Review: Tropico 4
Cui nu-i place sa fie un dictator? La noi ar putea la fel de bine sa fie un hobby national. Dar de ce sa fii dictator intr-o tara prafuita ca a noastra, cand ai putea sa ai un paradis tropical numai al tau. Sigur, este unul virtual, dar in el poti faci orice, fara teama vreunei repercursiuni si fara paranoia constanta ca pana si cainii de pe strada comploteaza impotriva ta, sau mai rau, ca sunt agenti deghizati, posibil angajati de moguli. In Tropico nu exista moguli sau caini, asa ca ar fi locul ideal in care sa iti exprimi trasaturile latente de dictator. Anul acesta, Kalypso Media si Haemimont Games ne imbarca pentru a patra oara pe barca inspre Tropico si ne inmaneaza din nou titlul venerabil de El Presidente. In cazul in care nu ati jucat pana acum seria Tropico, atunci nu stiti ce ratati, dar daca se intampla sa fi trecut prin titlurile precedente ale seriei, vesti bune, Tropico 4 isi justifica existenta.
Nu spun ca Tropico 3 era doar o versiune 3D fara nici un pic de inovatie a primului Tropico, poate cu exceptia adaugarii masinilor…, bine spun asta, exact asta. Personal m-a iritat asta foarte mult, deoarece stiam pe dinafara Tropico, iar o grafica 3D nu prea avea efectul de varietate pe care l-am sperat. Expansion-ul sau, Absolute Power a rezolvat partial problema, regretabil, nu am mai dat banii pe el. Desi, pe de o parte nu a fost o idee rea, pentru ca relativ tot ce era in Absolute Power se regaseste in Tropico 4, plus inca o sumedenie de bunatati, redate cu acelasi detaliu minunat.
Cand am spus ca grafica nu ajuta la varietate, ma refeream strict in termeni de gameplay. Tropico 3 arata grozav, iar dupa cateva petice chiar era jucabil. Versiunea demonstrativa din cate imi amintesc, rula de parca procesorul trebuia sa treaca prin procesul birocratic tipic incercarii de a obtine o aprobare pentru construirea oricarui lucru de folos pentru societate, fara a da spaga, inainte de a putea accesa datele jocului. Tropico 4 nu are aceasta problema, functioneaza fara cusur, fara sughituri, fara nici cea mai mica urma de incetinire pe sistemul actual. Sigur, e o fiara in comparatie cu cel antic, dar fata de monstruozitatile de pe piata, deja mi-e frica sa nu il manance vreuna prin internet. Jocul arata splendid, rareori gasesti un cadru care nu ar sta bine ca tapet pe desktop sau in rama ca o pictura digitala. Singurele instante ar fi atunci cand isi fac aparitia norii de ploaie, iar iluminarea t
exturilor inca mai este ca cea de pe timp de ziua, dar fara shadere, sau ceva de genul. Se intampla destul de rar. In rest, vezi peisaje minunate, in special apusurile. Poti privi insula ta tropicala din fiecare unghi cu putinta, de la orice nivel de zoom, de la firul ierbii la inaltimea norilor. Pe alocuri detaliul chiar este surprinzator, in special pentru ca am jucat shootere si jocuri de actiune in ultima vreme ce arata mult mai slab, dar ruleaza mult mai prost.
Grafica este responsabila in parte pentru atmosfera reusita a jocului, restul fiind realizat prin muzica. Nu cred ca a fost pana acum un joc Tropico ce nu avea o coloana sonora grozava. Nu conteaza daca va place sau nu muzica latino, toate au avut melodii excelente, iar Tropico 4 nu este o exceptie. Muzica va fi oricum ceea ce veti auzi pentru cea mai mare parte a timpului. Ocazional vor mai fi si voci, in functie de cum jucati. Isi vor face aparitia numeroase personaje in campanie, ce chiar pot vorbi in stilul unor caricaturi stereotipice, iar unele, precum secundul lui El Presidente, Penultimo, apar si in modul sandbox, enuntand tot soiul de replici comice.
