Call of Juarez: Bound in Blood
De câte ori nu te jucai de-a indienii şi yankeii când erai mic? Nimic nu te atrăgea mai mult decât o existenţă singuratică în vestul sălbatic, explorând deşertul american călare, cu puşca în spate şi pistoalele în toc. Poate îţi doreai o viaţă plină de aventură, vânători de comori, lupte cu indieni sau încăierări la un salon. Puţine lucruri par mai grozave decât o viaţă aventuroasă în deşerturile sălbatice, sterpe, pline de oameni nelegiuiţi, unde ai putea deveni cel mai renumit duelist din ţinut. Sau poate viaţa ţi-a fost marcată de una din capodoperele filmelor spaghetti western, în care Henry Fonda şi Clint Eastwood făceau legea. Indiferent dacă eşti un fan al universului western sau nu, Call of Juarez: Bound in Blood este un joc pentru tine.
Pentru început, ţin să menţionez că Bound in Blood este o revenire a seriei Call of Juarez, chiar dacă acţiunea sa se desfăşoară înainte de întâmplările primului joc. Primul a fost undeva peste mediocru şi a suferit de multe probleme, în timp ce noul joc este mai degrabă o revitalizare a seriei menite să reîmprospăteze genul shooterelor. Nu trebuie să fi jucat primul CoJ pentru a putea înţelege Bound in Blood. Poate ar fi mai bine să nu joci primul joc deloc, pentru a nu-ţi forma o impresie proastă despre serie.
Puţine jocuri se bucură de atâtea părţi bune precum Bound in Blood. Până la urmă din ce este făcut un joc bun? Unii ar spune că e de ajuns ca un joc să aibă un gameplay bun, chiar dacă grafica este neîngrijită. Sau poate un fir epic bun compensează nişte decizii neinspirate ale producătorului la alte capitole ale jocului. Sunt destule jocuri bune de acest fel, dar cele care ies cu adevărat în evidenţă sunt cele care reuşesc să facă o salată bogată în toate, în care fiecare ingredient are locul ei şi se îmbină perfect cu restul.
Gata cu introducerea, să trecem la fapte. Povestea jocului se desfăşoară pe timp de război, în America, mai exact spre sfârşitul Războiului Civil din secolul XVIII. Trei fraţi se regăsesc în mijlocul conflictului dintre Statele Unite şi Confederaţie, ei fiind de partea Confederaţiei, partea care pierde în final, după cum ştiu cei care nu au lipsit de la orele de istorie. Din cei trei fraţi (Thomas, Ray şi William), doar doi sunt dedicaţi luptelor şi cauzei războiului, al treilea fiind un pacifist, mai exact a renunţat la armată în favoarea studiilor bisericeşti. Jocul este narat în mare parte de fratele cel mai mic, preotul, care povesteşte cu groaza schimbarea fraţilor săi după război.
Primul nivel te plasează în mijlocul războiului. Ai ocazia să joci cu cei doi fraţi mari la alegere, care sunt antrenaţi cu armele de foc. În ciuda eforturilor, Confederaţia începe să piardă războiul, iar cei doi primesc un ordin de retragere pe care îl ignoră, din simplul fapt că nu vor să îşi lase fratele mic şi restul familiei în spate. Ei dezertează şi pornesc spre propria casă, unde familia lor deja a fost atacată. Astfel decid să renunţe la cauza şi aşa futilă a războiului şi să îşi reconstruiască familia.
Ca într-un roman, povestea se dezvoltă gradual şi apar noi conflicte care se întrepătrund. Primul şi cel principal este între fraţi şi rezistenţele rămase din Confederaţie, după pierderea războiului. Această rezistenţă este mai degrabă o adunătură de şarlatani, care jefuiesc şi omoară penru a obţine o răzbunare oarbă, în ciuda terminării războiului. Barnsby, unul din antagoniştii principali, îşi jură că nu îi va lăsa pe dezertorii de război să scape cu viaţă. Alt conflict este cel intern, între fraţi, pentru cauze omeneşti precum iubirea. Povestea e destul de captivantă şi conţine destule întorsături neaşteptate şi imprevizibile, totuşi, toate fiind controlate de goana după aur. Pentru a-şi reconstrui familia şi casa, băieţii au nevoie de bani, pe care îi pot obţine uşor printr-o înţelegere cu Juan “Juarez” Mendoza, un criminal mexican fără scrupule, care colaborează cu băieţii în promisiunea împărţirii unei comori de origine azteca. Problema e că Ray şi Thomas au firi vulcanice, intră în încurcături mereu şi îşi pierd umanitatea cu fiecare inamic căzut la pământ. Restul, e istorie.
