Back to the Future Episode 1: About Time
Calatoria in timp este un subiect fascinant pentru operele de fictiune si nu a fost niciodata mai distractiv ca in seria de filme Back to the Future. De-a lungul anilor au fost numeroase adaptari ale trilogiei, nu tin minte sa le fi jucat vreodata, dar din cate am auzit, nu au fost teribil de bune. Cu ocazia aniversarii a 25 de ani de la premiera primei pelicule, Universal Studios si Talltale Games au colaborat pentru a crea o serie de jocuri ce se va intinde pe cinci episoade. Primul dintre ele, „About Time”, a fost lansat anul trecut, iar restul se vor ivi din februarie si pana in mai. Episodul nu este gratuit, cel putin nu inca. Cei care au inregistrat acel cod pe contul lor de Telltale inca il vor mai primi fara nici un ban, dar vor mai trebui sa astepte o luna pana ce va fi disponibil si cel de-al doilea episod. Poate fi considerat demo-ul seriei, modul prin care Telltale vrea sa va convinga sa cumparati intregul sezon pentru micul pret de 25 de dolari. Ca un fan al filmelor, pot sa spun ca aceasta investitie ar fi binemeritata, deoarece nu am vazut pana acum un tribut mai bun adus intr-un joc unei serii excelente de filme.
Cand a fost dezvaluit pentru prima oara stilul grafic ce urma sa fie folosit, nu am fost prea incantat. Personajele aratau mai mult ca niste blocuri de piatra decat ca actorii pe care trebuiau sa fie bazate. Din fericire, implementarea in 3D prin Telltale Tool a dat rezultate mai placute decat ma asteptam. Personajele arata destul de bine, au chiar expresii faciale, motorul avand aceasta functionalitate de vreun an si ceva. Mediul inconjurator este surprinzator de non-comic, nu prezinta acele mici ajustari si exagerari pentru a-l face sa semene cu un desen animat, pe care le avea fiecare alt adventure facut cu Telltale Tool. Asta a fost chiar o surpriza, din moment ce personajele seamana cu un desen animat. Si mai surprinzator a fost partea auditiva a jocului. Christopher Lloyd este iarasi Doctor Emmet Brown si chiar daca suna mai batran decat acum 20 de ani, tot reuseste sa joace rolul la perfectie. Nimeni altcineva nu ar fi fost in stare sa spuna „Great Scott!”la fel ca el. Desi, nu este folosit chiar atat de des in acest episod, cel putin nu in versiunea pe care o stim. Michael J Fox nu a fost disponibil pentru a-i imprumuta vocea lui Marty McFly, dar Telltale a reusit sa gaseasca pe cineva care suna atat de mult ca el incat este aproape imposibil sa ii deosebesti. Atentia la detaliu investita in recrearea atmosferei filmelor este admirabila, iar muzica serveste la completarea pachetul. Suna exact ca in filme si este folosita in acelasi ritm.
„About Time” incepe in cel mai bun mod posibil pentru a se cimenta ca un joc Back to the Future, cu o revizitare a primei calatorii prin timp a vestitei masini, cu Einstein la bord. In toate formularele acelea despre ce povesti s-ar potrivi mai bine pentru serie, Telltale nu a mentionat niciodata cainele lui Doc, asa ca m-am bucurat sa il vad. Secventa aceasta introductiva decurge aproape la fel ca in film, exista pana si posibilitatea de a folosi aceleasi replici, ceva ce nici nu pot sa spun cat de placut este pentru un fan. Celelalte optiuni de dialog sunt mai mult de forma puse acolo, raspunsurile lui Doc fiind doar cele consacrate. Secventa insa nu se termina la fel ca in film, DeLoreanul nu se intoarce dupa un minut, iar in loc sa fie impuscat de teroristi, Doc incepe sa dispara din timp, de parca istoria ar fi fost rescrisa. In acel moment Marty se trezeste si isi da seama ca a fost doar un vis. Doc este inca viu si calatoreste prin timp cu familia sa, in trenul vazut la finalul celui de-al treilea film. Totusi, el lipseste de cateva luni din Hill Valey-ul anului 1986, timp suficient pentru ca laboratorul sau sa fie preluat de creditori, iar bunurile sale sa fie scoase a licitatie. Dupa o secventa scurta in care Marty incearca sa tina jurnalul lui Doc departe de Biff, o relicva din trecut in forma de masina il asteapta afara, insotita de un latrat.