Umorul continua sa fie o parte integrala a experientei, ajuta foarte mult la mascarea faptului ca zi de zi nu faci decat sa transformi viata unui popor intr-un iad interminabil. Desigur, nu esti obligat sa fii un dictator malefic, poti sa incerci cu disperare sa faci bine, sa imbunatatesti nivelul de trai, doar ca vei descoperi ca eforturile tale sunt adesea rasplatite cu proteste, rebeliuni si ocazionala amenintare ca vei fi invadat de SUA. Nu as spune ca Tropico 4 este un joc usor, la fel cum nici predecesorii sai nu au fost. Sigur, poti sa incerci modul sandbox cu optiunea de God Mode si sa iti faci de cap, construind o utopie socialista, democrata sau fascista, folosind predominant aceleasi cladiri ca pe vremuri, plus cateva noi si aceeasi mecanica de baza. Dar prin misiunile campaniei, vreo douazeci si ceva la numar, va trebui sa te straduiesti pe cat de tare poti pentru a invinge, deoarece problemele vor veni una dupa alta fara incetare. In Tropico 4 exista catastrofe naturale, cum ar fi cutremure sau tornade, ce iti pot distruge toata insula daca incearca suficient de mult. Mai sunt si unele mai putin naturale, cum ar fi scufundarea unui petrolier, ce este cu adevarat groaznica, daca singura sursa de mancare a insulei erau pestii. Acestea nu sunt singurele evenimente peste care vei da in joc. Mai sunt multe altele, ce nu sunt la fel de rele, iar unele pot fi chiar benefice. Isi fac aparitia pe harta sub forma unor semne de exclamare, iar cand dai click pe ele, te vei trezi fie cu o misiune, fie cu un eveniment instantaneu. Ai putea sa primesti bani in loc de o camila spre exemplu, sau spontan sa se supere cineva pe tine. Misiunile sunt variate, in special in 
timpul campaniei. Cele din sandbox parca nu sunt chiar atat de creative, trebuie sa aduni o anumita cantitate de resurse, sa le exporti, sa construiesti anumite cladiri, sa ai un anumit nivel de respect fata de un segment din populatie sau sa atingi un prag nou la una din statisticile insulei, cum ar fi siguranta fata de crima. Sunt destule, dar cum am spus, cele din campanie sunt mai creative, in mare parte pentru ca au fost facute special pentru fiecare misiune in parte. La una trebuie sa aduni cateva milioane de „twitts”, prin orice mijloc poti. Va puteti imagina ca este o gluma la seama lui Twitter, iar metodele prin care poti indeplini obiectivul sunt numeroase. Poti sa iti faci reclama multa, poti sa inviti celebritati ca Nixon pe insula, poti sa executi lume in plina strada, orice ca sa atragi atentie, chiar si furtul de bani din visterie.
Misiunile si evenimentele ajuta foarte mult la diversificarea gameplay-ului fata de jocurile precedente, desi, ar fi fost frumos daca tineau cu adevarat cont de contextul in care te aflai. Am primit misiuni sa vand 500 de unitati de peste conservat, cand eu nu aveam nici macar o pescarie. Dar cel mai amuzant a fost cand mi s-au cerut banane, pe o harta unde nu aveam voie sa construiesc ferme de nici un fel. Nefiind sigur de asta, am acceptat oricum misiunea si am ramas cu ea pana la final. Nu le poti anula, si daca ai luat 5, nu poti accepta altele pana nu termini macar una. Situatiile ca acestea sunt minore totusi, mecanica noua fiind unul din punctele cele mai bune ale jocului, in mare parte pentru ca o serie de alte optiuni de la care aveam mari sperante nu isi prea fac treaba asa cum speram. In Tropico 4 poti sa construiesti un minister si sa il populezi cu Udri si Boci. Ai in total vreo cinci ministri, fiecare ocupandu-se de ceva diferit: educatie, aparare, interne, economie si externe. Poti sa alegi oameni din popor, poti sa chemi experti straini daca nu ai pe nimeni priceput si… cam atat. De unii singuri, ministrii nu vor face nimic, utilitatea lor principala este cea de a debloca edictele ce pana acum erau disponibile din start. Ocazional vor mai face tampenii, in rare situatii vei auzi la radio cum se imbata si incep sa comita tot felul de gafe, moment in care vei avea optiunea de a-i concedia, daca vrei. Poporul va reactiona negativ daca nu o vei face. Aici jocul nu prea are realism, fiind absenta optiunea de a-l face vedeta la stiri, sau de a filma un reality show a carui vedeta sa devina. Ocazional, pana acum doar de vreo doua ori, vor declansa anumite evenimente sau misiuni, dar s-a intamplat foarte rar. Dupa ministrii, urmatoarea dezamagire este piata bursiera la fel de inutila. Din cand in cand, vei primi posibilitatea sa alegi intre mai multe oferte straine de a construi o cladire pe care nu o vei controla, dar care iti va plati taxe.
Frecventa cu care apar oportunitatile de acest fel ii fac utilitatea foarte scazuta, in special pentru ca are un pret piperat si necesita prezenta ministerului si a ministrului, ce deja te-ar fi costat cateva zeci de mii de verzisori. S-ar putea sa fi inceput sa vedeti deja un tipar. Majoritatea elementelor noi ce au fost adaugate la gameplay sunt fie evenimente, fie factori ce pot declansa evenimente, ce de unele singure nu prea servesc un scop util. Vorbind de inutili, Europa, China si Orientul Mijlociu apar in joc, tot ca sursa de misiuni si evenimente. Sigur, ai o statistica de relatie cu fiecare in parte, dar importanta lor tot este marginala in comparatie cu state-unitezii si rusii, ce in continuare iti vor plati o alocatie anuala si toate bonusurile consacrate.
