Konami sună ca România

6

Misterul care este Konami începe să fie dezvăluit, încetul cu încetul. Relevarea costului de 80 de milioane de dolari ca posibil motiv pentru certurile cu Hideo Kojima, compania nedorind să cheltuiască atât de mult, iar Kojima insistând că trebuie, și apoi condițiile de muncă de la companie.

Un articol din publicația japoneză Nikkei relevă câteva detalii interesante despre modul în care Kojima Productions lucra în cadrul companiei Konami.

  • Studioul era amplasat într-o parte din clădire ce nu avea acces la internet, ca nu cumva angajații să aibă contact cu lumea externă.
  • Nu aveau voie să aibă propria adresă de e-mail, în schimb li să dădea una aleatoare la câteva luni, ca nu cumva să fie contactați de alte companii care să le ofere locuri de muncă mai bune.
  • Camere de supraveghere erau folosite pentru a-i monitoriza în pauza de masă, iar numele celor care stăteau prea mult era anunțat în toată compania.
  • Angajații care nu mai erau desemnați ca fiind utili pentru producția de jocuri erau folosiți pe post de agenți de securitate, curățători sau erau mutați la fabrica de făcut jocuri mecanice.

Pe scurt, era genul de loc la care ai putea să juri că ai lucrat în România.

Sursa: PC Gamer

6 Responses

  1. Beda Venerabilis

    Cred că s-au certat în primul rând din cauza costurilor de finanțare. Vechea poveste: conflictul dintre viziunea artistică și prețul ei.
    E dificil de apreciat cât de rele sau bune sunt acele condiții de lucru, în lipsa unor repere similare. Japonia are alt sistem de valori față de Europa și America. Nu mai știu cine spunea că japonezii au căsătorit capitalismul cu feudalismul și s-a născut o mașinărie economică.
    Oricum, probabil că o să vedem niște apropouri prin joc.

  2. unacomn

    Ce e dificil de apreciat nu e bine sa pui un programator sa spele podele, sau sa il trimiti sa asambleze jocuri mecanice, pentru ca intr-o runda n-a avut randament bun?

  3. Vlad Alexandru

    Deci cu cat sunt mai rele conditiile, cu atat ies mai bine jocurile. (Vezi Metro, vezi Metal Gear, discutabil The Saboteur)

  4. Mihai

    Metro? Nu l-am jucat, dar nu era pe jumatate pe sine si pe jumatate scriptat?

  5. Beda Venerabilis

    Știam că la japonezi se poartă policalificarea. Când sectorul tău de activitate nu are nevoie de producție sau se întâmplă ceva care îl blochează, poți fi trimis în altă parte, chiar dacă nu e meseria ta de bază. Chestie de mobilitate și eficiență. Probabil că metoda asta a sfârșit prin a fi folosită discreționar de șefii Konami și s-a ajuns unde s-a ajuns.
    Între timp am citit mai mult despre afacerea asta.
    E limpede că avem de-a face cu un comportament abuziv (cu ocazia asta am aflat de afacerea de familie Konami, acolo e un clan în toată regula). Dar vorbim de sistemul japonez învechit. Așa funcționează lucrurile la ei, așa sunt educați, să nu comenteze deciziile superiorilor și să se supună. Chiar dacă dau în depresie și nu mai ies din casă cu anii.
    Problema e că atunci când vezi că ești tratat ca o cârpă, trebuie să reacționezi. Faci scandal, reclamații, grevă, îți dai demisia, te duci și povestești totul în presă. Te lupți. Dacă nu faci nimic, înseamnă că n-ai probleme și condițiile de lucru sunt ok.
    Eu unul n-aș pleca să trăiesc în Japonia nici dacă aș fi plătit să stau cu burta la soare toată ziua. Sunt prea ciudați pentru gustul meu.