La începutul fiecărui nivel avem opţiunea de a alege unul dintre cei doi fraţi mari, Thomas şi Ray, fratele mai mic, William, fiind indisponibil pentru că n-ar ucide nici o muscă. Ray este fratele cel mai în vârstă şi cel mai puternic în luptele din apropiere. El foloseşte în principal pistoale, având posibilitatea de a le mânui pe amândouă deodată ca un adevărat cowboy. Pentru că este cel mai masiv dintre cei trei, el poate folosi arme mai masive şi armură de metal. De asemenea are la dispoziţie dinamită, cu care poate scoate inamicul din bârlog sau poate provoca alunecări de teren. Mezinul, Thomas, este cel mai iute, se foloseşte de o frânghie pentru a ajunge pe platforme înalte şi de o puşcă precisă pentru a elimina inamici de la depărtare. El nu dispune de dinamită sau armură puternică. Este slab cu pistoalele şi e mai puţin rezistent ca fratele său, dar are la dispoziţie arcul, care, mă credeţi sau nu, este cea mai puternică armă din joc. Arcul are o precizie incredibilă inclusiv la distanţe mari, iar cand Thomas se concentrează, cursul timpului încetineşte, oferind destul timp pentru ochire. Desigur, nu există vestul sălbatic fără dueluri. De fiecare dată când apare un boss, acesta poate fi eliminat doar printr-un duel corect, în care doar cel mai rapid supravieţuieşte. Aceste dueluri sunt exact ca în filme: pline de tensiune şi mortale. O altă mecanică de joc folositoare este cea de furie. După ce ai eliminat mai mulţi inamici, jocul îţi oferă ocazia să intri într-o fază de concentrare prin care poţi decima tot ce vezi în cale. Thomas ocheşte automat ţintele, jucătorul fiind nevoit doar să folosească mouse-ul pentru a trage. Ray în schimb trebuie controlat de jucător pentru a ochi ţintele, dar tragerea se face automat.
Grafica este aproape perfectă. Jocul are câteva texturi mai spălăcite, dar este o alegere bună din partea producătorului, pentru că lumea jocului este plină de detalii grafice şi nimeni nu vrea o grafică exagerată care să nu ruleze fluent. Pe setări maxime, majoritatea nivelelor pot fi numite fără ruşine, opere artistice. Canioanele şi pădurile arată natural, fiecare scenă fiind de neuitat. Dar jocul nu dispune doar de o tehnologie avansată grafic, ci şi de optimizare excelentă. Call of Juarez Bound in Blood este printre puţinele jocuri în care te poţi opri pentru a admira împrejurimile. Este frumos realizat şi nu e plin de efecte false sau exagerate precum efectul de bloom sau motion blur. Nu am întâlnit nici o problemă grafică pe parcursul celor 5 ore de joc. Cinci ore de joc? Da, pe dificultate medie, cu toate misiunile îndeplinite. Sincer aşa m-a informat jocul după ce l-am terminat, dar mie mi s-a părut a fi ceva mai lung, poate pentru că am fost captivat şi am dat mai multă atenţie tuturor detaliilor. Dacă vă aduceţi aminte, de pe la începutul articolului am menţionat că Bound in Blood aduce oarecum aminte de un alt joc cu o “chemare” în titlu. Mă referam la Call of Duty 4. De ce? Păi acţiunea este intensă, dramatică, iar jocul este captivant, bun, dar foarte scurt, exact ca în CoD 4. Să nu credeţi că Bound in Blood încearcă să copieze seria Call of Duty, am folosit acea aluzie sub formă de compliment.
Pe lângă nivelele în care se desfăşoară povestea şi misiunea principală, jocul oferă două zone foarte largi, cu câte trei misiuni secundare fiecare. În aceste hărţi avem ocazia de a ucide nişte bandiţi, recupera nişte bunuri şi salva o domnişoară în pericol, desigur, obiectivele fiind puţin schimbate cu fiecare misiune. Aceste hărţi se întind pe suprafeţe considerabil de mari, dar totuşi sunt limitate de nişte graniţe virtuale, pietre, copaci sau pur şi simplu pereţi invizibili. Aceste zone pot fi explorate pe jos, dar oricine ştie că un adevărat cowboy nu pleacă fără prietenul său patruped în deşert. Călăritul este destul de imersiv, senzaţia de viteză fiind redată foarte bine. În majoritatea nivelelor, cei doi fraţi mari vor călători şi lupta împreună, în mod cooperativ. Fratele NPC nu va fi de mare folos, deoarece daca e lăsat singur pentru mult timp, acesta va muri şi nu va rezolva prea multe fără ajutor.
Call of Juarez: Bound in Blood este un joc pe care îl pot recomanda cu încredere oricui, fie că îi plac shooterele sau nu. Pentru un fan western, este o achiziţie obligatorie, îşi merită toţi banii. Este prezentat frumos, are o poveste care merită atenţie şi nu devine obositor.
Vazut: 3451 ori de catre 1432 vizitatori
Comenteaza