De asemenea, vocile personajelor sunt interpretate cu profesionalism, iar caracterele parcă prind viață pe micul ecran, de mai-mai să zici că au o inteligență proprie. Nu o singură dată am fost surprins să o văd pe micuța Ellie interacționând cu decorul, cum ar fi să se așeze pe o canapea și să-și pună fața în palme într-o expresie gânditoare, atrăgându-ți atenția în mod activ asupra vreunui peisaj sau obiectiv din zare, sau jucând un joc de darts cu prietenul ei Sam. Spre deosebire de majoritatea jocurilor în care ai tovarăși de drum, Ellie nu se sfiește de la a se dezlipi de tine și a scotoci pe cont propriu prin camerele abandonate ale clădirii în care te afli, sau a participa cot la cot cu tine în lupta împotriva inamicilor, fie ei infectați sau de natură umană. Pilon principal al firului narativ, Ellie reușește să fie un personaj interesant pe parcursul întregului joc, de care nu ești plictisit nici măcar atunci când pe ecran se derulează numele realizatorilor. Sincer, nu am mai văzut un personaj așa de bine animat (atât la propriu cât și la figurat) în lumea virtuală de la Elizabeth din BioShock Infinite încoace. Cei care au jucat acel joc vor ști la ce să se aștepte.
Și că tot am amintit firul narativ… Cât de bună e povestea spusă în The Last of Us? Funcție de preferințele celui pe care-l întrebi, răspunsul poate varia. Aș putea la fel de bine să vă întreb cât de bună vi s-a părut povestea din filmul Armageddon (1998). Sau cea din Gravity, că e mai recent. Sau cea a lui World War Z, că tot vorbim de Pământul după o pseudo-apocalipsă cu zombie. Ce au toate aceste filme în comun între ele și în comun cu The Last of Us? Cel puțin un lucru: sunt clișeice! Previzibile până la semnele de punctuație, de poți ghici care e următoarea replică, sau ce se întâmplă în următoarea scenă. Că Bruce Willis salvează omenirea de un meteorit a surprins pe cineva? Sau ca Sandra Bullock reușește să se întoarcă pe Pământ după toate acele situații la limită prin care trece? Dar întrebarea cheie, întrebarea mai inteligentă pe care ar trebui să și-o adreseze fiecare e următoarea: poate o poveste clișeică să fie spusă bine? Sau: e oare un fir narativ previzibil, prin definiție, scris prost? Funcție de cum răspundeți la aceste întrebări veți ști dacă The Last of Us este sau nu pe placul vostru la capitolul poveste.
Problema cu firul narativ al lui The Last of Us nu stă însă în calitatea scrisului. Am amintit mai sus de BioShock Infinite. La fel ca în acel joc, The Last of Us mizează mult pe contrastul dintre un protagonist sobru, taciturn, care a pierdut mult pe lumea aceasta, pe care viața l-a transformat într-un om posac și închis în sine, și inocența infantilă a unei copile ce se apropie de vârsta pubertății, ce se maturizează forțat cu mult timp înainte de vreme, la o vârstă la care ea încă ar trebui să se mai joace cu păpușile în loc să folosească o armă. E un contrast descris foarte bine. Da, e o rețetă care are succes. Da, e o antiteză care emoționează, îți gâdilă latura afectivă. Suntem, până la urmă, ființe empatice! Este normal ca un astfel de contrast să ne excite senzorii sensibili… dar mie mi se pare ieftin. E o metodă ieftină de a stârni emoții. Pentru că e un procedeu ce a fost folosit și refolosit într-un număr așa de mare de filme / jocuri / cărți, încât a devenit banal. De fapt, cred că pot rezuma (fără să dau vreun spoiler) întregul fir narativ al lui The Last of Us la următoarea frază: cum două personaje ce contrastează unul cu celălalt ajung, datorită greutăților și situațiilor dificile pe care le înfruntă împreună, să fie de nedespărțit și să nu mai poată concepe unul restul vieții sale fără celălalt. Emoționant? Probabil. Ieftin? Cu siguranță!
Bun review! :-D
Foarte bun review, argumentat, la obiect – chiar daca n-as fi zis asta dupa numarul de pagini :p – si mai ales care te aduce cu picioarele pe pamant. Eu unul sunt satul de note de 10 aruncate asa, pentru ca un joc are o singura componenta remarcabila si alte patru-cinci mediocre. La cat mai multe!
Deci,în primul rand îl cunosc pe Mihai,este un băiat super, în al doilea rand face ca review-rile jocurilor sa para ca sunt făcute de profesioniști, și credeți-mă nu este primul game la care a făcut review! Ca de obicei un review de excepție…. Succes Mihai,you rock!
Sa inteleg ca Mihai face parte din echipa GA. Unacomn a plecat? Anyway, un review foarte bun la un joc grozav. :)
@Lucian: Nu pot vorbi in numele lui unacomn, si nu stiu sincer daca a plecat sau nu. Dar pot sa te asigur ca eu nu fac parte din echipa games-arena, decat ca simplu follower, ceea ce sunt de foarte multa vreme. Review-ul a fost un experiment de-al meu, iar unacomn a fost foarte amabil in a-mi da apa la moara, so kudos for him. :D
N-as putea in veci sa-l inlocuiesc pe unacomn. Cata munca si suflet a depus baiatu` asta in tot ce a intreprins pt aceasta industrie, eu n-as fi in stare sa fac nici in 7 vieti! Din punctul meu de vedere, oricine ar scrie pe games-arena, unacomn e de neinlocuit.
Va multumesc frumos pt aprecieri!
Foarte bun review,clar si atinge toate punctele importante.Finalul nimic?
Ai dreptate. Puteam comenta mai mult despre final. Dar nu vroiam sa dau spoilere. Si deja review-ul era destul de lung. Dar, trebuie sa recunosc… finalul m-a surprins. Nu a fost neaparat o intorsura de 180 grade… dar a fost o surpriza binevenita in comparatie cu progresia firului narativ pana la acel punct. A fost totusi un aspect de care am tinut cont cand i-am dat nota, doar ca nu am mai apucat sa vorbesc despre asta.
Plus ca-s ruginit. Nu am mai scris o recenzie de vreo 6 ani. :D
Fair play
si-amurit si acestsite