Europa Universalis 3: Divine Wind

5

EU3DWrIMG025Se implinesc aproape patru ani de cand a fost lansat Europa Universalis 3. Asa ca ce mod mai bun ar fi de a sarbatori ocazia, decat prin lansarea unui nou expansion, al patrulea la numar. Nici nu pare de parca ar fi trecut atat de mult timp de cand Paradox Interactive a oferit lumii ocazia de a cuceri o parte din glob, pe parcursul a patru secole. E de parca numai ieri as fi pus mana pentru prima oara pe EU3, cand am stat o jumatate de ora intrebandu-ma cum pot sa construiesc o cladire, si am ramas cu gura cascata cand am vazut cat de scumpe erau in proportie cu ceea ce putea genera Oltenia. De aceasta data am plecat din plaiurile mioritice pe care le conduceam de fiecare data catre o pieire glorioasa, dar nu inainte de a intra din nou in bocancii lui Mihai Viteazul, in 1600, cand jocul m-a pus in razboi din start cu Imperiul Otoman. Mi-au oferit pace in schimbul cedarii Banatului. Le-am raspuns cu ceva neplacut legat de un iatagan si unde poate incapea. Dupa o clipa vazui a lor multime, cata iarba, cata frunza, ce cu ura neimpacata imi soptira chiar in fata: „N-ai vrut pace? Ghinion!”
Ca o recomandare, sa nu incepeti o sesiune la care va aflati in controlul unei natiuni minuscule aflate intr-un razboi cu un imperiu. Va avea o armata microscopica si o aparare inexistenta, ce va duce la cucerire totala in timp record. Asa ca la indrumarea Otomanilor si purtat de-un vant divin, am emigrat undeva unde nu aveau cum sa ma gaseasca, cel putin nu pana ce aveam deja propria-mi oaste de samurai si ninja, Japonia. Ceea ce am gasit aici a fost foarte diferit fata de ceea ce ma asteptam, dar in egala masura de placut, totul multumita expansion-ului Divine Wind.

Daca nu ati jucat pana acum Europa Universalis, e posibil sa fi trait pana acum sub o piatra, dar din moment ce cititi asta, as spune ca stiti macar premiza sa. Alegi o natiune, o perioada de timp dintre 1400 si 1820, iar apoi iti faci de cap pana ce pierzi. Pierdutul este totusi surprinzator de greu in acest joc, dar este foarte usor sa ajungi in situatii din care este foarte dificil sa iesi. Moment in care vei iesi voluntar la pensie. Jocurile din serie si extensiile precedente ale lui EU3, aveau in comun un lucru destul de evident, se concentrau asupra zonei europene. Nu tocmai in ceea ce priveste zona in care se desfarsurau, existand posibilitatea de a coloniza aproape toata planeta. Ci referitor la modul in care sunt structurate natiunile. Majoritatea functioneaza dupa aceleasi principii, care pentru noi europenii, sunt destul de familiare, vin de la sine. Acestea nu se aplica aproape deloc pentru alte natiuni de pe glob, in special cele din orientul indepartat. Asa ca Paradox a decis ca a veni timpul sa remedieze situatia.