Un lucru ce pot sa spun ca mi-a placut a fost notiunea de persistenta pentru El Presidente. Nu mai tin minte daca era valabil acelasi lucru si in Tropico 3, dar cand iti creezi avatarul dictatorial, ii poti alege anumite caracteristici. Stiu ca astea erau, dar acum vad ca au mai multe grade de progresie. Pentru fiecare misiune in care le-ai avut selectate, primesti un grad nou, ce le imbunatateste efectul considerabil. Le poti schimba intre misiuni, alaturi de celelalte proprietati ale avatarului, pentru a te mula perfect cerintelor urmatoarei provocari, limitarilor sale, cerintelor si catastrofelor ce ar putea interveni. Dar ca de obicei, provocarea cea mai mare este echilibrarea economiei si a factorului de multumire a populatiei/mentinerea unei forte armate suficient de mare incat sa poti ignora populatia, plus inca un lucru. Nu este ceva usor de facut, fiind suficient sa ratezi faptul ca nu ai destule ferme, pentru a te trezi cu importuri masive de mancare. Jocul ar fi putut sa sara in ajutor aici, cu almanahul, dar in loc sa iti arate cate ferme ai si ce produc, iti arata doar o statistica generala a satisfactiei populatiei cu mancarea. Macar nu este la fel de obtuz ca atunci cand incerci sa construiesti ceva. Tropico 4 functioneaza cu un gamepad, asta este tot ce pot sa spun in bine pentru interfata. Pe cat de placuta ar fi notiunea unui ecran curat, pe care nu sunt chenare inutile, implementarea este de neinteles. Daca vrei sa construiesti o ferma, dai click dreapta, apare meniul de construire, selecteze sectiunea de adunat resurse, de acolo selectezi ferme, alegi tipul fermei si o plantezi. Daca mai vrei una, trebuie sa repeti procesul. E suficient sa vrei sa faci trei ferme una dupa alta si iti va veni sa spanzuri designerul interfetei cu cablul de la gamepad. Surprinzator, pentru case, interfata ramane activa dupa ce le plasezi, iar ultima cladire construita ramane pe cursor. De ce nu putea sa fie la fel peste tot?
As putea sa intreb si de ce caracteristica de War Hero nu ar efectul mentionat de transformare a lui El Presidente intr-
un razboinic mai capabil, in loc de un papa lapte care se sperie de primul rebel care se uita urat la el. Nu e de parca nu a-s putea sa il clonez in caz ca moare. Apropo, poti sa il clonezi in caza ca moare. De asemenea, de ce masinile din joc functioneaza atat de bizar. Ca sa ma intelegeti, ca sa mearga un personaj cu masina, oriunde, trebuie sa se duca fie la garaj, fie la cladirea unde munceste. De acolo, masina il va lua si il va duce pana unde vrea sa ajunga, dupa care, masina pleaca inapoi acasa de una singura, lasand tropicanul sa se intoarca pe jos, chiar daca era in celalalt capat al insulei. Este foarte enervant cand patesc asta cu El Presidente, deoarece descurajeaza foarte mult inspectiile. Dar este si mai enervant pentru constructori, pentru ca le va lua epoci sangeroase sa ajunga inapoi de la un santier, si in consecinta va dura epoci sangeroase ca sa fie construit orice pe insula. Nu vor sta la munca pana ce cladirea este gata, nuuuu, vor pleca si vor lasa locul in paragina cu lunile. As putea sa jur ca sunt constructori romani. Cel mai enervant lucru posibil este atunci cand termina o cladire in proportie de 99% si pleaca. Privind pe harta, vad cladirea intreaga, cu muncitorul plecand, asa ca la inceput credeam ca totul este gata si ma apucam sa trec la pasul urmator din planul meu cincinal. Numai ca surpriza, cladirea nu era gata. La un moment mi-a luat doi ani sa imi dau seama ca o astfel de cladire nu era gata. Ba nu, mint, exista un lucru si mai enervant. Sa ai 10 cladiri in constructie pe insula si sa vezi cum toate birourile de constructori au ca proiect un „nimic” mare si gras luni in sir. Spuneti-mi, cum poti sa nu ii executi in public pentru asa ceva?
As zice ca asta nu face decat sa adauge la savoarea jocului, prin integrarea in gameplay a factorului de incompetenta si lene tipic umana, dar nu. Pe insula mea, unde eu sunt dictator, cand spun ca avem nevoie de un reactor nuclear pentru a tine in functiune armele atomice, ce imi permit sa le rad in fata state-unitienilor atunci cand cer ban ca sa nu ne atace, fie reactorul nuclear este construit, fie te pun pe o roata de hamster gigantica si fac generator din tine. Sper chiar ca aceasta idee sa fie adaugata intr-un viitor expansion sau pachet de continut, ar face minuni pentru scaderea somajului, chiar si pentru mediu. Plus, ganditi-va ce atractie de turisti ar fi. In ciuda problemelor sale, repet ce am spus la inceput, Tropico 4 isi justifica existenta. Este pe cat de Tropico poate fi fara a fi Tropico 1 portat in 3D ca Tropico 3. Este distractiv, variat, plin de provocari si poti sa cladesti un imperiu pe o insula ce seamana cu Pac-Man.
Vazut: 3134 ori de catre 1283 vizitatori
Comenteaza