9.0 DAAAAA!
User Score: 8.5 (16 votes)

Cele Bune

  • Flexibilitatea tactică
  • Interacțiunea cu lumea
  • Masiv dincolo de așteptări

Cele Rele

  • Interfață limitată
  • Inflație de phat loot
  • Nu l-am terminat încă
Graifcă: 8
Sunet: 8.5
Gameplay: 9.5
Poveste: 7.5
Conținut: 9.5
Imersiune: 9

Însă pe cât de bizar și de umoristic ar fi acest joc, mergând la cote ridicole chiar și pentru seria Divinity, reușește să fie și serios, chiar dramatic în unele momente. Ca atunci când vezi un râu inexplicabil de roșu, lângă o cascadă cristalină, iar în spatele său găsești un munte de cadavre proaspete, și un sat de indivizi ce cântă despre modul în care… eh, să zicem că nu vei avea pete pe conștiință dacă li s-ar întâmpla ceva rău. E acea juxtapunere de ridicol și serios, executată foarte bine, pe care o întâlneam la Anachronox. Numai că Original Sin merge cu un pas mai departe. Se vrea pe alocuri a fi o mini-parodie a genului, sau măcar o interpretare mai umoristică a sa. Alte jocuri au încercat asta în trecut, ca seria Grotesque Tactics, ce se dizolva într-un mare nimic, deoarece încerca să parodieze fix ceea ce era doar prin prezentare și în nici un fel prin mecanica sa de joc. Umorul din Original Sin curge nu doar din personajele sale bizare sau situațiile ciudate la care ești mereu martor, ci și din ceea ce poți face tu, direct. Pe de o parte, o poți numi tactică, pe de alta, o poți nu flexibilitate, sau mai bine, prosteală de primă clasă ce face totul cu atât mai amuzant. Știți cum la Skyrim puteai să pui găleți și coșuri pe capul fiecărui personaj? Imaginați-vă o situație similară, doar că în loc de găleți sunt butoaie, și în loc să le pui pe cap, le pui lângă, în timp ce te furișezi ca un boschet biped sau o piatră grăbită, iar butoaiele sunt pline cu ulei, și pui trei dintre ele unul peste altul. Când tragi primul foc… foc la propriu, care arde, în acele butoaie, inamicul care se află lângă ele, din senin, învață să zboare. Apoi uleiul se întinde peste tot, arde orice poate să ardă, fie că e ușă, masă sau scaunul pe care stăteai, transformând câmpul de bătălie într-un loc foarte rău să fii, dacă nu ai o rezistență mare la foc, dacă nu ești făcut din foc, sau dacă nu, serios, ai o rezistență al naibii de bună la foc. Suficient de bună încât focul să te vindece, ca la Baldur’s Gate 2.

 

DivinityOriginalSinReviewMG008 DivinityOriginalSinReviewMG009 DivinityOriginalSinReviewMG010

Am spus că este flexibil, nu? Mecanic, unii l-ar numi stricat, sau defect, pentru că se pot întâmpla… lucruri dacă reușești să creezi condițiile exacte. Spre exemplu, există o abilitate, una din alea pe care le poți lua o dată la fiecare trei nivele, o trăsătură, un Perk dacă vreți, care îți permite să absorbi sângele de pe jos pentru a te vindeca. Majoritatea loviturilor cu arme te vor face să sângerezi, așa că dacă nu sunt excesiv de puternice, ai putea chiar ține pasul cu atacurile inamicului. Combină acea putere cu un personaj ce are o cantitate masivă de armură, și pe care tot dai vrăji de armură sau de rezistență. Rezultatul este ceva care, practic, nu poate muri în luptă corp la corp, împotriva armelor normale. Pentru că oricât de multe daune i-ar face inamicul, cu sabie, ciocan sau săgeată, o mare parte va fi absorbit de armură, iar restul va fi vindecat de propriul sânge, reabsorbit. Dacă inamicul chiar folosește abilități ce fac personajul să sângereze mult, e deja un bufet, pentru că se va vindeca în mod constant. La fel și dacă iei trăsătura de Zombie. Aceasta face vrăjile de vindecare să te rănească, dar otrava să te vindece. Poți umple pământul cu nori de otravă pe care să îi inspiri ca oxigen pur, în timp ce inamicul își scuipă un plămân. Desigur, inamicii sunt adesea echipați pentru a nu îți permite să îi calci în picioare atât de ușor. La început sunt chiar foarte bine echipați pentru asta, de a trebuit să car butoaie de apă după mine, ca să pot să scap de armata unui pirat afurisit pe care am decis să îl bat la un nivel mult prea mic. Am izbutit în mare parte pentru că jocul este cinstit. Eu pot fi electrocutat, tu poți fi electrocutat, eu ca vânător de Sursă la care se fac aluzii că ar fi ceva mai mult de atât, tu pirat scheletic gigantic ce a cotropit mările timp de ani întregi cu armata sa de nemuritoare.

DivinityOriginalSinReviewMG011 DivinityOriginalSinReviewMG012 DivinityOriginalSinReviewMG013

Și totuși, jocul nu devine spontan mai ușor de la un anumit punct, pentru că o gloată de goblini bețivi tot te pot omorî. Spre final, abilitățile care presupun negarea rundei de atac a inamicului devin foarte importante. Crearea de condiții în care așa ceva să se întâmple pe cât de des posibil este o prioritate, aceștia la rândul lor fiind foarte versați în lucruri care garantat nu vrei să le încasezi în fiecare rundă. Leech, abilitatea de-a absorbi sânge, au și unii dintre ei. Mai rău, dacă nu iei Leech, măcar pe luptătorul de linia întâi, te-ai cam ras în cazul în care vrei să folosești un fulger să amețești inamicul. Vedeți voi, Divinity Original Sin are acea proprietate hazlie de a considera că dacă ceva are sens în lumea reală, are sens și în joc. Știu, este șocant, așa că dacă ai vărsat o găleată de sânge la picioarele inamicului, unde este și luptătorul tău, apoi arunci un fulger în inamic, ce crezi că se va întâmpla? În cazul meu, de obicei Madora dansa dansul celor 220 de volți. I-am întărit abilitățile de rezistență pentru ca asta să se întâmple mai rar, fie că e sânge, fie că e apă, fie că este un nor de abur pe care am decis să îl transform într-o furtună, după care i-am dat Leech și-acum abia aștept să apară sânge pe jos. E ca un fel de vampir, dacă stau și mă gândesc.

One Response

  1. old_school

    Frumos review, l-am cumparat si eu si isi merita banii, super joc.