Daca ati vazut cel de-al treilea film, probabil va amintiti cum DeLoreanul a fost facut tandari de un tren. Totusi in aceasta secventa apare intact si perfect functional, sau relativ functional. Eram tare curios sa vad cum vor explica prezenta masinii timpului si spre surprinderea mea, au venit cu una buna. Bine, poate ca „buna” nu este termenul corect. „Credibila in contextul filmelor” ar fi mai potrivita sau „nu gasesc un mod de a dovedi ca nu este posibili asa ceva in film”. Masina timpului nu este cea de la finalul celui de-al treilea film, este o copie creata de interactiunea dintre fulgerul din primul film si condensatorul de flux. Aceasta a ratacit prin timp pana ce un program de recuperare a readus-o la Doc. Explicatia are oarecum sens, desi m-as fi asteptat sa mai fie si o copie de Marty, din moment ce a fost replicat fiecare alt aspect al masinii.
As putea sa stau si sa dezbat cu mine insumi posibilitatea duplicarii temporale toata ziua asa ca sarim peste asta. Pe scurt, Doc a folosit masina pentru treburile sale, trenul zburator fiind cam greu de ascuns. In ultima sa calatorie a dat de probleme si a trimis DeLoreanul cu Einstein la bord pentru a da de Marty. Dupa cateva puzzle-uri si o discutie cu un personaj senil, dar amuzant, Marty ajunge in anii ‘30, unde il gaseste pe Doc la inchisoare. Aventura abia de aici incepe, deoarece Doc urmeaza sa fie asasinat la sfarsitul zilei, iar singurul in stare sa il ajute sa evadeze fara atraga prea multa atentie este insusi Doc, in versiunea sa mai tanara.
Pe parcursul acestei aventuri Marty va interactiona cu constant cu Emmet Brown inainte de a deveni un savant si in mod consacrat, cu membrii ai propriei familii si cu un reprezentat al clanului Tannen. Numarul de personaje implicate in aceasta aventura nu este mare, le pot numara pe degete, dar cel putin sunt bine realizate. Avem ocazia sa il vedem pe Doc in tinerete, sa aflam despre conflictul dintre el si tatal sau referitor la cariera sa de avocat. Singurul alt personaj care mai iese in evidenta este Edna Strickland, sora directorului liceului lui Marty, ce este prezentata in doua ipostaze, cea de baba ticnita ce spioneaza intreg orasul cu binoclul, tipand la toata lumea si cea de reportera mai putin ticnita. Isi ma fac aparitia Biff Tannen si George McFly pentru cateva clipe, dar nu destul incat sa aiba vreo importanta mare. Marty are totusi o discutie cu tatal sau referitoare la motivul pentru care trebuie sa dispara pentru o vreme, care sincer cred ca este mai lunga decat toate discutiile serioase pe care le-au avut cele doua personaje din 1986 in filme. Partea cea mai dezamagitoare este ca Doc cel normal nu prea este folosit atat de des. Fiind la inchisoare, nu este capabil sa ii imparta din intelepciunea sa lui Marty decat atunci cand vine sa il viziteze. Ar fi fost frumos sa aflu macar ce evenimente au dus la inchiderea sa, dar pentru asta sunt continuarile. Nu ar fi stricat nici daca Marty ar fi fost mai inadaptat perioadei, dar dupa trei peripetii prin timp, cred ca a inceput sa se obisnuiasca, adoptand pseudonimul de Michael Corleone.