Sosind in Japonia, am decis sa preiau conducerea regiunii Fujiwara, fiind cea mai indepartata de… totul. Astfel am descoperit exact cat de diferit este acest tinut fata de o natiune standard europeana. Japonia este impartita in 4 regiuni, defapt 5, dar 4 jucabile. Acestea sunt controlate de patru lideri, ce poarta titlul de daimyo, indivizi care destul de des se lupta intre ei pentru controlul partilor componente ale natiunii, dar care sunt cu totii subordonati unui imparat. Daca joci cu o alta natiune si incerci sa porti o discutie cu un daimyo, nu vei putea. Totul trece prin imparat, el este Japonia, ceilalti sunt doar supusii sai. Nu am reusit sa vad daca pot atinge rangul de imparat, va asigur ca nu a fost din lipsa de incercari. Cel mai inalt rang pe care am vazut sa il poata atinge un daimyo este cel de Shogun, un rang suficient de prestigios, ce nu se castiga usor. Mai intai, a trebuit sa macin influenta Shogunului actual pana la zero, prin utilizarea unor tactici nu foarte prietenoase. Am mintit, am inselat si in general m-am bucurat de optiunile noi pe care le au spionii la dispozitie special pentru stricarea imaginii acestuia. Apoi am i-am declarat razboi si alaturi de un alt daimyo am inceput sa il atacam din ambele parti, reducand orice urma de respect pe care o avea natiunea pentru el la zero. Din nefericire, el il avea ca aliat pe celalalt daimyo. EU3DWrIMG014Una a dus la alta si in scurt timp m-am trezit ca teritoriul meu s-a extins generos cu o insula intreaga de la sudul aliatului meu, ce apartinea inainte bunului prieten al fostului Shogun. In acel moment ma pregateam sa imi fac intrarea in Kyoto si sa ii cer imparatului sa ma desemneze Kampaku, cel ce va deveni noul Shogun, cu suportul celorlalti daimyo. Faza amuzanta. In timp ce eu curatam ce a mai ramas din inamic, colegul de razboi s-a retras din lupta, a incheiat pace cu ambele parti, s-a dus la Kyoto a devenit Kampaku si dupa aia a avut tupeul sa imi ceara suportul. I-am spus unde poate sa-si infiga katana si am primit un Casus Beli de razboi civil. Situatia era oarecum ideala, pentru ca eu oricum vroiam sa il injunghii in spate. Aveam o forta militara considerabila pe insulita de la sudul hotarului sau, iar restul trupelor mele se refaceau linistite pe teritoriul proaspat anexat al fostului Shogun. Nici nu pot sa va spun cat de frumos este sa ai o regiune a carui resursa este aurul. Nu genereaza cate 0.2 sau 0.7 ducati pe luna, ci 4. Cu mici imbunatatiri 4.5 ducati pe luna. Era incredibil comparat cu ce generau restul provinciilor, dar elaborez putin mai tarziu asupra acestui subiect.

Revenind la miselia mea. I-am declarat razboi individului si eram pregatit sa il atac pe doua fronturi. Numai ca atunci, el a facut ceva de care nu il credeam in stare. Mi-a anticipat marsavia, exploatand chiar doua neajunsuri pe care le aveam. Primul, era ca nu stiam cum exact se deplaseaza soldatii intre insule. Aparent aveau barcute. A doua era ca din greseala mi-am nimicit flota pe la inceputul fostului razboi, si fiind zgarcit, nu am construit alta. In esenta, acest geniu malefic si-a parcat flota langa insula mea cea noua, impiedicand orice forma de acces. Nu puteam iesi cu armata de acolo, nu puteam intra cu o alta armata acolo. Era un loc izolat complet. Si uite-asa a trebuit sa duc o lupta cu numai jumatate din armata mea, jumatatea nu la fel de numeroasa, in timp ce restul armatei statea degeaba, costandu-ma bani. Eram pe punctul de a abandona, de a trimite ostenii aceia acasa si de a incerca sa gasesc o metoda de a face pace, din moment ce acest misel mai misel decat mine l-a convins pe fostul Shogun sa i se alature. Sigur, el nu avea o forta militara prea mare, dar sa-l fi vazut cum dintr-o armata de 4000 de indivizi, mergea dintr-o regiune de-a mea in alta, lasand cate 1000 sa-mi asedieze fortaretele. Stia ca armata mea fie era imobilizata, fie prea ocupata sa ajunga intreaga inapoi casa. Dar nu am abandonat. Inca mai aveam spioni, ceva bani imprumutati si dorinta clara de a-i vedea pe toti facuti pulbere cu orice pret. Explorand optiunile am sesizat ceva foarte util. Aveam posibilitatea de a da cativa banuti unui pirat, care pentru o vreme s-ar fi luptat in numele meu. Nu ii puteam da ordine direct, nu il putea controla, doar ii spuneam ce zona sa terorizeze. Initial m-am gandit sa ii spun sa atace zona in care era blocada navelor miselului, dar nu stiam daca le-ar putea invinge, sau daca in timp ce se lupta eu pot sa imi scot oamenii de pe insula. Asa ca l-am trimis pe partea de nord a Japoniei, aproape de capitala sa. Vazand amenintarea, instantaneu a plecat de langa teritoriul meu pentru a se apara, moment in care a primit o surpriza neplacuta la hotare. Una bine odihnita si dornica de lupta. Astfel am putut sa imi retrag trupele initiale inapoi acasa pentru a scapa de fortele fostului Shogun. Am decis chiar sa ii dau cateva batai de cap, ajutand un pretendent sa stranga o armata si sa inceapa sa-i ocupe teritoriul. Planul meu a avut insa o mica problema. Atunci cand pretendentul ocupa o zona, eu nu o mai puteam asedia. Se considera ca ar fi aliatul meu, dar nu prea era. Posibil sa fi incurcat rebelii intre ei, dar as putea sa jur ca ataca unul din teritoriile pe care le-am cules de la vechiul inamic.

