Din categoria: ”Entuziasm fals: Wohoo, nu ești de aceeași părere, sac de carne?”, astăzi am onoarea să vă prezint informațiile disponibile până acum despre cel mai așteptat joc din seria Star Wars de la The Old Republic și până în prezent, Battlefront. Nu al treilea, nu primul reconstruit, ci o reimaginare a sa, pentru noua generație de console, și o nouă generație de jucători ce ori nu ține minte jocurile anterioare, ori nu le-a jucat vreodată. Nu este nici o continuare a lui Battlefront 2, pentru că atunci lumea s-ar aștepta să fie mai amplu decât Battlefront 2 sau măcar la fel de vast. Lumea tot se așteaptă la asta, din moment ce îi spune Battlefront, dar dacă îi spuneau Battlefield: Star Wars, bătea prea mult la ochi. Măcar nu i-au zis Angry Birds Star Wars 3.

BattlefrontPrevIMG01 BattlefrontPrevIMG02 BattlefrontPrevIMG03

Mulți ar spune că studioul DICE este mai mult decât competent să facă un succesor demn pentru Battlefront și Battlefront 2. Alții ar spune că divizia DICE care lucrează la joc a fost înființată acum doi ani, și este compusă din oameni care au lucrat la seria Medal of Honor. Optimism sau pesimism, depinde de voi cum să interpretați informațiile următoare. Pentru mine, faptul că lansează jocul fix înainte de noul film, și are un DLC gratuit pentru nou film, și la fiecare anunț al său fac tot posibilul să se distanțeze de restul serie și să explice cum limitările sale sunt un lucru bun, e deja un semn că Battlefront poate că nu va fi tocmai tot ceea ce speram că va fi. Dar asta nu este în mod obligatoriu rău, pentru că tot poate fi un joc bun, la fel cum fiecare joc Electronic Arts înainte de lansare poate fi bun.

Acestea fiind spuse, hai să trecem la partea bună. Battlefront cel nou vă oferă ocazia să participați la bătălii masive ce s-au petrecut în episoadele 4, 5 și 6 din Star Wars. Pe Hoth, pe Endor și pe alte două planete din primele trei filme. Nu înseamnă că sunt doar patru hărți. Sunt multe hărți, în aceste locații. Hărți pentru modurile de luptă masive, la care participă până la 40 de jucători, în loc de 64 sau mai mult, cum te-ai aștepta să fie posibil pe noua generație de console. Hărți pentru modurile mai restrânse, unde te vei lupta alături de un amic împotriva AI-ului, în misiuni cooperative. Hărți care fie vor combina vehicule, infanterie și nave spațiale, fie le vor separa, mergând chiar până la hărți dedicate modului Deathmach, în locații ceva mai claustrofobice decât câmpuri de bătălie întinse sau orbita unei planete.

BattlefrontPrevIMG05 BattlefrontPrevIMG04 BattlefrontPrevIMG06

 

Principiul de bază este același ca la jocurile Battlefront anterioare. Două facțiuni, rebeli și imperiali, se luptă pentru obiective. Intri în acțiune controlând un soldat, sau la bordul unui vehicul. Poți juca ori prin ochii personajului, ori din ceafa sa. Însă implementarea diferă. În primul rând, nu există lupte spațiale. Erau grozave, din câte îmi amintesc. Începeai în nava ta, te duelai în spațiu împotriva forțelor inamice, aterizai pe nava inamică, încercând să distrugi/capturezi ceva de la bord, la un moment parcă dădeai nas în nas cu un Palpatine/Vader. Eh, asta nu se va întâmpla. În locul luptelor spațiale, ai lupte de 10 contra 10 în atmosferă, folosind X-Wings, A Wings, Tie Fighters, un Millenium Falcon și tot așa. Modul acesta de joc presupune nu doar să distrugi inamicii până ce le consumi forțele, mai sunt și unități controlate de AI care trebuiesc distruse, plus nave de transport foarte valoroase.

Remarcabil la acest mod, și la aeronave în general, este că au luat puțină inspirație de la X-Wing. Poți seta distribuția de energie să accentueze fie scuturile tale, fie propulsia motorului. Nu poți da mai multă putere armelor, unele dintre ele, ca un A-Wing, având rachete cu ghidare în loc de lasere, dar tot este ceva care aprinde o fărâmă de speranță că jocul, pe cât de limitat ar fi el în comparație cu predecesorii săi, poate face multe lucruri bune cu ceea ce are. Apoi a venit partea când au explicat ce exact presupun modurile de joc.

