Games Arena

Mai tineti minte acele vremuri in care Westwood facea RTS-uri bune? Inainte ca studioul sa fie zdrobit, iar seria Command and Conquer sa mearga pe un drum mai putin glorios. Acele vremuri ar putea reveni odata si-odata, poate chiar anul viitor, daca soarta va fi prielnica. Nu va fi tocmai Westwood, va fi Petroglyph, format din oameni ce au scapat cu viata de la Electronic Arts. Si nu va fi Command and Conquer, ci Cooperate and Conquer. Acesta nu este numele jocului, ci premiza lui. Numele are o sonoritate ceva mai mareata, The End of Nations. Iar mediul in care este construit, nu este tocmai cel tipic pentru un RTS. In esenta nu are singleplayer, fiind un MMORTS in cel mai apropiat sens de cel al definitiei, mai mult decat orice alt titlu similar lansat pana acum. Unul la care jucatorii chiar se vor afla intr-o lume persistenta, la care vor putea participa in numere mari la o batalie, simultan, pe acelasi camp de lupta, cu zeci de unitati sub comanda. Limita actuala este de 50 de jucatori. Nu este tocmai una impusa de tehnologie, deoarece aceasta devine mai relaxata in fiecare luna, dar au determinat ca deocamdata 50 de oameni pe o harta imensa este un numar bun si echilibrat.

Inspiratia pentru End of Nations a venit de la o alta companie, alaturi de care Petroglyph lucreaza la proiect, Trion Worlds, cunoscuti pana acum pentru un alt MMO ce ar trebui sa fie lansat tot anul viitor, Rift: Planes of Telara. Chiar daca unul este un MMORPG, iar celalalt un MMORTS, sunt surprinzator de multe similaritati intre cele doua, la nivel de concept. Dar nu incape indoiala daca End of Nations este sau nu un RTS, pentru ca nu este. Am un motiv foarte bun pentru care spun asta. De-a lungul anilor a trebuit sa gasesc o definitie foarte clara pentru genul RTS, pentru a-l putea diferentia de celelalte subtipuri, care in ultimul timp sunt numite RTS-uri, desi nu sunt. Un RTS este un joc la care, pe o singura harta, se pot construi cladiri, se pot aduna resurse, se pot antrena unitati, iar acestea pot fi folosite pentru a casapi un inamic ce la randul sau face acelasi lucru intr-un alt colt al hartii. End of Nations nu se incadreaza in aceasta definitie in totalitate, si nu din cauza partii de MMO. Secventa de construit unitati si cea de lupta se petrec in locatii total separate, iar adunatul de resurse nu este tocmai mineritul standard, ci recupera de piese de schimb de la inamici si banii primiti ca recompensa pentru fiecare misiune. As putea spune ca End of Nations este mai mult un MMORTT, in ceea ce priveste modul in care decurge cea mai mare parte din gameplay. Asta nu schimba faptul ca pare un joc foarte interesant.

