Aș dori să încep acest articol printr-o corecție. Vedeți voi, m-am înșelat amarnic, îmi este rușine chiar, pentru că am spus ceva fără să cercetez, fără să verific în întregul context dacă ceea ce spuneam era sau nu corect. M-am bazat pe cunoștințe personale, care nu erau valabile în cazul de față. Iar asta s-ar putea să fi pictat într-o lumină nefavorabilă Assassin’s Creed Rogue pentru mine, dar mai ales pentru toți cei care au citit cuvintele mele otrăvite, lipsite de înțelegere sau compasiune. Pentru asta îmi cer iertare, vouă, și celor de la Ubisoft, față de care nu aveam nici un drept să fiu răutăcios. În ziua de 6 august 2014, când a fost anunțat Assassin’s Creed Rogue, am atras atenția imposibilității ca în regiunea în care se petrecea jocul să existe pinguini, și totuși erau în poză. Ca un fost pasionat de biologie, zoologie și de păsări dolofane care nu zboară, mă doare nespus de mult propria mea ignoranță. Aceia erau pinguini. Și nu orice fel de pinguini. Erau marii pinguini nordici. O rasă de păsări adorabile ce au fost vânate, cu foarte multă cruzime chiar, până la dispariție pe la începutul secolului XIX. Așa că ceea ce vedeți în acea poză, din acel joc, imagini făcute să reflecte anii dintre 1752 și 1761, perioadă în care a început și războiul de șapte ani dintre Franța, Spania, Marea Britanie și cam fiecare altă națiune ce deținea teritorii în colonii, și toți aliații lor, ca un proto-război mondial, acele două pâlcuri de mari pinguini nordici ar putea fi printre ultimele rămase în existență în contextul acelui joc. Iar Ubisoft le-a dat viață din nou, a scos aceste vietăți din uitare și le-a însuflețit prin cod, poligoane și texturi. Iar eu i-am luat peste picior, pentru că așa se face pe internet. Dacă decideți să nu mai citiți vreodată ceva ce scriu eu, vă înțeleg.

ACRoguePRevIMG01 ACRoguePRevIMG02 ACRoguePRevIMG03

Acestea fiind spuse, Assassin’s Creed Rogue este nivelul cu zăpadă al lui Black Flag. Mecanic, este un joc ce va părea foarte asemănător pentru cei care au jucat aventura piratericească anterioară. Folosește cam același model de lupte navale, același model de lupte corp la corp, același parkour, dar adaugă o varietate de elemente noi, ce ar putea să mai pipereze acțiunea. Spun „putea”, dar personal sunt oarecum nu tocmai convins că asta se va întâmpla. Dacă v-au plăcut luptele navale din Black Flag, pe lângă faptul că înseamnă că nu ați jucat nici un Pirates sau Sea Dogs, nu o să aveți surprize sau motive să nu vă placă nici Rogue, pentru că nu au schimbat modul în care funcționează. Sigur, acum inamicii pot aborda nava ta și în loc de butoaie cu ulei poți arunca ulei direct pe apă, însă ideea generală a rămas aceeași. Dar au schimbat un element important, nava. The Morrigan va înlocui vechiul Jackdaw. O navă mai mică, mai rapidă, capabilă să navigheze pe râuri, departe până în nordul înghețat, și echipată pentru spart acea gheață. Doar pentru că nava ar fi mai mică nu înseamnă că ar fi mai puțin eficientă în bătălii, deși, judecând după modul în care se desfășurau luptele în Black Flag, cumva masa părea să fie invers proporțională cu viteza deplasării și a virării. Rogue se petrece la ani de zile după Black Flag, decenii numeroase, timp în care tehnologia a putut progresa suficient de mult încât să se poată monta pe o navă ceva ce poate fi asemănat cu o mitralieră. Desigur, nu pe orice navă, mai mult pe această navă, mulțumită resurselor de care dispun templierii.

De ce templieri? Pentru că ești unul, sau ajungi să fii unul. Un irlandez numit Shay Patrick Cormac, devotat ordinului asasinilor, luptând de partea lor ani de zile, până când începe să vadă lucruri care îl fac să e gândească dacă nu cumva asasinii au început să semene prea mult cu templierii. Acțiunile din război, lucrurile pe care este obligat să le facă, îl determină să pună la îndoială metodele frăției, și ca urmare este trădat, asasinii încercând să îl omoare. Găsește un refugiu tocmai în brațele inamicului, templierii lui Haythman Kenway, fiul lui Edward Kenway și tată al lui Conor Kenway. Cormac primește asistență deplină din partea templierilor pentru a-și îndeplini misiunea de-ași vâna foștii camarazi, însă nu o face tocmai cu totală cruzime, Ubisoft încercând să îl facă ceva mai nuanțat. Nu de alta, dar ar fi cam greu să simpatizezi cu un personaj principal ce începe să omoare ca un maniac toate personajele secundare din jocul anterior, Adewale fiind prezent în Rogue, și conform biografiei sale, fiind omorât cândva în 1758.