EU3DWrIMG023Cu chiu, cu vai, am reusit sa imi conving fostul aliat sa nu se mai creada Shogun, iar imparatul m-a desemnat pe mine Kampaku. Asta nu insemna ca eram Shogun, doar ca puteam fi… daca indivizii pe care doar ce ii batuseram si care ma urau din toata firea m-ar sustine. Metoda diplomatica fiind aruncata pe fereastra, imbibata in ulei, incendiata, calcata in picioare de elefanti iar apoi mancata de caini, singura solutie era terminarea acelui razboi civil pentru care inca aveam Casus Beli, ce mi-ar permite sa ii fortez sa ma sprijine. Era insa problema ca acum eram pana peste urechi in datorii, armata mea nu prea mai era, iar cetatenii nu erau multumiti de situatia curenta si faceau proteste armate. Asa ca am luat o pauza si m-am dus sa vad ce are de oferit China. In primul rand, marime. O natiune imensa cu mai multe teritorii decat incap pe ecran si cu un venit care face acele cladiri de 900 si ceva de ducati sa para realizabile. Revin la ele putin mai tarziu. China se afla in razboi cu hoardele nordului, care fiind hoarde nu stiau intelesul pacii albe. Singurele moduri prin care puteam sa fac un tratat de pace cu hoardele de nomazi, era daca ii snopeam in bataie suficient de mult pentru a-i putea forta sa facem pace. Alternativ, le puteam coloniza teritoriile. O mecanica destul de interesanta si inedita pentru a scapa de un inamic. Inedit este un cuvant destul de bun pentru a descrie China in general. Sistemul in care natiunea este condusa nu se aseamana cu nimic de pana acum. In fruntea tarii este imparatul, cel ce conduce prin mandat divin, a carui existenta este reflectata in prosperitatea tarii. Cam la fel ca la Might and Magic 6, daca pierzi mandatul, ai probleme. Plus ca mai ai pe cap trei factiuni in cadrul regatului, fiecare exercitand o anumita influenta asupra a ceea ce poti sa faci, limitandu-ti optiunile sau inlesnind anumite lucruri. In functie de caracteristicile imparatului si a deciziilor luate in viata de zi cu zi, va fi favorizata o factiune sau alta. Este destul de important sa creati un echilibru intre ele, in asa fel incat nici una sa nu se creada sef peste imparat. Altfel va puteti trezi ca birocratii nu va lasa sa colonizati Taiwanul, desi misiunea principala a regatului chiar asta este. Sau ca preotii nu va lasa sa construiti cladiri. Exista un mod de a scapa permanent de factiuni, dar nu stiu exact care este. Presupun ca are legatura cu cercetarea in domeniul guvernului, spre 1800, regatul ne mai avand nici o urma de factiuni. Nu am petrecut la fel de mult timp in fruntea Chinei pe cat am stat in Japonia, in mare parte pentru ca prefer o zona mai restransa. Este mai simplu sa vad cum merge situatia, ce trebuie facut, ce este unde si asa mai departe, daca pot sa numar provinciile pe degete fara sa ma descalt.