Povestea jocului este plasata in viitorul nu foarte indepartat, cand o criza economica ce nu a vrut sa dispara, a impins lumea intr-o stare foarte placuta. Statele au inceput sa se destrame, societatea a cazut in haos, iar o factiune militara a ONU a primit unda verde pentru a restaura ordinea. Asta a si facut. Sub numele de Order of Nations, aceasta organizatie s-a asigurat ca lumea va reveni la starea dinainte caderii. Dar pentru asta s-au facut sacrificii, anumite libertati au trebuit sa fie restranse si anumite natiuni care nu vroiau sa se alature noii ordini mondiale au trebuit sa fie arse la pamant. Evident nu toata lumea ar fi de acord cu asa ceva. Astfel au aparut factiuni rebele, prost echipate si dezorganizate, dar determinate sa puna capat regimului totalitar si oprimant ce conducea planeta. In End of Nations veti fi unul din acei rebeli, dar nu un om de rand. Nu un soldat de pe prima linie care face grind omorand in zona de nivelul 1 toate pisicile de atac ale regimului tiranic. Veti intra in rolul unui comandat, unul ce nu doar ca va fi capabil sa conduca propria sa armata, dar va capata experienta, crescand de la nivelul 1 la 50 si capatand abilitati aditionale pe parcurs. Lucruri precum buff-uri si si debuff-uri tipice pentru genul MMO, dar adaptate pentru un RTS. Acestea vor varia in functie de clasa de comandant aleasa, un concept ce nu este prea diferit de cel al lui Command and Conquer 4 sau al lui C&C Generals. Alegerea tipului de comandat va afecta in special selectia de unitati. La baza, fiecare va avea acces la aceleasi arhetipuri, dar pe masura ce unitatile devin mai puternice, numai un comandant specializat intr-o anumita ramura va avea acces la cele mai bune instrumente de razboi din acea categorie. Cele trei tipuri de comandati sunt: Comandant de tanc, Comandant de asalt si Comandat de artilerie. Aici vine partea aceea la care End of Nations seamana mult cu un MMORPG.

Comandantul de tanc este individul care mereu va sta in fata inamicului, ii va sufla in ceafa, nu il va lasa sa faca stanga sau dreapta si ii va da o palma daca incearca macar sa se uite la la altcineva. Comandantul de asalt este cel care in timp ce tancul tine inamicul ocupat, ii da bobarnace cand nu se uita. Iar cel de artilerie sta la margine si arunca pixuri in inamic de o distanta sigura. Aceasta combinatie de tanc/dps/suport este comuna pentru cam fiecare MMORPG facut vreodata, iar in End of Nations este la fel de valabila si incurajata. Partea de Cooperate and Conquer intervine aici. Acele harti de 50 de jucatori sunt experiente cooperative, campuri de batalie imense la care mereu veti gasi pe cineva alaturi de care sa jucati. Nu sunt meciuri pe care trebuie sa le creati, nu sunt servere goale la care trebuie sa asteptati sa apara alti jucatori, sunt medii persistente in care lumea se lupta constant impotriva guvernului tiranic. Este imposibil sa nu gasiti pe altcineva pe acel camp de lupta alaturi de care sa jucati, nu doar pentru ca va fi plin de oameni, ci si pentru lumea chiar va dori sa colaboreze. Eficienta maxima se atinge in grup. Unitatile chiar au bonusuri de performanta daca sunt folosite in combinatie cu anumite alte unitati de sub comanda celorlalti comandanti.
Luptele acestea imense nu sunt simple locuri pline de inamici care trebuiesc omorati de jucatori. Au obiective, chiar lanturi de obiective diferite ce trebuiesc indeplinite pentru a invinge prezenta Order of Nations din regiune. Vor fi lucruri precum escortarea unui convoi aliat, distrugerea apararii unei baze militare, asasinarea unui comandant inamic, distrugerea infrastructurii ce la urmatorul obiectiv va cauza unele unitati ostile sa explodeze spontan si asa mai departe. Un obiectiv poate dura zece minute pentru a fi indeplinit, iar un lant cateva ore. Jucatorii pot intra in orice moment al bataliei, nu trebuie luata toata instanta de la capat. Batalia poate fi vizionata in detaliu inainte de a sari pe front, asigurandu-se ca jucatorii vor sti ce unitati sa aleaga pentru ocazie. Instantele se vor termina in general cu lupta impotriva unui boss, o unitate gigantica ce se foloseste de o implementare foarte placuta a notiunii de bara de viata, una ce a fost prezenta cel mai recent in ultimul joc de succes produs de catre Petroglyph, Star Wars Empire at War. Fiecare componenta insemnata a titanului de otel are o bara de viata, tunurile, senilele, motorul si asa mai departe. Toate pot fi tintite individual si distruse bucata cu bucata. Asta chiar permite atacarea cu anumite prioritati a inamicilor, nu doar clasicul „Pe el ostenii mei”. Mai intai tunurile, apoi radarul, apoi motorul, daca mai e timp, sauna de la etajul 3, si asa mai departe. Unitatile mai mici nu vor dispune de o astfel de distributie a vietii, pentru ca nu prea are rost. Unitatile ce au bare de viata distribuite pot in general sa le calce pe cele normale. Recompensele primite ca urmare ale acestui fel de incursiuni impotriva guvernului tiranic sunt raspandite predominant egal intre participanti.