In ceea ce priveste personajele, dialogul si umorul, jocul sta destul de bine. Nici nu ar avea motiv sa nu fie bun, din moment ce la realizarea scenariului a colaborat chiar Bob Gale, coautor al filmelor, iar Telltale a dovedit ca poate insera umor oriunde. Dezavantajul cel mai mare al acestui episod vine de la faptul ca este o introducere si ca este episodic. Chiar daca este placut, nu ar fi stricat daca anumita parti ar fi fost mai lungi, daca se putea explora mai mult din Hill Valey, defapt, daca se putea explora Hill Valey punct. Nu ai libertate de miscare de nici un fel. In timp ce la Monkey Island si la Sam and Max te puteai perinda de colo colo oricat vroiai, aici esti destul limitat la locurile unde jocul are nevoie sa fii. Nu este un sentiment placut, dar intr-un fel inteleg de ce au facut asta. Nu doar pentru ca era mai simplu, mai ieftin si mai rapid, ci si pentru ca in al doilea episod vei revizita aceste locatii si este util sa stii cand si unde te aflai in primul episod, pentru a te putea evita pe tine insuti. Trailerul pentru episodul 2 de la final m-a pus pe jar, pentru ca este exact genul de gameplay pe care l-am sugerat in sondajul creat de Telltale anul trecut. Ganditi-va la ceva similar cu al doilea film din serie.
Si vorbind de gameplay, aici ar fi partea la care vorbeam despre puzzle-uri. Ei bine, in traditia jocurilor create de Telltale din ultima vreme, nu prea sunt puzzle-uri. Le pot numara pe degetele de la o mana, una dintre ele repetandu-se, dar cu alte obiecte. Sunt cateva interesante, ultima chiar mi s-a parut destul de originala, fiind nevoit sa extrag intelesul unor cuvinte din dialogul a doua personaje pentru a deduce ce trebuie sa fac. Ar fi ajutat daca subtitrarea nu sublinia cu litere mari cuvintele cheie. Sunt totusi mai multe puzzle-uri decat in unele episoade din seria Sam and Max si am speranta ca se vor imbunatati pe parcurs, Telltale atingandu-si apogeul pe la al patrulea episod. Daca tot sunt la partea de lucruri ce putea fi realizate mai bine, interfata jocului este aglomerata cu tot felul de lucruri inutile ce puteau fi ascunse pana ce chiar ai nevoie de ele, precum face cam fiecare alt adventure bun. De asemenea, controlul jocului de la mouse/tastatura este atroce. Marty se misca oribil. Sincer a trebuit sa joc folosind un gamepad, ceva ce evident cei de la Telltale au crezut ca voi face, pentru ca sincer nu stiu cum as fi putut sa rezolv ultimul puzzle fara posibilitatea de a selecta cu butonul de „tinta urmatoare” obiecte pe care nu aveam cum sa le vad. Nu prea cred ca vor modifica jocul suficient pe parcurs pentru a-l face mai jucabil cu tastatura, sper macar ca vor rezolva partea cu obiectele selectabile prin pereti. In sensul ca le vor face vizibile si pentru cei care folosesc mouse-ul la selectie.
In concluzie, daca vreti sa vedeti cu ochii vostri cum arata Back to the Future nu trebuie sa asteptati prea mult, episodul va deveni gratuit in curand. Daca sunteti un fan al filmelor, o sa va placa foarte mult, pentru ca a fost realizat special pentru voi. Sunt atat de multe replici, scene si situatii menite sa racaie nostalgia incat n-am cum sa nu imi placa. Jocul are dificultatile si neajunsurile sale, dar este o experienta predominant placuta chiar si daca nu visati din cand in cand sa aveti propriul vostru DeLorean capabil sa calatoreasca prin timp. In cazul in care sezonul va evolua la fel ca titlurile precedente produse de Telltale, atunci ne putem astepta la un produs final de cam 15 ore de umor si aventura, iar 25 de dolari pentru asa ceva nu ar fi prea mult.
Vazut: 2430 ori de catre 837 vizitatori
Da filmulet nu mai avem?
Publicat pe 10 Ianuarie 2011 at 15:08
[...] Games, ce se va intinde in total pe cinci parti. Recenzii ale primelor doua episoade pot fi gasite aici si aici, iar primul episod este disponibil gratuit direct de la Telltale [...]
Publicat pe 23 Martie 2011 at 9:02
Comenteaza