Ce e drept, Europa Universalis 3 incearca din rasputeri sa faca experienta mai facila cu acest expansion. S-a implementat un sistem de mesagerie ca cel al lui Victoria 2, iar pentru a construi o cladire nu trebuie decat sa dau click pe cea pe care o vreau. Nu mai exista un panou secundar, totul este fix in fata, direct din panoul orasului. Numarul de cladiri este chiar mai mare ca inainte, fiind adaugate cateva edificii unice, care nu pot fi construite decat o singura data. Posibil sa fi inteles gresit, dar cred ca unele au rol de minuni ale lumii, in sensul ca odata ce sunt construite, nimeni nu le mai poate face. Nu am reusit sa construiesc decat una in China, regatul avand mai multi bani decat strangea Tara Romaneasca in 400 de ani. Nu mai tin minte care era, dar nu cred ca avea un impact prea mare. Asta nu prea mi-a placut la cladiri. Fie sunt scumpe si nu ofera un bonus pe masura investitiei, fie necesita secole de cercetare pentru a fi obtinute, si iarasi nu ofera un bonus pe masura trudei. Sunt cateva utile fara indoiala. 0.5 ducati in plus pe luna dintr-o singura regiune nu sunt de dat cu piciorul. Iar investitia necesara obtinerii acelui bonus se amortizeaza in cam 10-20 de ani, ceea ce la scara jocului nu ar fi mult, desi paleste in fata a ce se poate face cu negustorii. EU3DWrIMG029Sigur, si la ei trebuie sa investesti o tona in comert pana ce poti face un monopol, dar sunt beneficii cand il obtii si inainte. Una din schimbarile cele mai placute pe care le-am intalnit este ca acum se tine acum cont de ce bunuri sunt comercializate. Spre exemplu, daca negustorii mei incep sa faca trafic, sa zicem, cu ceai si daca vor face comert intr-un volum insemnat pentru acel centru comercial, eu voi primi un bonus. Nu bani, nu ceai, ci lucruri mai interesante, cum ar fi o reducere considerabila a costului de recrutare a sfetnicilor. Bonusurile sunt numeroase si difera in functie de ce procent, din provizia regionala sau mondiala a unui bun, trece prin mainile mele. Mai mult, daca as fi fost producatorul principal al unei resurse la nivel mondial, eram rasplatit pentru asta. Nu stiu exact cu ce, dar presimt ca era ceva foarte util, altfel cladirile de manufactura nu ar costa o mana si-un picior. Comertul este mult mai interesant acum, nu doar o sursa de venit suplimentara. Am motiv sa caut centre noi unde sa fac negot, mai indepartate, unde se face schimb de bunuri rare si pretioase.

Divine Wind mai are o sumedenie de bunatati rezervate pentru cel care cuteza sa le caute. Poate ca nu ati observat in interfata sa stufoasa, dar si-a facut aparitia un buton in care sunt indicate toate starile pe care le poate capata o natiune, alaturi de conditiile si progresul realizat pentru a le indeplini. Nu toate sunt placute, dar e bine de stiut, macar pentru a le putea evita. Alte lucruri neplacute ar fi si evenimentele noi adaugate. Acele lucruri care se intampla aleator si care au potentialul sa bage bete in roatele oricui. Se mentioneaza chiar si in manualul jocului ca multe dintre ele vor fi rele, foarte rele, dar surprinzator, la ananghie, am dat de un eveniment, de doua ori in acelasi an chiar, ce mi-a trantit in visterie cam 200 de ducati. Puteam sa iau mai multi, dar as fi pierdut stabilitate. Si dupa cum spun sfaturile ce apar acum in timpii de incarcare, stabilitatea este importanta. Diplomatia, era sa uit de ea din moment ce am folosit-o rar, a capatat si ea o interfata noua, alaturi de cateva optiuni suplimentare, ce aparent ar face unirea pasnica a doua regate prin casatorie regala ceva mai facila. Dupa cum va puteti da seama din povestea de groaza de mai sus, nu am incercat aceasta metoda. Bine, am incercat casatoria regala, dar cine are rabdare 100 de ani ca sa aiba efect, atunci cand alternativa este atat de distractiva? Probabil cineva care nu vrea sa intre in istorie ca cel din cauza caruia populatia a scazut drastic inainte de achizitia fiecarei provincii noi.

