Regret. Să vă spun ce înseamnă regret. Regret înseamnă să fii un fan înflăcărat al seriei Wolfenstein, să le fi jucat pe toate, până și pe cel care nu ți-a plăcut din 2009, și cumva, să îl ratezi pe cel din 2014. Cel care a fost bun. Cel care lumea îl laudă că ar fi cel mai reușit FPS din ultimii ani, u titlu atât de grozav încât te face să îți amintești de vremurile de altă dată nu cu nostalgie, ci cu realizarea că aveau atât de multe neajunsuri care au fost remediate cu acest titlu, cu acest The New Order. Eh, asta înseamnă regret. Tot n-am jucat The New Order, și având în vedere că tot are un preț de 40 de euro, probabil nu o voi face până pe la Crăciun, când poate pică la vreun fel de super-ofertă pe Steam. Dar, până atunci, aș putea avea o altă oportunitate, o altă soluție, una numită The Old Blood.

Wolfenstein: The Old Blood, în numele său complet. Un joc de sine stătător, separat de The New Order, mai mic, mai ieftin, numai 20 de euro (așa că tot prea piperat pentru suflețelul meu), ce nu necesită nici un fel de cunoștință sau prezența titlului de anul trecut. Va fi accesibil și ușor de înțeles pentru cei care nu au pus mâna pe noul ordin, și pentru cei care deja l-au parcurs, deoarece este o poveste premergătoare. Ideea lui The New Order era că nemții au câștigat și au cam cotropit planeta, cu tehnologie foarte avansată și câini robotici. The Old Blood te duce cu ani și ani înainte de asta, pe vremea când BJ Blazkowicz încă mai vâna naziști prin tranșee și prin apropierea castelului de la care întreaga seria își ia numele, Wolfenstien. Obiectivul inițial este cel de-a găsi locația bazei secrete a lui Death’s Head, a cărei asediu, dacă nu mă înșel, se petrece la începutul lui The New Order. Dar până acolo mai apare o amenințare, una ce nu era la fel de observabilă în jocul de anul trecut, ocultul.

WolfensteinOldBloodPreviewIMG002 WolfensteinOldBloodPreviewIMG001 WolfensteinOldBloodPreviewIMG003

The Old Blood este compus din două părți ce îmi par foarte cunoscute, și foarte probabil nu prin vreo coincidență cosmică. Prin acest joc, Machine Games a vrut să facă un fel de mic omagiu predecesorilor săi, mai ales primele două, și ca urmare, vor semăna cu primele două, în special Return to Castle Wolfenstein. Acel joc începea cu tu la închisoare și partenerul tău torturat, prinși într-o misiune de infiltrare. Aici, vei începe cu acea misiune de infiltrare, numai că nu vei fi prins. Sau dacă vei fi prins, or să regrete foarte mult asta. Castelul Wolfenstien va fi ceva mai mare decât îl țineați minte în jocul de la începutul mileniului, și mai complex, chiar dacă The Old Blood este practic un joc mai mic.

Unul din avantajele progresului timpului, hărți mai mari, detaliu mai bun, inamici mai mulți. Plus că nu este tocmai o reconstruire a locației, doar că este o interpretare a locului cu pricina, prin care veți găsi referințe la jocurile vechi. Una care chiar va părea cunoscută este modul în care evadați din castel, într-o bătălie pe niște teleferice, una care va fi mai lungă și mai spectaculoasă, naziștii având aici tehnologie ceva mai avansată. Au drone, spre exemplu. Au soldați înarmați cu mitraliere imense. Au câini cu bucăți de metal grefate de piele pe post de armură. Toată tehnologia lor este ca o variantă ceva mai primitivă a ceea ce aveau în The New Order. Ca urmare, are sens ca în locul unor roboți canini ce arată ca niște Xenomorfi să aibă câini reali, ușor cyborg-izați.

Porțiunea de ocult vine în capitolul al doilea al jocului. Afli că un arheolog dezgroapă puteri antici pe care poate că ar fi mai bine să le lase acolo, să doarmă, să nu fie deranjate și folosite pentru a inginera o armată de zombie-roboți-tesla. Este literalmente secvența cu catacombele din satul fix de lângă castel, după ce evadai în Return to Castle Wolfenstein. Au până și creaturi undead ce sunt în flăcări. Îmi imaginez că vor fi și multe capcane cu țepi, plus, poate o secvență anume. Se întâmpla fix când intrai în catacombe, vedeai niște soldați germani printre niște gratii, cum alergau în teamă, fiind urmăriți de ceva ce până atunci nu ai mai văzut. Ce bine că BJ va avea un shotgun pentru a se lupta împotriva lor, de parcă ar fi Ash din Evil Dead.

WolfensteinOldBloodPreviewIMG004 WolfensteinOldBloodPreviewIMG005 WolfensteinOldBloodPreviewIMG006

Ca gameplay, jocul nu va fi foarte diferit față de predecesorul său. Omori naziști. Și o faci folosind un arsenal extins în acest joc. Ai o pușcă ce zici că s-ar potrivi cu decorul anilor ’40, pe vremea războiului, numai că de ea sunt lipite un încărcător masiv și o lunetă, semănând oarecum cu acea pușcă a parașutiștilor din RTCW. Dacă asta vi se pare o armă prea normală, da, înțeleg, este. Așa că aveți un pistol capabil să tragă cu rachete de semnalizare. Ah, pardon, nu de semnalizare. Aveți un pistol de semnalizare care trage cu rachete normale, care explodează. De ce? Chiar trebuie să întrebi? Arme apte la a elimina naziștii și alte creaturi, dar foarte zgomotoase. Iar ceva ce Wolfestein are în cam toate încarnările sale, mai puțin Wolf 3D, este furișat. Abilitatea de-a doborî inamicii în liniște, ori de aproape, ori de la distanță, iar The Old Blood îți aduce o unealtă pentru opțiunea cea dintâi. O țeavă. Bine, două țevi pe care le poți înșuruba. Este o armă utilă la sugrumarea sau înjunghierea cu forță mare a inamicilor, dar are aplicații și la deplasare. Poți înfige țevile cu forța lui BJ în pereți pentru a escalada ziduri, poți folosi țeava unită pentru a ține deschise uși metalice. Poți face multe cu ea, majoritatea aplicațiilor implicând asasinare. Un arsenal adițional mic, dar complementat de tot ce era deja prezent în The New Order.

Pe scurt, The Old Blood este un joc nu foarte lung, menit să vă ofere o mostră din ce ar fi putut să fie Wolfenstien cel nou dacă s-ar fi petrecut în timpul celui de-al doilea război mondial, în loc să fie în viitorul îndepărtat al anilor ’70. Jocul va fi disponibil în ziua de 4 mai pentru PC și consolele din generația actuală.

3 Responses

  1. Beda Venerabilis

    Din câte înțeleg (n-am jucat nici un Wolfenstein), naziștii ăștia aveau drone și câini cu armuri sudate pe ei. Adică un fel de supertehnologie.
    Iar tipul din afiș (scuzată să-mi fie ignoranța, pur și simplu nu știu cine este, presupun că Eroul), deși avea un pușcoci în spate și un pistol la brâu, pleacă la atac cu o țeavăcuțit de zici că-i Tarzan. Asta în vreme ce neamțul ține în brațe o ditamai mitralieră. Și urlă ceva în limba nazistă.
    Presupun că țeavacuțitul era supereficientă din moment ce îi miluiește pe mai mulți inamici. Iar Eroul se mișcă cu viteza luminii grăbite.
    Altfel nu-mi explic care-i treaba.
    Jocul e mai glumeț de felul lui?