Games Arena

Majesty 2: Monster Kingdom

Publicat de unacomn On 24 Ianuarie 2011

Munca unui rege nu se termina niciodata. Chiar daca ai unit un regat, ai invins un demon, ai izgonit un zeu al molimei si ai scapat taramul de amenintarea unor varcolaci cu palarii, niciodata nu este destul pentru unii oameni. Asa ca peste noapte te poti trezi cu o coroana magica in minus si cu un avatar al spiritului regal cotrobaind prin castel si daramand pereti, urmat de o gloata de oameni furiosi fara vreun motiv anume. Ar fi in stare sa te linseze daca pun mana pe tine, dar nu o vor face, pentru ca ai drept sfetnic pe cineva care simultan suna ca Deckard Cain si James Bond. Un individ capabil sa planuiasca o evadare si care din motive misterioase, are un plan pentru astfel de situatii. E de parca ar fi stiut. Dar ai probleme mult mai mari decat sa il suspectezi, deoarece acum trebuie sa iti recuperezi regatul. Ai nevoie de prieteni, ai nevoie de aliati, ai nevoie de o armata! Pacat ca nu este nici una in preajma, dornica sa ti se alature, conclavul care te-a detronat asigurandu-se ca oricine isi ridica glasul in apararea ta, este adus la tacere. De-ar fi macar o forta armata ramasa prin tinut, una care cu siguranta nu ar trece de partea tradatorilor, ba din contra, care ii vor vedea ca o amenintare. Si-atunci iti amintesti. Nu cumva ai intalnit armate vaste in ultimele trei peripetii prin tinut? Da! Erau multe, erau vaste, erau bine inarmate, dar le lipsea un lucru… igiena personala. Doua lucruri! Un conducator vrednic, unul capabil sa ii uneasca pe toti sub un steag si cu ei sa curete tinutul de orice urma de tradare. Si ce este aceasta armata misterioasa, aceasta forta in stare sa tina piept legiunilor pe care alta data le comandai? Monstrii, toti monstrii ce pana acum i-ai pisat in pamant, i-ai izgonit in iad si i-ai vanat pana la disparitie. Monstrii care nu doar ca te vor urma din frica ce le-a intrat deja in sange dupa cruciadele tale, dar care apoi vor sa iti devina supusi egali, punand capat anilor indelungati de lupta.

In concept nu suna in nici un caz rau. Anuntul lui Monster Kingdom mi-a dat speranta ca voi avea iarasi motiv sa ma bucur de Majesty 2. Dupa doua expansion-uri ce au fost predominant pachete de harti, venea ceva care promitea mai mult, si in mare parte a indeplinit aceasta promisiune. Monster Kingdom adauga o factiune noua jucabila, monstrii. Si cand spun factiune noua, nu ma refer la aceleasi unitati dar cu nume schimbate si alte modele, ci noi noute. M-a bucurat foarte mult sa vad ca trebuia sa invat un nou echilibru de forte pentru a putea folosi eroii asa cum se cuvine, ca nivelul de dificultate era mai mare decat tinteam minte si cel mai mult, ca acel item mall a disparut din meniu si ca nu era nicaieri de gasit. Nu am elucidat daca a este dus de tot, sau doar o particularitate a versiunii primite pentru recenzie. In orice caz, m-a bucurat. Se vede ca 1C:Ino-Co a depus efort pentru a crea acest expansion si apreciez asta foarte mult. Nu doar pentru ca au adaugat goblini, sobolani, varcolaci, minotauri si morti pe care acum ii puteam comanda, dar si pentru modul in care au orchestrat campania. Misiunile sunt mult mai complicate acum. Disparute sunt zilele in care primeai o tinta pe care trebuia sa o nimicesti si atat. Acum sunt tone de obiective secundare, optionale, consecinte si bonusuri pentru ce reusesti sa faci si ce iti scapa printre degete. La una din misiuni trebuia sa apar o asezare oameni de atacul altor monstri, oameni ce imi erau ostili, dar care daca erau atacati mi-ar fi sarit in capul meu, crezand ca eu le-am trimis aratarile pe spinare. Trebuia sa omor Scufita Rosie inainte ca armata ei de vanatori sa taie si sa umple cu pietre un biet varcolac. Probabil i-ar fi furat si jobenul. Mai tarziu a trebuit s-aleg ce as prefera mai mult, sa nimicesc un elemental si sa ma confrunt cu o droaie de dwarfi inarmati pana-n dinti. Sau sa ma descotorosesc mai intai de dwarfi, cand sunt inca slabi si sa dau nas in nas cu un semi-zeu al elementelor mai tarziu. Decizii, decizii si iar decizii. Destule incat sa va tina ocupati pe parcursul misiunilor si sa va tina interesati pentru campaniei.