ACRoguePRevIMG06 ACRoguePRevIMG04 ACRoguePRevIMG05

Povestea este cam motivul principal pentru care aș fi tentat să încerc Rogue, dar înainte de asta tare ar trebui să termin Revelations și să mă apuc de AC3, poate și de Liberation, pentru a putea aprecia totul, toate ițele. Un alt motiv ar fi că au păstrat intactă partea de navigat și melodiile cântate de marinari, ce pentru mine era punctul forte al lui Black Flag, atmosfera fără cusur pe care o crea. Desigur, acea atmosferă era sabotată de cam fiecare altă componentă a jocului, la un loc de seamă fiind absolut orice faci pe sol. Ca să mai varieze acțiunea, în Rogue vor fi asasini inamici. Vor fi deghizați, vor fi ascunși, vor țopăi din boscheți și toalete, într-o încercare de a pune capăt misiunii de răzbunare a lui Cormac. Această mecanică suplimentară poate că ar ajuta la îndelungatele misiuni de urmărit oameni care șoptesc sau de-a mișuna prin păpușoi până când ai voie să faci ce trebuie făcut. Aș prefera dacă au scos de tot misiunile alea cretine și le-au înlocuit cu ceva care chiar are gameplay, dar e vorba totuși de un joc secundar, făcut din resturi, și cu ceva conținut nou pe ici și colo. Nu mă pot aștepta la miracole. Rogue nici nu pare să aibă o amploarea la fel de mare precum Black Flag, fiind eliminate din el anumite funcții, scăldatul după comori. Nu de alta, dar ar fi cam greu să te scalzi după comori în ape arctice. Viața chiar îți scade în mod constant dacă decizi să faci o baie, eliminând una din părțile mai amuzante din Black Flag, parcarea fix în fața unui vânător de pirați, care pentru că te-ai oprit, nu te mai urmărea (wohoo pentru AI), iar apoi înotarea câteva minute până la nava vânătorului pentru a omorî pe toată lumea de la bord, de unul singur.

ACRoguePRevIMG08 ACRoguePRevIMG09 ACRoguePRevIMG07

Luptele corp la corp vor funcționa cam la fel, dar arsenalul a fost extins. Cormac dispune de o pușcă ce în loc de praf de pușcă folosește aer comprimat, permițând asasinarea de la distanță, și în liniște, a țintelor sale. Probabil a înlocuit suflătoarea, deoarece poate fi echipată cu o varietate de proiectile, nu toate destinate să omoare direct. Unele sunt făcute pentru a provoca niște confuzie, ca artificii. Dacă tot nu mai este un mod de multiplayer, trebuiau să le folosească undeva. De asemenea, pentru că nu are un mod de multiplayer va fi și mai trist de jucat. Dar au pomenit, potențial, ca după lansare să fie disponibil ceva. Nu prea îmi pun mari speranțe. Tot cred că cea mai bună cale ar fi realizarea modului de multiplayer ca un joc separat, de sine stătător, gratuit, din moment ce oricum avea micro-tranzacții integrate. Rogue mai include pe partea de lupte și ceva care ar trebui să ofere jucătorilor oportunitatea de-a se mai destinde în bătăliile pe uscat. Sigur, nu era dificil să omori cârd după cârd de inamici, cu niște contra-atacuri nimerite fix când trebuie, dar ce ar fi dacă i-ai putea doborî pe toți dintr-o lovitură? Astfel intră în scenă un lansator de grenade, proiectat chiar de Benjamin Franklin. Acest dispozitiv portabil poate lansa proiectile ce vor exploda la impact, aruncând șrapnel peste tot.

Locațiile pe care le veți vizita în Rogue vor fi oarecum cunoscute din AC3, New York fiind din nou disponibil, însă nu același New York. Nu este o simplă copiere a jocului anterior, deși asta ar fi economist timp. S-a depus efort la reflectarea perioadei în care se petrece jocul, cu 20 de spre 30 de ani înainte de evenimentele din AC3. Apoi ai mările înghețate, ce trebuiesc traversate cu grijă și locurile unde au ajuns navele care nu au avut grijă, cimitire ale frigului neiertător, unde pinguinii de mult dispăruți încă mișună.

ACRoguePRevIMG10 ACRoguePRevIMG11 ACRoguePRevIMG12

Asasssin’s Creed Rogue nu este făcut să schimbe paradigma, nu este o reinventare a seriei, nu este menit să reînvigoreze ceva. Este pentru că trebuie să existe, pentru că marea mașinărie care produce aceste jocuri trebuie să se susțină cumva, un proiect monolitic nefiind suficient, nu pentru mia de oameni care lucrează la serie. Așteptările mele este că nu îmi va lăsa, în cazul în care îl joc, un sentiment la fel de mare de dezamăgire precum Black Flag. N-am mari așteptări să o facă la nivel mecanic, dar poate măcar la designul misiunilor să fi implementat din schimbările pe care le-au pregătit pentru Unity, și ca povestea să fie ceva mai bine închegată, să aibă mai mult sens, să nu fie structurată de parcă ar fi aruncat niște idei separate pe un perete și în ordinea în care s-au lipit le-au și lăsat.

Assassin’s Creed Rogue, supranumit anterior The Comet, așa că presupun că o cometă va părea la un moment, va fi lansat pentru console luna viitoare, pe 13, consolele vechi desigur, Xbox 360 și PS3, urmând ca pe PC să fie disponibil la începutul anului viitor.