Se pot primi bani, materiale de constructie, diverse alte materii prime, schite si chiar unitati noi. Unele mai speciale, puternice, care nu pot fi gasite in comertul general. Nu la NPC-uri, dar disponibile de la alti jucatori care vor sa le vanda. Primele trei lucruri pot fi utilizate pentru componenta de crafting a jocului, ce se petrece in sediul secret pe care il poate crea fiecare jucator in lume. Aici se pot construi cladiri cu diverse utilitati, precum garaje sau aeroporturi, ce in lupte vor oferi raiduri aeriene, si o varietate de alte edificii similare. In acest sediu super-secret ce nu poate fi atacat, dar care poate fi vizitat, admirat si spionat, se mai pot asambla unitati. Conform declaratiei celor de la Petroglyph, versiunea de lansare a lui End of Nations va cuprinde sute de vehicule, impartite pe mai multe categorii, in mai multe ramuri, cu subtipuri si variatii. Vor fi tancuri, jeep-uri, lansatoare mobile de rachete si o sumedenie de alte lucruri pe care probabil le-ati vazut in ultimii ani pe la GDI sau NOD, poate la un aliat sau doi, un soviet, poate un Yuri. Ma refer in special la cele care pot deveni invizibile. In rest, unitatile vor mai avea si abilitati speciale, precum ecrane de fum, sisteme de blocat radarul inamic si asa mai departe. Colectarea tuturor, sau a cat mai multe cu putinta pentru ca jucatorul sa aiba de unde sa aleaga pentru o lupta, va fi unul din obiectivele principale ale jocului. Unul care va necesita foarte mult timp pentru a putea fi completat, si multa munca, deoarece unele unitati sunt foarte rare si pot fi obtinute numai in conditii speciale. Daca varietatea unitatilor in sine nu va fi suficienta, mai intervin si factorii care pot influenta performanta lor, precum munitia. Pe langa cea standard, se vor mai putea folosi obuze si gloante incendiare, electromagnetice sau care penetreaza armura. Nu s-a specificat daca acestea vor fi perisabile, dar pare probabil, din moment ce vor fi unitati care ca standard vor folosi astfel de munitie speciala. Imaginati-va artilerie electromagnetica ce dezactiveaza temporar orice vehicul din zona de impact. Folosite in tandem cu artilerie normala ce poate echipa munitie incendiara, se creaza o zona pe campul de lupta in care cine intra va ramane blocat si va lua foc.

