Red Faction Armageddon
Marte a suferit mult in ultimul an. Cei care au sosit pe acesta planeta, sperand la un nou inceput, un loc unde pot fi liberi, unde pot cladi o civilizatie noua, s-au trezit destul de rapid amenintati cu moartea daca nu se supun ordinii impuse de pamanteni. Acea ordine era sclavie. Dar nu toti colonistii au fost de acord. Unii au vrut sa fie liberi, asa ca au luat numele de Red Faction, barosuri, struti si au luptat pentru libertate. Sub conducerea unui nou venit pe planeta numit Alec Mason, Marte a fost eliberat, provocand o pierdere masiva fortelor pamantene, prin distrugerea celei mai puternice nave stelare de razboi pe care o aveau si cam singura. EDF nu mai era o amenintare, Marte era liber, colonistii erau fericiti, iar procesul de terraformare continua, transformand planeta intr-un loc placut, pitoresc si pasnic. Din nefericire pentru colonisti, urmatorul joc din seria Red Faction, la care lucreaza din greu studioul Volition si care va fi publicat de catre THQ anul viitor, nu se numeste Red Faction: Sunshine in Happyland. Jocul se numeste Red Faction: Armageddon. Cu un astfel de nume, este clar ca ceva rau este pe cale sa se intample. Ceva ce face un razboi de gherila impotriva unor soldatei alergici la ciocane sa para ca o mica cearta de pe maidan. Amenintarea este mult mai mare, mult mai sinistra si foarte greu de gonit dupa planeta rosie, din moment ce se afla deja pe planeta.
Red Faction: Armageddon este plasat la aproximativ 70 de ani dupa Guerilla, timp in care ceva foarte rau s-a intamplat cu generatoarele de atmosfera ale planetei, provocand furtuni gigantice ce au curatat suprafata de orice a construit umanitatea in ultimul secol. Planeta rosie revine in esenta la forma sa de origine, iar in lipsa unor nave sau a unui loc unde sa fie primiti daca ar pleca de acolo, colonistii decid sa se intoarca acolo unde primul joc Red Faction a vazut pentru prima data lumina becurilor fluorescente, sub pamant. Civilizatia s-a mutat in interiorul planetei, in tuneluri miniere vechi, si incetul cu incetul, pe parcursul unui deceniu, au recladit si s-au adaptat. Totusi, nu toti oamenii si-au acceptat soarta, asa ca unii mai ticniti au ramas la suprafata, pentru a face lucruri bizare. Mediul jocului va fi astfel unul mai restrans fata de Guerrilla, dar nu mai putin interesant, ci mai concentrat. Unul din defectele majore ale jocului precedent a fost ca desi era la dispozitie un teren imens, era in mare parte pustiu si rosu. Partile ce nu erau rosii aveau o alta nuanta de rosu, combinat cu putin verde prin locurile terraformate. In general, era un loc monoton, desi avea un cer foarte bine realizat. 
Cladirile erau rasfirate una cate una pe suprafete imense si trebuia sa conduci jumatate de ora ca sa ajungi de la locul de unde erai, pana unde trebuia sa fii. Mutand actiunea inapoi sub pamant, intr-un mediu mai concentrat, se rezolva aceste probleme. Zonele vor avea mai multe cladiri, ce sunt puse mai aproape una de cealalta, daramarea uneia avand sanse bune sa provoace prabusirea celei alaturate. Se rezolva si problema monotoniei vizuale, deoarece nimeni nu poate sa spuna ca interiorul planetei Marte trebuie sa arate intr-un anume fel. Poate sa fie un loc inghetat, poate sa fie plin de lava si in esenta, da impresia ca cei de la Volition au jucat Arx Fatalis. Si la fel ca la acel minunat RPG creat de Arkane Studios, cu cat mergi mai adanc, cu atat ai sanse mai mari sa dai peste ceva ce nu trebuia dezgropat, nu trebuia trezit si nu trebuia deranjat.