Desi acest expansion duce jocul la o versiunea 5.0, nu pot sa spun ca nu am intalnit anumite probleme. Nu stiu daca le-as numi bug-uri, poate scapari. Spre exemplu, cand eram in rolul acelei factiuni din Japonia, am primit un anunt ca Portugalia a descoperit Japonia, si ca ar trebui sa profit de pe urma acestui tinut nou si misterios inainte de celelalte natiuni europene, din care eu aparent as fi facut parte. O astfel de scapare o inteleg, doar ii zice Europa Universalis. Mai era un lucru care as putea sa spun ca a reusit sa ma irite. Sa zicem ca ai un oras ce este asediat, dar nu prea ai o armata destul de mare ca sa ii invingi. Trimiti peste inamic o mana de osteni, suficienti cat sa le distraga atentia pana ce vine forta principala. Ei, am patit de vreo 3-4 ori ca venirea armatei principale sa coincida cu momentul in care ostenii erau infranti si trimisi acasa. Oastea cea mare in loc sa le ia locul, ii escorteaza pana acasa si ramane acolo. Aparent comanda de retragere este data pentru toate armatele din provincie, nu doar pentru cea care a fost infranta. Este totusi posibil sa fi omis ceva in toata treaba asta, pentru ca Europa Universalis 3 nu este tocmai un joc usor de patruns, iar Divine Wind adauga peste el cateva straturi in plus, care pentru fani vor fi un deliciu, dar pentru cineva care abia acum se apuca serie, va genera efectul matei calendaristice.
EU3DWrIMG004Este totusi un element adaugat, menit sa mai invioreze atmosfera. Paradox Conect, un serviciu care ruleaza direct din joc, ce va permite sa obtineti trofee in functie de ce reusiti sa faceti in rolul de lider al natiunii preferate. Acestea sunt destul de variate, avand obiective precum unificarea unei tari, cucerirea globului cu un stat foarte umil, pastrarea unei reputatii admirabile in monarhie si asa mai departe. Regretabil pentru mine, nu pare sa functioneze deocamdata. Probabil va fi activat maine, cand jocul va fi lansat oficial. Cel putin asta sper, altfel va trebui sa fac investigatii indelungate si probabil sa descopar ca era Caps Lock activat.
Ca un sumar, daca aveti deja Europa Universalis 3 Complete si Heir to the Throne, ambele fiind necesare pentru a rula Divine Wind, pare destul de probabil ca ati fi tentati sa luati si acest expansion. In acest caz, vi-l recomand din toata inima, este o completare ideala pentru un joc ce este deja destul de mare si de complex. Dar daca nu sunteti in posesia nici unuia din produsele necesare pentru Divine Wind, as recomanda sa asteptati o editie si mai completa a lui Europa Universalis 3, sau un nou val de reduceri. In orice caz, daca va plac jocurile de strategie la scara imensa, oarecum lente, nu gasiti altul mai bun care sa fie plasat intre secolul 15 si 19.

concluzie_EU3DW

5 Responses

  1. Bogdan

    Salut!Am si eu o intrebare insa nu tine de review-ul de astaziRazze ce te bazezi cand scrii un review si de unde te informezi?(scuze ca te intreb,dar am cautat si nu am gasit nimic)

  2. unacomn

    Butonez jocul respectiv pentru cateva zile, iar daca nu e lung de 40 de ore, incerc sa il si termin. In cazul lui Divine Wind am primit o copie de review de la Paradox Interactive saptamana trecuta, cand a trecut la stadiul Gold. Jocul va fi lansat abia maine pe Gamer’s Gate si alte servicii de distributie digitala.

    Au dat drumul pana la urma si la Paradox Conect. O sa caut sa vad daca exista achievement pentru unirea Romaniei. Am gasit unul pentru refacerea Binzantului.

  3. Dev

    Salut Am O Intrebare Legata De Acest joc … Este Genul Jocului Rome Total War? Adik Joci Numai pe harta? Mad Razz

  4. Claude

    Este destul de departe de Rome Total War. In primul rand pentru ca Rome Total War nu se joaca doar pe harta strategica ci si in batalii tactice in timp real. Dar daca te referi doar la segmentul strategic, da seamana.