Games Arena

Razboiul, razboiul nu se schimba, si nici Fallout. Seria a trecut prin multe iteratii de la crearea sa. Dintr-un RPG s-a transformat intr-un TBS tactic, apoi a devenit orice o fi fost Brotherhood of Steel, dupa care a evoluat intr-un First Person-RPG ce semana pe alocuri cu seria The Elder Scrolls. Cu toate acestea, Fallout nu se schimba, sau cel putin, de aceasta data nu s-a schimbat. Dupa Fallout 3, a fost anuntat ca urmatorul titlu din serie va fi realizat de catre studioul Obsidian Entertainment. In teorie, era cea mai buna companie pentru a crea un joc nou Fallout, din moment ce printre angajatii sai se numara cativa dintre cei care au fost responsabili pentru cel mai bun episod al seriei. In practica, lucrurile stau putin altfel. Obsidian mai este cunoscut si pentru alte lucruri, doua la numar. Este studioul la care te duci daca ai un RPG si nu ai timp sa ii faci o continuare, dar ai vrea una care sa nu se abata prea mult de original. Obsidian mai are si notorietatea de a fi unul din acele studiouri care are tendinta sa isi neglijeze proiectele dupa ce sunt lansate, in cazul in care chiar sunt terminate. Toate acestea sunt vizibile in acest nou capitol al seriei Fallout, New Vegas. Nu pot spune ca este revenirea la forma a seriei pe care multi o asteptau, dar ca o continuare a lui Fallout 3, se descurca admirabil. Iar ca un joc produs de Obsidian, este un joc produs de Obsidian, dar unul care a primit deja doua patch-uri si sunt sperante ca nu vor fi ultimele. Asa ca tot ce pot sa spun inainte de inceperea acestei recenzii este Vivaaa New Vegas!

Stiind cu siguranta ca Fallout 3 functiona relativ fara probleme pe sistemul de testare, nu am avut nici o indoiala ca New Vegas va rula in parametri optimi. Ma asteptam sa fie o oarecare scadere a performantei, venita de la imbunatatirile aduse graficii, dar nimic insemnat. Intr-adevar, asa a fost. Fallout New Vegas in teorie functioneaza fara probleme pe un sistem ce putea rula Fallout 3. In practica, nu uitati cine l-a creat. Ma asteptam ca jocul sa aiba probleme de ordin tehnic, erau prezente destule si in versiunea de lansare a predecesorului sau. Ce nu ma asteptam era sa dau peste probleme ce au fost reparate la jocul precedent, probleme care au fost sesizate de numeroase ori, dar nu au fost bagate in seama la jocul precedent si lucruri noi, inexplicabile. Cu care vreti sa incepem? Pentru ca nu aveti cum sa raspundeti, sa luam crash-urile constante. De fiecare data cand jocul incarca o celula noua pe harta lumii, sunt sanse ca va fi un crash. Initial credeam ca era ceva doar de la mine, pentru ca am putin RAM, dar privind cu atentie exact cata memorie ocupa jocul, avea loc suficient sa se extinda. Plus ca problema a mai fost sesizata si de oameni ce chiar au PC-uri. La un moment s-a intamplat ceva bizar, era de parca am ramas prins pentru cateva minute in acel spatiu dintre celule, in care totul se blocheaza si doar odata la cateva secunde functioneaza pret de o clipa. Tot apasand W la momentul potrivit, am reusit sa ies din acea zona crepusculara si sa revin la desertul post-nuclear de zi cu zi.
Dupa asta salvarile incepeau sa se comporte ciudat. Ca o recomandare, sa nu incercati sa faceti ceva, orice, cand salvati si sa nu se intample nimic in jurul vostru cand salvati, ajuta la evitarea problemelor. Pentru orice eventualitate, folositi sloturi diferite de salvare si salvati des. Apoi, mai tineti minte ca la un moment, dupa ce Fallout 3 a devenit mai stabil, mouse-ul incepea sa se comporte bizar in meniuri? Nici eu nu am inteles despre ce era vorba decat dupa ce am observat ca se intampla acelasi lucru la New Vegas. Din fericire, era ceva usor de reparat prin adaugarea catorva randuri suplimentare intr-un fisier ini. Ultimul lucru oarecum serios la partea de defecte de ordin tehnic, este problema sunetului. Cateodata uita sa mai apara, intarzie sau se ingramadeste intr-un singur moment atunci cand se intra in meniu. Am incercat fiecare solutie cu putinta de pe internet, iar singura care are o masura de efect este rularea jocului in fereastra cu sincronizarea verticala activata. Intarzierea sunetului inca mai apare, dar numai atunci cand jocul sacadeaza din cauza unor zone mai putin optimizate. In general, The Strip si sesiunile in care The Strip a fost incarcat in memorie si neevacuat asa cum trebuie, sau zone masive similare, pot cauza probleme de performanta. In rest, daca nu pun la socoteala aceste dificultati care ocazional m-au facut sa ma gandesc la lucruri cuvinte neplacute, si care probabil vor fi remediate in viitor, Fallout New Vegas este functional din punct de vedere tehnic. Subliniez tehnic, mai sunt si alte probleme.

