ati citit bine. Tastatura in monitor ar fi fost o exprimare mult prea moderata a furiei launtrice generata de acest joc.
Va voi da un exemplu pe cat de simplu posibil. Pe de o parte a unui zid, omuletii mei, pe cealalta parte, un singur soldat inamic. Zidul este inalt cam pana la piept. Ai mei pititi drept zid, inamicul pitit drept zid. Le dau comanda sa se ridice si sa traga in el. Ei se ridica, inamicul se ridica si el. Ce a urmat, imi imaginez ca a decurs cam asa:
„Oh, salut inamic, cred ca suntem aici ca sa te impuscam acum, nu?”, grai un soldat de-al meu.
„Da, ai dreptate, sunt destul de sigur ca asta trebuie sa fac si eu.”, raspunsera inamicul.
„Ar trebui sa ne impuscam acum?”, intreba soldatul meu.
„Da, dar mai intai, vezi ca ai siretul dezlegat.” ii raspunsera inamicul.
„Ah, vai de mine, stai sa ma leg… stai putin. Am cizme, cizmele nu au sireturi. M-ai mintit inamic, de ce ai face asta?”, spuse suparat soldatelul meu.
„Da, ai dreptate, imi pare rau pentru asta.” BANG! BANG! BANG! BANG!!
Doi dintre soldatii mei au murit pana ce singurul inamic de partea cealalta a zidului a fost rapus. Nu exagerez (prea mult), cand spun ca intregul eveniment a durat cam cat v-a luat sa cititi dialogul de mai sus. Scenele de acest gen se repeta la infinit. Eram la un moment intr-o biserica ruinata, asteptand sa treaca o patrula inamica prin zona, pentru a-i 
putea secera atunci cand treceau prin dreptul ferestrelor. Cumva, un soldat inamic a reusit sa se strecoare(mergand drept si destul de lent), pana la fereastra soldatului echipat cu cea mai mare mitraliera pe care o aveam, un M60. Inamicul a tras si mi-a omorat lunetistul ce se afla in capatul celalalt al bisericii, la o alta fereastra. Dupa cateva secunde in plus, musculosul cu M60-ul s-a trezit si a tras in el.
Am verificat ca nu cumva sa le fi spus sa nu traga, dar nu era cazul, pur si simplu nu tin la viata lor sau a camarazilor. Sunt de-a dreptul sinucigasi pe alocuri. Daca ii lasi sa zburde dupa bunul plac pe campul de batalie, te vei trezi ca vor sari in fata focului inamic la fiecare ocazie. Ai putea sa le spui sa stea pe loc, dar atunci cand cineva arunca o grenada inspre ei, acestea apropo sunt greu de vazut in jungla, intreaga ta echipa va sari in aer.
Poate ca am nevoie de reflexe mai bune pentru a juca, poate ca nu sunt in stare sa formulez un plan de actiune suficient de bun. Inteleg asta, dar cum in numele lui Poseidon pot orchestra o ambuscada eficient, daca cei de sub comanda mea nu sunt in stare sa isi poarta macar pentru o clipa de grija. Pot sa iau control direct asupra lor, dar numai unul cate unul, ceea ce inseamna ca nu prea este un joc de echipa. Daca luptele ar fi fost pe ture, sau daca ar fi fost vreun mod de planificare in stil Frozen Synapse, da, ar fi functionat, dar in timp real, nici o sansa. E ca si cum ai incerca sa executi cel mai eficient plan de atac din lume, cu niste copii de gradinita hiperactivi. Esecul este garantat.