Natura exacta a creaturilor este lasata deocamdata intr-o stare de ambiguitate intentionata. Se doreste crearea unei povesti ceva mai bine structurata si mai interesanta, asa ca putina surpriza nu strica. Ar putea fi extraterestri ce dormeau in adancurile pamantului, ar putea fi mutatii genetice, ar putea fi Vortigaunts ce s-au ratacit in drum spre Half Life 2 Episode 3 si au nimerit in Red Faction Armageddon. Nu se stie ce sunt in acest moment, dar un lucru este clar, nu le plac noii vecini. La trei zile dupa ce sunt descoperite, creaturile reusesc sa omoare si sa distruga o parte insemnata din civilizatia reconstruita sub pamant. Numarul lor pare nelimitat, puterea lor devine din ce in ce mai infricosatoare, iar zilnic victimele se inmultesc. In acest cadru este trantit jucatorul, cu misiunea de a impiedica ceea ce scrie in titlul jocului. Personajul principal de aceasta data este Darius Mason, iar daca numele vi se pare similar cu cel al lui Alec Mason, este din cauza faptului ca Darius este nepotul lui Alec si a lui Samanya, cea cu mersul perpetuu inexplicabil. Din cate se pare, Darius a fost implicat oarecum la eliberarea creaturilor, sau cel putin asta crede lumea, motiv pentru care nu prea au incredere in el. Nu il vor impusca la prima vedere ca EDF, dar nu vor fi foarte politicosi. Ce exact va face Darius pentru a invinge monstrii veniti parca din infern si cum va salva oamenii de pe Marte de la pieire nu se stie in acest moment. Cu putin noroc nu va fi tocmai evident din start, daca tot se incearca realizarea unui produs superior lui Guerrilla.
Aceasta imbunatatire a calitatii se va reflecta si in structura jocului. Titlul precedent a fost un sandbox, dar nu unul foarte bun. Nu in sensul ca era un joc slab, doar ca nu era un sandbox foarte sandbox-icesc. Avea prostul obicei sa cheme politia si sa incerce sa te omoare de fiecare data cand vroiai sa te distrezi demoland cateva cladiri. Plus ca de indata ce faceai un accident rutier, populatia credea ca vroiai sa incepi o rebeliune tragand in tot ce misca. Si cam ca la orice alt sandbox, misiunile puteau deveni repetitive. Armageddon va repara asta prin eliminarea politiei si restrangerea structurii jocului de la un sandbox la un joc de actiune mai linear. Asta nu va fi tocmai in defavoarea sa, deoarece o structura mai bine definita duce la misiuni mai putin repetitive si mai interesante, chiar daca va implica mai multa scriptare si… liniaritate. Nu s-a detaliat gradul de libertate pe care il va avea jucatorul cand vine vorba de explorarea adancurilor planetei Marte. Nici daca se va putea reveni in locatii deja vizitate, daca vor fi situatii in care poti alerga de colo colo dinamitand chestii pentru amuzament sau daca se va putea alege macar pasul la care este realizata progresia. S-a specificat totusi ca vor fi cateva zone deschise in care jucatorul va avea loc suficient pentru a-si face de cap, distrugand mediul inconjurator. Nu vor fi doar coridoare si spatii stramte ce sunt in mod normal asociate cu viata sub pamant. Lumea subterana va fi chiar destul de mare. Tunelurile sunt suficient de late incat sa treaca masini prin ele. Poate ca nu va fi tocmai un GTA martian, dar nu va genera claustrofobie la fel ca primul Red Faction.
Acel joc avea totusi ceva in favoarea sa, daca simteai ca peretii incep sa se stranga in jurul tau, luai un lansator de rachete si iti faceai cat loc vroiai. Minunea primei generatii a motorului GeoMod. A doua generatie, ce a fost implementata in Guerrilla, nu are suport pentru distrugerea solului, cel putin nu avea in demonstratiile de pana acum. Are in schimb cea mai buna simulare a demolarii unei cladiri vazuta vreodata intr-un joc video. Defapt, nu doar vazuta, ci si auzita. Stand in mijlocul casutei careia tocmai i-ati distrus trei din cei patru stalpi de sustinere, auzind cum otelul se indoaie, vazand cum incetul cu incetul se incovoaie si bucatile de beton incep sa se crape, incapabile sa sustina greutatea exercitata asupra ultimului pilon. O scena de genul acesta nu se gaseste acum in nici un alt loc in afara lui Guerrilla, iar Armageddon va avea exact aceeasi calitate, posibil cu o serie de imbunatatiri. Dupa cum au mentionat cei de la Volition, crearea motorului a fost cea mai mare provocare a proiectului precedent. Acum ca au tehnologia, este functionala si a fost testata temeinic, pare destul de probabil ca vor fi in stare sa scoata cativa asi de sub maneca la capitolul de structuri mari picand in capul lumii.