Din punct de vedere grafic, este foarte apropiat de Fallout 3, numai ca in loc de filtrul verzui, acum este unul maroniu, desi in unele scene se schimba, colorand cerul verde sau mov. Aspectul sau nu ma deranjeaza, desi am tot auzit oameni numit motorul grafic invechit. Pentru mine a fost mai mult o chestiune de „Slava Domnului ca functioneaza si pe minim”, decat una de „Nu e destul de HD”. Chiar si cu toate setarile lasate pana in podea, arata destul de bine. Sigur, nu o sa se aproie de Just Cause 2 nici pe detaliul maxim prea curand, dar pentru un desert post-apocaliptic, este detaliu suficient. Numai ca nu recomand sa va uitati cu atentie la animatii. Sunetul, atunci cand functioneaza, este predominant la fel ca la Fallout 3. Melodiile de la radio sunt totusi diferite, dar fac parte din acelasi stil si le prefer fata de acordurile muzicale ambientale. Nu ca ar fi rele, dar cand mi se ofera alegerea intre un loop melodic si Dean Martin, nu prea este concurs. Cat despre voci, am impresia ca cea mai mare parte din bugetul jocului s-a dus catre contractarea talentului vocal. Veti gasi nume foarte celebre in New Vegas, precum: domnul Las Vegas, Wayne Newton, ce il inlocuieste pe Three Dog, Danny Trejo, pe care probabil il cunoasteti cel mai bine din recentul film Machete, Matthew Perry din Friends, Zachary Levi din Chuck, Michael Dorn si Will Wheaton din Star Trek, Dave Foley din News Radio, o tona de alti actori mai mult sau mai putin cunoscuti/celebri si desigur, Ron Perlman, naratorul. Toti acesti indivizi dau glas lumii post-apocaliptice in care se desfasoara New Vegas.

Cea mai buna schimbare care a intervenit intre jocul precedent si cel de fata este revenirea la o locatie ceva mai cunoscuta. Pustietatea din jurul orasului Washington DC a fost placuta pentru o vreme, dar nimic nu se compara cu decorul clasic al seriei. Desertul maroniu intins, cu un golden gecko la fiecare colt a revenit. Poate ca nu este tocmai asa cum il tinem minte, fiind presarat cu caracteristici numeroase non-desertice, dar este acolo. New Vegas se intinde pe o sectiune din desertul Mojave ce se afla suficient de aproape de coasta de vest a SUA pentru a stabili o legatura puternica a contextului narativ cu Fallout 1 si 2. Nu este pus un accent prea mare pe evenimentele din Fallout 3, existand cateva mentionari trecatoare, iar Fallout Tactics este predominant ignorat fiind necanonic. Unul dintre cele mai placute aspecte ale jocului este gasirea referirilor la evenimentele din jocurile precedente. Am fost placut surprins sa mi se aminteasca de lucruri pe care aproape ca le-am uitat, cum ar fi un anume Deathclaw din a carui oua se facea omleta in Modoc, sau un Veritbird ce s-a prabusit in Klamath. Si mai placute sunt elementele care au legatura directa cu Fallout 2, cum ar fi Marcus, ce revine in fruntea propriului orasel de super-mutants, stabilit intr-un petic anormal de verde si plin de viata din zona. Mai exista desigur si factiunile consacrate, precum omniprezentii Brotherhood of Steel, NCR-ul ce se comporta mult mai putin ca un stat politienesc si Folowers of the Apocalypse, ce au fost total ignorati dupa Fallout 1, dar care acum au un rol insemnat in poveste. Si care este aceasta poveste? Care a fost mereu povestea jocurilor Fallout? Incercarea unui om de a supravietui si de a schimba lumea din jur.
Povestea lui New Vegas foloseste cateva trucuri din cartea celor de la Bethesda, adaugand o nota mai personala aventurii, nu o misiune de salvare a unei asezari ca obiectiv pentru jumatate din joc. De data aceasta nu va mai trebui sa urmariti rude pierdute, ci trebuie sa il gasiti pe un anume Benny, care in filmul de introducere al jocului pune cateva gloante in capul unui curier, si il jefuieste. Acel curier este jucatorul, ce se trezeste la viata, scos din mormant de un robot numit Victor si ingrijit de un doctor prietenos. Dupa ce este externat, intreaga lume este la picioarele sale. Poate fi urmat firul narativ principal, ce implica gasirea lui Benny si treptat implicarea intr-un conflict armat, ce se termina cu o mare batalie, o alta fila din cartea Bethesda, dar de aceasta data fara un robot gigantic, cred. Alternativa este sa bateti la pas pustietatea, implicandu-va in numeroase fire narative secundare mai mult sau mai putin interesante, despre tradare, razbunare, iubire si speranta. Pe parcursul acestora veti forma aliante cu diferitele factiuni din zona, veti crea inamici, veti negocia pace in numele lor sau veti demonstra ca in pustietate, cel care are pistolul mai mare face legea. Cutreierand aleator veti mai intalni majoritatea personajelor secundare, aceastea reprezinta elementele pozitive ale lui New Vegas.