BattlefrontPrevIMG11 BattlefrontPrevIMG12 BattlefrontPrevIMG10

Cel mai mare și mai vast, la care 20 de rebeli se vor lupta cu 20 de imperiali, este o misiune masivă de escortă. Un Payload la care în loc să împingi un cărucior mic pe șine, împingi un AT-AT masiv pe șine. Poți chiar urca la bordul lui, trăgând cu bateriile sale laser, de mereu mă întrebam cum se face că un elefant metalic mare cât Godzilla are doar două tunuri, și nimic altceva. În timp ce este escortat, acest animal nu poate fi atacat direct, în schimb, rebelii pot captura obiective ce permit chemarea unor bombardiere Y-Wing controlate de AI, ce vor ataca acel AT-AT. Iar când sunt provocate suficiente daune, poate fi doborât de Snow Speeders, folosind cabluri, ca în film. Procesul de a pune piedică unui AT-AT este (sau cel puțin era în demonstrație) automatizat. Trebuie doar să te apropii de picioarele unuia și să apeși două butoane, în loc să faci manevre complexe, inevitabil provocatoare de moarte instantanee atunci când în loc să mergi la stânga cu 30 de grade înclinare ascendentă, te izbești de un picior al namilei. Sper să nu automatizeze procesul în varianta finală, pentru că dacă vor face asta, rezultatul va fi cam dezamăgitor.

Modul acesta de joc, pe hârtie, nu redă sentimentul că ai participa la o luptă masivă, deși este cel mai mare din tot jocul. Te face să te simți mai mult ca un spectator la clipele importante. Jocul nu are încredere în tine să faci lucrurile vitale. Nu îți dă posibilitatea să faci această luptă a ta, să fii la comandă. Faci numai lucrurile simple, în timp ce evenimentele spectaculoase se întâmplă pe fundal, fără implicarea ta directă. Asta este o diferență clară față de jocurile anterioare. Acolo tu erai responsabil pentru totul. Când ceva se întâmpla, era din cauza ta, pentru că tu o făceai. Nu pentru că ai declanșat un cinematic. Vina nu pică pe cei de la DICE, în totalitate, pentru asta, fiind o trăsătură comună pentru majoritatea jocurilor contemporane. Se pune un accent mai mic pe jucătorul făcând lucruri, și unul mai mare pe jucătorul declanșând animații spectaculoase ce nu necesită efort, talent, atenție, sau în general orice fel de implicare adevărată din partea jucătorului.

BattlefrontPrevIMG14 BattlefrontPrevIMG15 BattlefrontPrevIMG13

O schimbare implementată în noul Battlefront, de care pot să spun că sunt mulțumit, este alterarea modului în care funcționează clasele. Nu prea mai sunt. Pe de o parte, înseamnă că nu poți fi un pilot dedicat, nu te urci la bordul navei tale, decolând în luptă, ci trebuie să găsești un power-up pe hartă, în care faci instantaneu respawn. Același lucru este valabil pentru eroi, așa că probabil toată lumea va goni spre un astfel de jeton atunci când apare, dând naibii obiectivele principale. Partea bună la sistemul regândit de clase este că ce poți face depinde în totalitate de ce echipament ai. Acest echipament este deblocat ca la Battlefield, pe măsură ce câștigi misiuni, participi la lupte și deblochezi cărți de echipament. Din ce în ce mai multe jocuri par să semene cu Titanfall, iar asta nu prea mă deranjează atât timp cât vor lua părțile bune ale sale.

Au luat și părțile rele, precum lipsa unei campanii. Nu tu cucerire galactică, nu tu poveste, nimic. Doar câteva misiuni cooperative și modul de multiplayer, cu elemente ample puse pe șine, în loc să fie lăsate acolo unde trebuie, sub controlul jucătorului. Varianta de PC va fi ceva mai vitregită, ducând lipsa opțiunii de a folosi modul split-screen.

BattlefrontPrevIMG07 BattlefrontPrevIMG08 BattlefrontPrevIMG09

Când vine vorba de o „reimaginare” a unei serii mai vechi, primul joc tinde să nu fie mereu cel mai bun, predominant pentru că producătorul bâjbâie prin întuneric, cum s-a întâmplat cu XCOM. Așa că în cazul în care Battlefront, ce va fi lansat pe 15 noiembrie, nu se va ridica la standardele predecesorilor săi (în termeni de conținut și complexitate deja nu o face), poate al doilea va fi mai breaz. Poate. Și poate într-un viitor îndepărtat, cineva se va uita la ceea ce putea fi acel Battlefront 3 anulat de LucasArts cu ani în urmă, cel care nu doar că avea lupte spațiale, dar îți permitea să călătorești de la sol până la stele în cadrul aceluiași câmp de bătălie masiv.