Intr-un fel, le-au si prezentat pe cateva, dar nu se leaga tocmai de simularea rezistentei materialelor, ci de modurile prin care pot fi demolate. In Armageddon, Darius va fi capabil sa care asupra sa un numar destul de mare de arme. Utilizabile vor fi doar patru, restul fiind tinute intr-un fel de rucsac si necesitand pregatire sau asamblare pentru a putea fi folosite. Asta pare sa indice lipsa unei baze centrale, ceva ce era de asteptat din moment ce jocul nu mai este un sandbox. Printre aceste arme se vor afla lucruri standard, precum mine si mitraliere, alaturi de cateva creatii mai inedite. Cel mai laudat dispozitiv de pana acum este o arma ce in esenta trage doi magneti. Defapt, va puteti gandi la el ca la un Portal Gun, unul care in loc sa transporte utilizatorul de la punctul A la punctul B, transporta punctul A la punctul B. Mai exact, un foc marcheaza locatia ce se doreste a fi mutata, iar celalalt indica destinatia. In practica este mult mai distractiv decat suna, asta spun si producatorii. Va permite tot felul de lucruri amuzante, precum aruncarea unui perete in capul unui inamic, trimiterea podelei in tavan, transformarea unui inamic aflat intr-o cladire intr-un sandvis cu ajutorul peretilor si multe alte aplicatii creative. O alta arma destul de utila este una ce intr-o anumita masura a fost si in Guerrilla. Nano Forge revine, fiind lasata mostenire de la bunicul Alec. Aceasta nu vine sub forma vechiului Nano Rifle care dezintegra tot, ci seamana mai mult cu un dispozitiv din modul de multiplayer al jocului, ce permitea reconstruirea lucrurilor stricate. Acum ia forma unei manusi, una ce poate fi folosita in paralel cu alte arme.
In esenta, daca exista ceva in joc ce arata de parca ar fi fost odata o structura, in limita energiei disponibile, poate fi reconstruit. Astfel nu doar ca veti avea ore intregi de distractie distrugand si reasambland mediului inconjurator, dar sunt si aplicatii tactice numeroase. Spre exemplu, acum jocul foloseste un sistem de acoperire la care in loc sa stai pitit si lipit de un perete, spargi un container, intri in el, si cand esti inauntru il reconstruiesti, creand astfel o ascunzatoare ideala. Acum ca ma gandesc mai bine, ar fi un mod de joc genial de v-ati ascunselea pentru multiplayer derivat din asta, atat timp cat multiplayer-ul nu va mai folosi Games for Windows Live. Un alt dispozitiv anuntat ce poate fi utilizat impotriva inamicilor este Leo, o versiune rafinata a robotilor din Guerrilla. Una cu un aspect mai umanoid, mai rapid, mai precis si capabil de mai multa distrugere decat predecesorii sai.
Volition nu a dezvaluit inca toate detaliile picante despre Red Faction Armageddon. Mai sunt o sumedenie de lucruri care vor fi anuntate pe parcursul urmatoarelor luni, lucruri foarte probabil legate de modul de multiplayer, din moment ce pana acum acesta este tinut la secret. Nu va fi tocmai o continuare a lui Guerrilla, in termeni de gameplay fiind mai mult o revenire la origini pentru serie. Dar este o continuare in ceea ce priveste povestea si lumea, poate chiar o evolutie. Studioul apeleaza la scenaristii ce se ocupa de adaptarea seriei intr-un film de televiziune numit Red Faction Origins. Aceasta pelicula va fi lansata in luna martie, anul viitor, perioada in care trebuia sa isi faca aparitia si jocul. Armageddon a suferit totusi o mica amanare, asa ca va sosi in luna mai. Nu s-a mentionat daca versiunea de PC va avea parte vreo intarziere suplimentara,
la fel cum s-a intamplat cu Guerrilla, dar chiar si in cazul in care una se va ivi, putina slefuire aditionala nu strica niciodata. A facut minuni pentru jocul precedent si exista chiar o urma de speranta pentru demolarile in multiplayer, din moment ce THQ a inceput sa renunte la Games for Windows Live. Desi, nici Steam nu este o solutie ideala. Indiferent de situatie, atat timp cat Armageddon va permite din nou demolarea de cladiri in moduri creative, si poate daca va avea un mod de joc la care se pot cauza distrugeri constente, cu resurse infinite si fara limita de timp, va fi cel putin la fel de bun ca Red Faction Guerrilla.
Vazut: 2438 ori de catre 769 vizitatori
Comenteaza