Fara sa scotociti prea mult prin memorie, spuneti-mi pe loc trei personaje memorabile din Fallout 3. Eu nu pot, in mare parte pentru ca nu il consider pe Dogmeat a fi un personaj din Fallout 3, ci o constanta universala ce din pacate nu apare in New Vegas. Rex este ca un fel de Robocop al cainilor asa ca nu il compar cu Dogmeat. Singurii indivizi care imi vin in minte din Fallout 3 sunt tatal personajului si Moira Brown. Bine, poate ar mai fi si Threedog, dar el ma enerva. Idea la care vreau sa ajung este ca Fallout 3 nu avea prea multe personaje interesante. New Vegas nu mai are aceasta problema. Presarati prin desert sunt o sumedenie de indivizi interesanti si amuzanti, precum Victoria, un membru al BoS care cauta o rochie, Marcus, care este Marcus, Victor, robotul ce evident ascunde ceva, Boon, cel care a vazut prea multe si Cass, fiica lui Cassady, acel Cassady. Cass are chiar cea mai amuzanta replica pe care am auzit-o vreodata asociata actiunii de a intra in modul de furisare. Nu vreau sa va stric surpriza, dar implica ceva ce spune Elmer Fudd si o injuratura. Personajele in general par ceva mai bine dezvoltate, iar prezenta lor nu se rezuma doar la inca un luptator asociat grupului. Vor oferi cate un perk aditional ce poate fi destul de util, iar daca reusiti sa completati misiunea pe care o au asociata, vor deveni si mai folositori. Iar managementul lor este usurat prin implementarea unei roti in care puteti vedea clar fiecare optiune, fara a mai fi nevoiti sa intrati in dialog cu ei.
Exista totusi un mic dezavantaj al acestor aghiotanti, sunt idioti. De numeroase ori am stat si m-am mirat cum Victoria facea un asalt frontal asupra unui minigun. Cum Boone scotea un cutit in loc sa isi foloseasca pusca sau murea spontan cand intram pe o usa. Cum Cass plutea in aer sau ramanea blocata in decor. Si cum toata lumea uraste eyebot-ul ED-E. Nu glumesc, daca va aflati cumva in McCarran Airport, ED-E trebuie sa ramana la poarta daca nu vreti sa vedeti soldati morti, roboti distrusi si perk-uri pierdute. Mai sunt cateva instante in care prezenta sa poate declansa razboi spontan, asa ca aveti grija.
Un alt lucru la care va trebui sa fiti foarte atenti este pe unde mergeti si cum. Nu recomand sa cautati rute de ocolire complicate prin munti, pentru ca asistentii vostri nu sunt chiar atat de capabili sa va urmareasca. Au chiar obiceiul sa pice, sa se raneasca si sa dea peste lucruri mari si rele pe care incercati sa le evidati. De asemenea, nu contati pe faptul ca setarea de pasivitate va functiona de fiecare data. Nu mai este vorba doar de ED-E aici, ci si de alti indivizi care nu stiu cand ar trebui sa isi tina armele in toc. Iar daca va ganditi cumva sa parcurgeti un teren minat fara griji pentru ca aveti perk-ul Light Step, sa nu o faceti, veti muri, pentru ca nu este aplicat grupului precum Sneak sau bonosul uni Stealthboy.
Dar chiar si cu defectele lor minore ce pot cauza izbucniri de furie si ganduri cirminale, prezenta lor este binevenita, pentru ca fac lungile calatorii prin desert mai placute, mai usoare si aveti cu cine sa vorbiti. De asemenea, ED-E se crede in Final Fantasy si va canta o melodie dupa lupta, probabil pentru ca Boone avea un Bustermper Sword.

Daca tot veni vorba de dialog. Speram sa vad imbunatatiri la acest aspect odata cu preluarea jocului de catre Obsidian. Nu prea s-a intamplat. Orice replica enuntata de personajul principal continua sa fie formata din cuvinte aproape monosilabice. Iarasi, pentru ca interfata sa nu se umple de dialog prea mult, s-a ales gasirea celor mai simple replici cu putinta pentru personaj. Cu toate acestea, interfata de dialog continua sa fie neplacuta, asa ca de la un anumit punct am inlocuit-o. Lucrurile pe care le spun personajele secundare pot fi destul de elevate, la fel si replicile unor NPC-uri, dar comentariile, corectie, comentariul armatelor de clone care se plimba prin lume devine iritant dupa o vreme. Puteau macar sa scrie replici usor diferite, cu variatii, pentru momentele in care personajele incep sa strige spontan ceva. Astfel toti soldatii NCR se vor plange de caldura din desert, cu exact aceeasi fraza, rostita in exact acelasi fel, indiferent daca personajul respectiv era masculin sau feminin. De asemenea, poate fi straniu spre ciudat atunci cand Cass spune ca nu ar trebui sa ne abatem de la carare atunci cand ne aflam in mijlocul unui buncar BoS.
Este si un lucru pozitiv pe care il veti observa la dialog. Anumite abilitati isi vor face aparitia mai des in timpul conversatiilor. Speech continua sa fie cel dominant. Barter va fi prezent de fiecare data cand negociati ceva. Talentul medical s-a ivit de cateva ori si in general, cam fiecare skill ce nu implica lupta directa va fi prezent in cel putin un dialog. De obicei se intampla atunci cand discutati despre un subiect legat de un domeniu acoperit de acel skill. Spre exemplu, aveti nevoie de cunostinte despre explozibil pentru a capata dinamita de la un batran, sau de Sneak pentru a convinge pe cineva ca puteti ascunde sub maneca arme mai mari.