Mi s-a spus sa nu intru in atat de multe lupte, sa incerc sa parcurg jocul mai mult prin furisat. Mult noroc la asta. In principiu, un joc la care te poti furisa nu iti va turna in cap inamici cu nemiluite in secunda in care ajungi la
un obiectiv. Scena aceea cu biserica, stiti cum am reusit sa o rezolv? Am pus trei oameni sa stea la podea in biserica si am iesit cu unul afara, in control direct, inarmat cu un lansator de grenade. Conform zicalei „Say hello to my little friend”, am facut in cinci minute de carnagiu fara minte ce nu am reusit intr-o jumatate de ora de planuire, esecuri masive de AI, admirare a ecranului de incarcare si posibil capatare a unui anevrism cerebral. Nici inamicii nu sunt din cale afara de inteligenti, dar sunt multi.
La un moment, cand am ramas doar cu un singur om, dupa ce am indeplinit la limita un obiectiv, m-am gandit sa nu ma mai deranjez sa reincarc pentru a-i salva si pe ceilalti. Cu unul singur foarte probabil m-as descurca mai bine. Dar nu prea poti nici cu un om impotriva unei armate. Ai nevoie de ceilalti, macar pentru foc de acoperire si drept compensatie pentru faptul ca schimbarea si selectarea armei este adesea dureroasa. Sub nici o forma sa nu dai o astfel de comanda in timpul mersului, deoarece soldatul se va opri sa o indeplineasca, pana si in timp ce este ciuruit de inamici. Cateodata o vor face din propria initiativa, fix cand erai pregatit sa ii ordoni sa nimiceasca niste blindate cu un lansator de rachete, desteptii s-ar putea trezi ca vor sa traga in soldatii de langa blindate, cu pistoale.
Ar fi fost suficient ca MoW Vietnam sa cuprinda o singura misiune in care controlezi 4-5 oameni, ce cutreiera jungla, luptand impotriva a sute de inamici, pentru a te satura de el. Dar aproape intreg jocul este compus numai din acest fel de misiuni. Nici parcurgerea lor in mod cooperativ nu cred ca le face mai placute. Atunci si mai multi oameni ar deveni 
suparati foarte rapid, in acelasi loc, impreuna. Modurile de multiplayer in general nu sunt teribil de interesante. Pe langa cel cooperativ, ai trei harti mari si late pentru lupte asemanatoare cu cele de la Assault Squad. Oricum nu recomand sa va deranjati cu modul de multiplayer, pentru ca toata lumea inca mai joaca Assault Squad.
Defapt, ma pot gandi la un singur motiv pentru care ai putea dori sa cumperi Vietnam. Nu, nu este pentru poveste, sau gameplay, ci pentru ca fanii seriei au gasit un mod prin care tot continutul jocului: arme, elicoptere, jungla, pot fi importate in editorul de harti a lui Assault Squad, Vietnam neavand unul, deoarece nu este facut de acelasi studiou.
Macar daca AI-ul ar fi functionat asa cum trebuie, nu cer o interfata refacuta ce chiar poate fi utilizata pentru lupte de scara mica, Vietnam ar fi fost un joc mai placut. Are si partile sale bune. Chiar aveam o utilitate pentru inventarul soldatilor din nou. Cautam arme pe cadavre si munitie la tot pasul, nu ca ma lasa sa pastrez ce am gasit de la misiune la alta. Trebuia sa imi aleg cu grija punctul de intrare intr-un obiectiv, altfel riscam sa pierd. Trebuia sa ma asigur ca fiecare om era teafar. Ar fi fost grozav daca functiona.
Vietnam de la sine avea un nivel de dificultate ridicat, initial era chiar placut. Dar cu timpul observi ca dificultate creste, nu datorita provocarii sporite, ci din cauza numeroaselor probleme ce il fac pe alocuri nejucabil, sau iritant in cel mai bun caz. Avand in vedere ca are acelasi pret ca Assault Squad, un joc mult mai bun si mai distractiv, numai daca vreti din adins sa detineti intreaga serie ati avea un motiv bun pentru a cumpara Men of War Vietnam. Sau posibil, daca vreti sa vedeti exact care va sunt limitele rabdarii.
Vazut: 2159 ori de catre 727 vizitatori
Comenteaza