Asta nu este singura atractie. Cel putin nu pentru mine. Am fost tare curios sa vad care sunt eroii noi, de ce sunt in stare, ce stiu sa faca si toate cele. Mi-a placut mult in special modul in care recrutam acesti aliati. In esenta, orice le-am facut rau pe vremuri, acum trebuia sa remediez. Am spart oglinda unui lich si l-am omorat? Acum trebuie sa il aduc la viata si sa imi cer scuze. Am reconstruit un lant de turnuri stravechi care sa tina minotaurii desertului departe de civilizatie si le-am nivelat piramidele? Acum fac invers. Si pentru ca mai aveam nevoie de un zeu de partea mea, l-am luat de coada pe Grom-Gog, ce conform contractului, este acum cunoscut sub numele de zeul regenerarii si al noilor inceputuri, nu al molimei si chestiilor urat mirositoare. Aveam de partea mea minotauri foarte puternici, varcolaci obscen de puternici, sobo-oameni iscusiti la hotie, arcasi, sulitasi, samani, paladin-obolani, o droaie de creaturi invocate de acestia si cireasa de pe tort, vampiri care colectau taxele. Si nu doar le colectau, daca incerca ceva sa le fure banii, sau sa ii moare, puteau sa lupte. Nu rezistau prea mult, dar mereu e amuzant sa vezi un vampir cu o servieta de bani luptandu-se cu un gandac gigantic. Deoarece sobolanii, goblinii si cativa undead era acum de partea mea, nu mai eram atacat atat de des de variantele lor salbatice. In schimb erau gandaci care traiau in gunoaiele ce acum erau pe post de canalizare. Alaturi de ei mai erau paianjeni gigantici. Si pentru ca monstruletii mei erau trimisi direct in iad cand mureau, cui ii mai trebuia un cimitir? Despicam pamantul si ii taram inapoi la viata, alaturi de un demon mic din cand in cand. Pana acuma toate-s bune si frumoase.

De aici se rupe filmul. Primul lucru care mi-a atras atentia erau unitatile in sine, din fericire nu toate. Eram obisnuit ca arcasul sa fie o unitate ideala pentru explorat, si pentru ca arcasul goblin raspundea tot la steaguri de explorat, credeam ca va fi la fel de iscusit. Nu prea este. Defapt, arcasul goblin este cea mai inutila unitate din joc. Puterea lui principala este cea de a arde mana inamicilor. Toate bune si frumoase cand te lupti cu magicieni, dar uite partea amuzanta. Un magician are viata putina si moare usor daca il lovesti suficient de tare. Sa ai o unitate care se ocupa doar de ars magie nu e chiar atat de benefic, avand in vedere ca pentru o vreme este singura de distanta pe care o ai. Apoi hai sa vorbim despre lich. Acest vrajitor mort, creatura pura a intunericului, capabila sa stinga viata din victimele sale cu un singur gand. Caracteristica ce m-a bucurat cel mai mult la el era ca in descriere spunea ca nu se teme de moarte, asa ca nu ar avea motiv sa fuga de la lupta. Plus ca poate invoca elementals. O va lua totusi la fuga la fel ca toti ceilalti. Goblinii par defapt sa fuga mai des din lupta decat oamenii, ceea ce poate fi foarte deranjant atunci cand cel care fuge se intampla sa fie campionul de nivelul 19 pe care ai cheltuit o tona si care este imbracat mai gros ca un Panzer. Totusi, atunci cand vine vorba de atacat lucruri de care le spun sa se fereasca, nu prea ma asculta. Hartile par sa fi fost facute cu un alt joc in minte, deoarece pentru ca eroii tai sa nu moara brutal in drum spre o lupta, vor trebui ghidati prin anumite zone. Am incercat sa fac asta cu acele steaguri de evitare, ce au cranii pe ele. Nu prea le-am folosit inainte, dar acum eram nevoit. Astfel am descoperit ca nu functioneaza de nici o culoare. Nu conteaza cati din camarazii lor mor din cauza unui super-turn, nu conteaza cati bani bag in steagul de evitare, stau si mor ca niste lemingi.