Dialogul va fi unul din modurile prin care puteti indeplini numeroasele misiuni ale jocului. Cealalta implica desigur violenta crunta, dar vom ajunge la asta in curand. Varietatea de misiuni este foarte placuta si continua sa fie la nivelul jocurilor precedente ale seriei. Va trebui sa planuiti si sa executati apararea unui satuc. Veti putea extrage prizonieri de sub nasul inamicilor in directa incalcare a ordinelor de a-i omori. Veti ajuta un grup de indivizi foarte ciudati sa decoleze in rachete catre locuri necunoscute, desi le-ati putea aranja un accident. Puteti investiga o rapire. Puteti da de urma unui tradator printre ofiterii NCR. Puteti gasi un leac pentru nebunia Nightkin-ilor. Veti vana un om prin intregul desert cu singurul scop de a-l omori si multe multe altele. Fallout New Vegas este genul de joc ce este in stare sa genereze sindromul „one more quest”. Inca o misiune nu are cum sa strice, si daca tot o termini rapid, ramane suficient timp pentru inca una, si inca una si tot asa pana ce trece o luna de zile. Sunt doar cateva mici probleme pe care le-am avut cu misiunile. Prima ar fi cu modul in care este introdusa o zona din joc, Nellis Air Force Base. Aproape fara nici o vorba si fara nici o intrebare, personajul este tras in aceasta locatie si pus sa-i ajute pe cei din jur pentru ca asa vor ei. Factiunea aflata aici se numesc Boomers, deoarece au obiceiul sa omoare pe oricine se apropie de portile lor cu obuze. De aceea, in momentul in care un strain reuseste sa nu moara, automat il pun la munca in serviciul comunitatii pentru ca cetatenii din zona sa se razgandeasca in privinta apucaturilor izolationiste pe care le au de decenii. Introducerea pentru setul de misiuni din Nellis mi s-a parut cam la fel de inspirata precum finalul lui KotOR 2. Era mai mult un fel de „na niste quest-uri noi”. M-as fi asteptat sa vad asta in primul pachet de continut descarcabil al jocului, nu si in jocul in sine. Dar misiunile din Nellis au fost destul de simple, in special una foarte amuzanta. Un individ dintr-un hangar m-a rugat sa ii aduc fier vechi. Acest individ se afla intr-un hangar plin de fier vechi, iar pentru fiecare bucata adusa, faima cu Nellis imi crestea. Daca am uitat sa mentionez, a revenit sistemul de faima pentru fiecare factiune/oras in parte. Oricum, acel individ nu sta in hangarul propriu-zis, ci intr-o camera de unde nu poate vedea restul hangarului. Iar in hangar nu mai este nimeni altcineva. Pricepeti unde merg cu asta, nu? I-am dat propriul lui fier vechi pentru a indeplini cota acelei misiuni si nu s-a prins niciodata. Acesta a fost unul din motivele pentru care misiunile de la Nellis mi s-au parut atat de rupte de lume, pentru ca erau rupte si de contextul propriei zone.
Dar misiunile de acest gen nu sunt problema cea mai mare a jocului la partea de quest-uri. Obsidian a facut o greseala foarte mare, a presupus ca motorul Gamebryo folosit de Bethesda nu se va comporta ca motorul Gamebryo folosit de Bethesda. Ca sa explic. Vi s-a intamplat in Morrowind, Oblivion si Fallout 3 ca anumite personaje sa dispara, sa pice prin pamant, prin pereti, sa ramana blocate in ziduri, in aripi de avioane, in stanci, sa pice de pe un parapet si sa moara, sa se lichefieze de la stat prea mult in apa iradiata, lucruri ce au dus direct la imposibilitatea de a termina un quest? Daca nu, atunci mintiti. Comportamentul personajelor NPC, pathfinding-ul lor si abilitatea de a nu muri prosteste a reprezentat o provocare imensa pentru Bethesda timp de ani de zile. Aceste probleme persista si in versiunea motorului livrata catre Obsidian, dar acestia nu au fost atenti prea mult la incidente precum cele mentionate mai devreme, asa ca au ales oricum sa lege foarte multe misiuni de mersul unui personaj de la punctul A la punctul B. Tot ce pot sa spun este Slava Domnului ca de la consola jocului se pot invia NPC-uri si reseta quest-uri. Altfel acest articol s-ar fi terminat acum trei paragrafe. Recomandarea mea, salvati inainte de a lua o misiune si salvati dupa ce luati o misiune intr-un slot diferit. Nu strica niciodata sa fiti precauti. De asemenea, cautati o listare pentru codurile de identificare a tuturor misiunilor si a personajelor. Poate ca astfel nu veti petrece doua ore incercand sa rezolvati o misiune numai pentru a afla ca un anume personaj are obiceiul sa pice in gropi pe drum.