Avand in vedere ca unitatile devin progresiv mai puternice, iar obtinerea lor este oarecum legata de progresia in nivel, probabil ati crede ca un jucator de nivel mic nu va avea ce sa caute pe acelasi front cu unul de nivel mare. Nu este tocmai adevarat. Fiecare camp de batalie va avea un punctaj fix in care unitatile folosite vor trebui sa se incadreze. Asta inseamna ca fiecare unitate are un cost de puncte atasat. Cu cat unitatea este mai puternica, cu atat punctajul ei va fi mai mare. Rezultatul este ca intr-un teatru de operatii vor putea incapea fie multe unitati de nivel mic, fie una, dar foarte puternica, ce nu va fi categoric in stare sa le pulverizeze pe cele mici cand ataca la un loc. Lucrurile se echilibreaza, si asta este important in special in modul PvP. In ciuda a ceea ce ar parea la prima vedere, nu va fi o lupta intre jucatori ce apartin factiunii rebele si Order of Nations. Guvernul este marele rau impotriva caruia vor colabora toti pentru a-l detrona. Dar asta nu inseamna ca rebelii se inteleg intre ei. Jucatorii se pot organiza in propriile lor bresle, mini-factiuni si diverse alte sub-divizii, ce se vor lupta pentru dominare mondiala, la propriu. Bataliile acestea se vor petrece pe harti mai mici decat cele de PvE. Deocamdata au fost anuntate lupte de 10 contra 10, desi versiunea de lansare ar putea oferi mai multa varietate. PvP-ul nu este obligatoriu, in esenta nici cooperarea nu este obligatorie, sau participarea la lupte macar odata alaturi de alti jucatori. Dar la fel ca misiunile cooperative, PvP-ul va oferi recompense insemnate pentru participanti. Cei care pierd vor primi un premiu de consolare, iar castigatorii vor fi rasplatiti din belsug pentru efortul lor. Asta nu este valabil doar pentru luptele individuale, ci si pentru ce se intampla atunci cand nu mai sunt tinuturi ramase de cucerit. Cand o factiune reuseste sa puna mainile pe intregul glob, sau pe macar un continent, vor primi un cadou mare, trofee si statui gigantice care pot fi puse langa sediul super-secret. Atunci cand ordinea mondiala este schimbata, orice opozitie este strivita si un castigator este declarat, sezonul de PvP este resetat, iar lumea va intra iar in haos. Defapt, nu tocmai haos, din moment ce guvernul tiranic inca va mai fi la putere si probabil va ramane pana la update-ul ce va adauga o a treia factiune.

Pana acum singurul alt MMORTS bun pe care l-am intalnite este SAGA, dar chiar si acesta are o limitare, nu permite lupte masive intre un numar mare de jucatori. Seamana cam mult cu un joc de strategie normal ce ruleaza doar in multiplayer. Un multiplayer bun, dar cam la fel de MMO precum Guild Wars. End of Nations merge pe o ruta diferita. Aduce acele lupte masive pe care le asteptam de ani de zile, la care zeci de armate se pot infrunta pe acelasi camp de batalie imens. Nu cred ca am folosit cuvantul acesta destul de des pentru a descrie exact cat de mari pot fi hartile jocului, si probabil pana ce va fi lansat End of Nations, aceasta notiune nu se va cimenta. Pentru un MMO totusi, probabil nu vor fi chiar atat de mari. Restul jocului promite sa fie o combinatie inedita dintre un RTS, sau ceva similar, clasic, inspirat de seria Command and Conquer, si cateva din conceptele de baza ale unui MMO. Iar in cele din urma, am mentionat cumva ca muzica jocului este realizata de catre Frank Klepacki? Acelasi Frank Klepacki care a creat Hellmarch si in esenta fiecare melodie vazuta intr-un joc produs/inspirat de Westwood de la Dune 2 si pana la Red Alert 3. End of Nations va fi lansat anul viitor. O data mai exacta nu este inca disponibila, dar in esenta va fi gata atunci cand este gata. Nici cerintele de sistem nu sunt cunoscute, dar jocul are la baza tehnologie implementata de Petroglyph in ultimele lor titluri, asa ca nu ar trebui sa omoare prea multe PC-uri. Desi, la 50 de jucatori pe o harta, cateva zeci de unitati la comanda fiecaruia, cine stie cati alti inamici in jur si explozii, unele procesoare probabil vor inceapa sa scoata fum.

Vazut: 2575 ori de catre 740 vizitatori

Articole asemanatoare:
• O pagina de istorie: Command and Conquer Renegade
• End of Nations va fi gratuit
• O pagina de istorie: Command and Conquer Tiberian Dawn
• Trion anunta Defiance
• Rift: Planes of Telara Preview