Ca tot vorbind de aceste creaturi adorabile si sinucigase, au un AI mai bun decat eroii din Monster Kingdom. A fost amuzant la inceput cum oamenii nu bagau in seama lucruri, cum ar fi orasul atacat sau un monstru care trecea pe langa ei cu teasta mea in gura, dar ajunge. Am trecut deja prin trei campanii in care a trebuit sa suport asta. Nu mai este amuzant, este iritant, foarte iritant. Am pierdut misiuni din cauza idioteniei AI-ului, misiuni din cauza carora imi venea sa dezinstalez jocul si sa uit ca a existat vreodata. Nu mai e vorba ca eroii sunt egoisti, daca ar fi, ar tine macar la propria lor viata. Au o inteligenta mai slaba decat monstrii care ma ataca aleator din pustietate. Un astfel de monstru ar fi destul de inteligent incat sa omoare mai intai omuletul ce repara castelul pe care il asediaza, sau turnul pe care incerca sa il darame. Monstrii mei nu, dau in voia lor pana ce anulez steagul de atac de deasupra cladirii cu pricina, pun unul consistent pe muncitor, dupa care pun iar unul pe cladire pentru ca altfel ar pleca monstrii acasa si repet procesul daca mai apare vreun lucrator. De mentionat, nu recuperezi banii de la steagurile pe care le dai jos. Mai tarziu, dupa ce am primit liches, am inceput sa plantez turnuri magice langa locatiile pe care le asediam. Un turn are un AI mai bun decat un monstru. Probabil are si pathfinding mai bun, pentru ca indiferent de cate ori au murit incercand sa mearga fix prin fata unui super-turn, in loc sa ocoleasca pe la nord, de fiecare data cand dadeam tone de bani sa ii aduc la viata, eroii idioti treceau fix prin fata mortii sigure pentru a ajunge la tinta, si surpriza… mureau! Asta in ciuda faptului ca am pus cranii la tot pasul ca sa mearga pe calea sigura.

Pentru asta totusi nu cred ca pot invinovati expansion-ul, Majesty 2 pur si simplu are un AI groaznic. Dar puteau macar sa il repare, sau sa imi faca un mic favor. Sa zicem ca ati pus o recompensa mare pe o cladire. Sa zicem ca eroii monstruosi distrug acea cladire, dar in loc sa se duca acasa, ca un party cuminte, merg fix unde le-ati spus sa nu se duca, si mor. Ce se intampla atunci? Reapar in iad, trebuie sa dai bani sa ii invii, cand revin la viata sunt saraci lipiti pamantului, tona de bani dati drept recompensa fiind disparuti permanent din economie si party-ul din care faceau parte nu mai exista, trebuie reformat, contra cost, daca au eroi cheful sa vina la han. Nu exagerez cand spun ca au fost misiuni la care imi venea sa dau cu tastatura de pamant. Si iarasi, nu este tocmai din cauza expansion-ului. Monster Kingdom m-a facut pur si simplu sa realizez ca Majesty 2 nu era un joc pe cat de placut imi aminteam. Are probleme serioase, nu erau glumite, erau gauri abisale in care iti poti pierde foarte usor rabdarea. Probabil veti observa in toata aceasta tirada furioasa ca nu am mentionat nimic despre economia jocului. Ei bine, aici lucrurile chiar sunt revopsite si au nume diferite. Magarusul spre exemplu, acum este verde, solzos si este un smagarelp, un serpalus, un magarpel… un sarpe-magarus. Nimic nu s-a schimbat, nici macar nu a fost adaugat acel al patrulea grad de armament ce trebuia cumparat separat in Battles of Ardania. Cu toate acestea, daca ati ajuns pana aici, in sensul ca ati jucat celelalte expansion-uri, va asigur ca Monster Kingdom este cea mai buna extensie de pana acum al lui Majesty 2. Dar este ca si cum ai fi cel mai bun curatator de fose septice. Indiferent cat de mult te straduiesti si cat efort depui, slujba ta tot pute. Ofera umor, provocare, varietate si distractie, dar sa nu ma puneti sa il mai joc din nou pana ce nu va fi implementat un AI competent sau control direct asupra eroilor. O vraja, posesie demonica, un control mental, ceva, orice, pentru ca steagurile astea ma vor omori daca mai apare vreun expansion. Din fericire pentru viata mea, Monster Kingdom este ultimul. Merita sa il cumparati? Daca sunteti fan si posesor al jocului original, da. Merita pretul actual de 15 de euro? In nici un caz, asteptati o reducere. Astfel se incheie acest capitol numit Majesty 2, al seriei Majesty. Urmeaza unul nou la vara numit Defenders of Ardania, un joc de implica turnuri si aparare.