Lasand misiunile deoparte, sa aruncam si o privire asupra modului in care s-a schimbat Fallout pentru New Vegas. In primul rand, au revenit Traits. Regretabil, Bloody Mess continua sa fie un perk. Loviturile in ochi si in partile intime tot sunt imposibile, iar despre interfata as putea sa scriu un articol separat legat de cum nu functioneaza ca o interfata. Ca sa explic, am petrecut ultimele saptamani inconjurat de discutii despre cum se creeaza o interfata intuitiva, rapida si eficienta pentru un joc. Daca as fi jucat New Vegas inainte de acele discutii, reactia mea probabil nu ar fi la fel de acida. Interfata lui jocului esueaza la fiecare aspect. Nu era suficient ca era refolosit managementul greoi al inventarului si ecranele de informare mult prea dependente de tab-uri de la Fallout 3, dar au mai fost adaugate cateva. Sunt acum ecrane noi in taburi pentru diferite conditii ale personajului, pagini in ecranele taburi pentru provocarile ce pot aduce experienta sau chiar perk-uri aditionale si cateva alte lucruri similare care chiar ma fac sa duc dorul mai mult ca niciodata a unui singur ecran masiv plin cu toate informatiile posibile. Nici asta nu ar fi fost o solutie buna, dar de ajuns cu tab-urile. Aici chiar iese in evidenta faptul ca Obsidian este studioul la care te duci pentru a face o continuare greu de deosebit de original. Nu au luat masuri prea multe pentru a repara interfata, iar acest ton se observa in multe aspecte ale jocului. Si-au dat silinta, dar nu prea mult. Nu stiu daca a fost o directiva de la Bethesda ca New Vegas sa semene exact cu Fallout 3, dar avand in vedere cum au aratat cam toate continuarile facute de Obsidian, cred ca este o traditie a studioului.
Revenind la schimbari. Ceea ce probabil veti observa daca va numarati printre cei care aveau obsesia ca Fallout 3 sa fie top down, este ca acea camera care avea un zoom generos pentru un joc first person a disparut. Nu mai puteti sta cu camera plutind la distanta deasupra personajului, cufundati in iluzia ca jucati defapt Fallout 2. In schimb, aveti o camera peste umar si tintire de tip iron sight pentru arme. As fi fost de acord cu asta daca Fallout 3 ar fi dat macar semne ca era un shooter bun, dar ca un shooter era atroce, iar New Vegas continua sa fie, asa ca nu inteleg aceasta schimbare. Bine, o inteleg, dar prefer sa cred ca nu ar face-o doar de dragul de a atrage mai multi oameni care confunda Fallout cu un shooter. In special pentru ca ultimul third person shooter produs de catre Obsidian a esuat la partea de a fi un third person shooter, dar era un adventure exceptional.

Au mai intervenit cateva schimbari si la abilitatile personajului. Cea mai notabila este contopirea a small guns si big guns intr-o singura categorie, guns. Initial mi s-a parut ca va fi ceva care va strica echilibrul jocului, dar nu prea a fost, din moment ce nu sunt chiar atat de multe arme grele in joc, cel putin nu din cate am gasit. Speram sa dau de Bozar din nou, dar nici macar Flamer nu mai este clasificat ca un Big Gun, este o arma energetica, deoarece nu foloseste munitie standard. Ce e drept, nu foloseste nici munitie energetica, dar aceasta este schimbarea pe care vroiau sa o aduca lui Fallout inca de la Van Buren, asa ca macar pe asta sa o aiba daca nu au putut sa isi faca atunci jocul. Si daca tot suntem la subiectul de arme, New Vegas are un numar mare de unelte de ucis, ce de aceasta data chiar arata diferit daca sunt unice, au munitie speciala si pot primi chiar atasamente, precum amortizoare si tintire laser. Varietatea lor este foarte placuta, chiar am motiv sa imi schimb armele, desi este trist ca tehnologia Gauss continua sa fie acea imitatie chinezeasca din Operation Anchorage si ca nu s-au adaugat mai multe arme care pot fi construite din gunoi. Numarul lor chiar a scazut. Daca tot veni vorba de arme energetice, sunt mult mai usor de gasit in acest joc. Sunt chiar abundente, in primele doua minute din fiind deja in posesia unui pistol cu laser. Si sunt exceptional de usor de furat. Aproape de The Strip exista un magazin ce se ocupa exclusiv de arme energetice. Este bine pazit, dar toate armele sunt la expunere, asa ca pot fi furate foarte usor. Cum? Pai, se pare ca jocul nu tine cont de ce luati de pe jos atat timp cat nu il bagati in inventar. Asa ca in momentul in care vedeti ceva care sa va placa, apasati tasta Z pentru a-l lua in stil Gordon Freeman de pe jos. Apoi mergeti intr-un loc ascuns, lasati-l jos si ridicati-l. Daca folositi si o galeata, aparent nu suferiti nici macar o penalitate pentru Karma. Subliniez faptul ca nu este nici o problema daca personajele va vad cum le falfaiti armele furate prin ochi si apoi le vindeti inapoi. Puteam sa jur ca Morrowind avea un sistem care prevenea vanzarea obiectelor furate catre fostul proprietar, dar din moment ce acestea nu sunt clasificate ca fiind furate daca nu scade Karma, cred ca nu intra in efect. Este aproape de parca ar fi stiut cei de la Obsidian despre asta, din moment ce buncarul BoS are sectiunea de armament complet izolata, iar magazinul de la Gun Runners nu poate fi accesat direct. Daca tot veni vorba de Gun Runners, la un moment veti primi o misiune sa va infiltrati in baza lor, preferabil fara victime. Recomand ca dupa ce terminati misiunea sa inchideti poarta de la intrare, altfel, de fiecare data cand treceti pe acolo iar poarta este deschisa, garzile vor presupune ca abia atunci ati deschis-o si vor ataca.

O alta schimbare ce a intervenit la modul in care se dezvolta personajul este schimbare ritmului in care sunt acumulate perks. Acum se obtin la fiecare al doilea nivel, un compromis destul de bun intre stilul clasic si cel al lui Fallout 3. Tot in favoarea echilibrarii mai sunt si eliminarea bonusurilor oferite de colectabile. Nu mai sunt Bobbleheads, ci globuri cu zapada, si nu mai primiti statistici si puncte de skill-uri, ci 2000 de caps pentru fiecare. Puteti face totusi operatii cu acesti bani pentru statistici mai bune. Aceasta incercare admirabila de a echilibra jocul mai bine este totusi sabotata de o sumedenie de alte aspecte. Spre exemplu, mai tineti minte cand la Fallout 3 trebuia sa sacrificati initial niste puncte pentru Explosives ca sa dezactivati bomba nucleara din Megaton? Stiu, exemplu este jalnic in contextul seriei. Ei, la New Vegas nu prea va mai trebui sa faceti asta. 10 puncte de skill ar insemna cam un nivel intreg, sau trei sferturi din punctele de skill ce sunt obtinute intr-un nivel. Puteti obtine asta la oricare skill, temporar, daca veti gasi o revista corespunzatoare pentru fiecare talent. Sunt surprinzator de multe astfel de reviste presarate prin cutiile postale ale unor case de mult abandonate. Scade din acel sentiment ca pentru a putea rezolva unele misiuni intr-un anumit mod trebuie sa sacrificati ceva. Si desigur, veti putea ridica la maxim cam 5 abilitati, posibil mai multe daca pompati puncte in inteligenta si gasiti bonusuri permanente.
In termeni de echilibrare efectiva, New Vegas nu aduce relativ nimic diferit fata de Fallout 3. De pe la nivelul 10 sau 12 aveam deja 100 la guns, iar cu o arma numita This Machine in esenta puteam decapita orice. Bine, exagerez, sunt doua lucruri pe care nu le pot decapita, doi inamici care sunt enorm de dificili, Deathclaws si niste muste gigantice numite Cazadores. Ar mai fi si Lakelurks, dar mai mult din cauza faptului ca ma pot omori cat sunt inca in apa. Si apa, apa ma poate omori foarte usor. Asta este pe parcursul jocului. La inceput, eu si ED-E fugeam cat ne tineau picioarele si orice o fi folosind ED-E pentru transport, de Giant Rad Scoprions. La inceput nu aveam munitie ce putea sa penetreze armura, iar un scorpion de acest tip are armura serioasa. Nici macar o grenada nu parea ca il afecteaza. Dar dupa cateva nivele, niste gloante si This Machine, numarul de amenintari a scazut la doua. Deathclaws se intelege de ce sunt o amenintare. Aceste creaturi sunt celebre in seria Fallout pentru ferocitatea lor. Dar Cazadores nu fac decat sa demonstreze de ce Fallout New Vegas nu ar trebui sa fie tratat ca un shooter. Aceste insecte pot zbura, ca urmare au mobilitate forte mare. Mai mult, au atacuri melee, ceea ce inseamna ca se vor apropia foarte rapid si vor lovi foarte tare. Fara VATS, sunt greu de omorat, dar chiar si cu VATS, un roi poate fi mortal, deoarece este foarte greu sa faci o lovitura critica pe ele. Am murit de nenumarate ori din cauza acestor musculite. Desi, ar putea fi si pentru ca dupa ce mi s-a stricat costumul spatial am petrecut o buna bucata de joc in izmene, minunandu-ma cum la nivelul 18 eram un zeu in comparatie cu orice alt om de pe planeta atat timp cat nu ma atacau in grupuri mai mari de 6. Imaginati-va de ce tampenii m-am apucat cand am dat de Anti-Material rifle si de cel mai bun element de echilibrare gandit de Bethesda, Power Armor Training. Indiciu: copii tot nu pot fi omorati, dar restul poate fara mari dificultati. Si mentionez ca am jucat cu modul hardcore activat. Asta insemna ca nu ma puteam vindeca instantaneu si ca aveam nevoie de un Doctor’s Bag sau de Hydra pentru a imi reface partile din corp rupte pe campul de lupta. Peste asta, trebuia sa ma asigur ca nu mor de foame, sete sau de somn, lucruri ce nu au fost chiar atat de rele atat timp cat nu asteptam pe loc mai multe de 3 zile, si nu foloseam calatoria rapida pentru a merge de la Nellis la Mojave Outpost de 10 ori la rand dus si intors. Si daca tot veni vorba de calatorie rapida, odata m-a trantit din aer, rupandu-mi un picior, peste un scorpion gigantic ce m-a omorat. De obicei doar blocheaza un un aghiotant intr-un zid.

Cum spuneam, New Vegas nu este pe cat de echilibrat as fi sperat. Doream foarte mult sa vad o revenire la acel nivel de dificultate pe care il avea Fallout 2, dar nu am acest noroc. In primele doua minute de joc aveam un pistol de 9mm, un pistol laser, as fi avut un SMG daca il puteam repara, aveam un inventar plin de gunoi ce putea fi vandut si provizii medicale, furate din casa bunului doctor care m-a salvat si am mai si baut apa din closetul lui. Plus ca in urmatoarea sectiune de tutorial m-a fost inmanata o pusca pentru care am gasit atasamente abia la Gun Runners, cand deja nu o mai foloseam. Defapt, cam asa am patit cu toate armele. Fie nu gaseam atasamente pentru ele cand le foloseam, fie erau unice si nu puteau folosi atasamente. Totusi, echilibrarea paleste adesea in fata acelui sentiment ca in izmene, tocmai am omorat un grup de lunatici ce au devastat NCR-ul timp de cateva luni. Era acel gen de distractie pe care la Fallout 2 il intalneam dupa ce dadeam de perk-ul Sniper, care apropo in acest joc este in continuare inutil. Deci sa zicem ca m-am impacat cu echilibrarea. Asa ca a mai ramas un lucru despre care ma pot plange. Aveam initial impresia ca Fallout New Vegas va fi un joc total open world, lucru evidentiat de faptul ca tot spuneau ca vor fi mai multe medii externe. Ce e drept, sunt medii externe, izolate, in propria lor incapere cu un skybox. Asta nu este problema. Problema este cea ca nu poti traversa lumea dupa bunul plac, sunt puse adesea obstacole in drum pentru a te ghida pe o cale prestabilita. Unele merg, altele nu. Spre exemplu, un clan de Deathclaws s-au instalat la nord de Sloan si trebuie sa ocolesti prin sud? Bun. Ziduri invizibile fix in fata ta cand nu esti nicaieri langa marginea hartii? Rau, foarte rau si lenes. Jocul nici macar nu reactioneaza bine daca incerci sa iei lucrurile la propriul pas. Am ramas in ceata pentru o buna bucata de vreme in legatura cu misiunea primita de la BoS legata de ED-E, deoarece gasiseram inainte de aceasta misiune un cod de acces pentru buncar pe care nu ar fi trebuit sa il gasesc. Un alt lucru enervant este modul in care tot apare ca am esuat misiuni pe care nici macar nu le-am luat sau aveam intentia de a le lua cand omoram un personaj anume.
Ca sa echilibrez putin balanta. Desi am mentionat ca nu se pot face la fel de multe arme in New Vega, se pot face alte lucruri. Se poate gati cu skill-ul de supravietuire, se pot face stimpacks, versiuni imbunatatite ale altor droguri, se poate face munitie si se pot repara din nou arme. Am folosit aceste optiuni din pura curiozitate, pentru ca jocul imi oferea deja tot ce aveam nevoie fara prea mare efort pentru a fi un zeu in izmene.

Tocmai mi-am dat seama in acest articol dedicat lui New Vegas nu am discutat tocmai de elementul cel mai importat, New Vegas. Ei bine, nu este New Reno. Nu ma intelegeti gresit, are partile sale bune, precum animatoare in plina strada, spectacole private si cazinouri, dar nu este pe cat de variat speram. Ma asteptam ca jocurile de noroc sa fie ceva mai multe la numar. Nu sunt in joc decat ruleta, un joc mecanic si Black Jack, ce mai are doua variatii. Orasul New Vegas face jocul ceva mai „murdar” fata de Fallout 3, dar in comparatie cu New Reno si lucrurile pe care le puteai face in New Reno… dar poate ca nu este o comparatie cinstita. La urma urmei, in prezent ESRB-ul nu ar permite ca New Reno sa existe intr-un joc noul lansat. Nici sa trisezi la jocurile de noroc nu ai voie, ca o precautie, trebuie sa astepti nu minut dupa ce incarci o salvare pentru a te atinge de o masa sau de o maneta.
A mai fost un element de la care avea sperante mari pentru Fallout New Vegas, unul pe care l-am observat abia atunci cand am inceput sa il joc. Printre Traits se afla ceva numit Wild Wasteland, ce promitea ca va oferi o perspectiva bizara, stranie si ciudata a pustietatii, plina cu zombies, extraterestrii, si tot felul de lucruri bizare. Nu a fost tocmai ceea ce credeam ca va fi. Speram sa dau de lucruri ciudate rau de tot in timp ce ma plimbam prin Mojave, altfel de ce ar fi adaugat asta ca o optiune separata. Dar singurele lucruri peste care am dat au fost un frigider din Indiana Jones si un tip pe o stanca mort cu niste bile portocalii. A trebuit sa caut pe internet ca sa aflu la facea referinta, aparent nu stiu ce forum fost responsabil pentru destule referinte total irelevante din joc. Si tot privind pe internet, am observat ca lucruri care in Fallout 1 si 2 ar fi trecut pe post de dialog normal si in Fallout 3 ca intamplari standard, erau aici considerate a fi ciudate. Am stat un sfert de ora odata intr-un cimitir noaptea asteptand sa vad fantome, pentru ca mi se parea ca vin voci de sub pamant, dar nimic. Acel Trait era responsabil pentru adaugarea de replici precum „He’s dead Jim” si „You’re move creep”? Ce e drept, a fost si o nava spatiala pe care am ratat-o pentru ca nu stiam ca trebuia sa ma duc la un loc anume ales arbitrar ca la Fallout Tactics, dar lista actuala de evenimente bizare nu este prea incurajatoare. Sper doar sa fie un caz simplu de omitere, ca nu au fost gasite toate inca. Pentru ca daca acestea ar fi toate, nici nu vreau sa ma gandesc ce ar insemna. Pe de o parte, Obsidian a considerat ca aspectul comic si ciudat al seriei Fallout este ceva ce trebuie separat de restul experientei si pe de cealalta parta, atunci cand dati de aspectul comic si ciudat, este defapt melancolic si oarecum iesit din comun. Ar fi totusi un lucru despre care am auzit, o cutie de grenade sfinte peste care nu am dat inca. Dar nu prea intalnesti in mediu acele referiri la in nici un caz subtile la Monthy Python, The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy, Doctor Who. Nimic care sa fie evident. A trebuit sa folosesc iarasi Google pentru a afla de ce una din armele mele se numea This Machine, iar alta That Gun. La a doua chiar am fost placut surprins. Poate ca o descriere pentru obiecte ar fi ajutat la factorul de comedie in astfel de cazuri, dar nici aici nu le avem.
Cu toate acestea, chiar ma face sa ma intreb daca jocul a fost realizat de aceeasi oameni care in Fallout 2 mi-au permis sa ma intorc in timp pentru a cauza Fallout 1. Daca a fost realizat de Obsidian cel format din oameni care au lucrat la seria Fallout sau de Obsidian cel care face continuari. Raspunsul este pe undeva pe la mijloc, dar tinde catre a doua parte.

Daca din tot ce am spus pana acum reiese ca Fallout New Vegas ar fi un joc rau, va asigur ca nu este cazul. Pur si simplu ma asteptam la mai mult decat am primit. La ceva care sa insemne pentru Fallout 3 ce a insemnat si Fallout 2 pentru Fallout 1. O extensie glorioasa. In multe unele aspecte a fost, dar nu prea. In ciuda defectelor sale, a faptului ca am ramas blocat intr-o stanca si sub o autostrada, a bug-urilor, a crash-urilor si a sentimentului general de „n-am facut asta in 2008?”, Fallout New Vegas este un joc bun. Il consider chiar a fi mai bun decat Fallout 3, nu cu mult din cauza problemelor tehnice, dar mai bun oricum. Este un joc pe care in acest moment l-as juca in continuare daca puteam, si daca ziua ar avea 40 de ore nu as rata nici o clipa sa il joc mai departe. Un joc pe care nu l-as fi terminat intr-o saptamana daca nu trebuia sa il grabesc pentru a scrie acest articol. Si probabil intr-o buna zi, dupa ce toate pachetele de continut vor fi lansate, il voi lua din nou la mana, macar pentru a putea asista la un final complet, in care toate ramificatiile actiunilor realizate pe parcursul jocului sunt prezentate de Ron Perlman pe parcursul a 10 minute, dupa care imi aminteste ca „War, war never changes.”

Vazut: 3324 ori de catre 1053 vizitatori

Articole asemanatoare:
• Vocile lui New Vegas
• QuakeCon 2010
• Reduceri de Week-End
• The Elder Scrolls 5: Skyrim
• Fallout New Vegas