8.0 Nașul Zombie
User Score: 7.5 (5 votes)

Cele bune

  • Varietate mare de arme
  • Varietate mare de inamici

Cele rele

  • Scurt
  • Multiplayer doar local
Grafică: 7.5
Sunet: 8
Gameplay: 8
Poveste: 5
Conținut: 7.5
Imersiune: 7
GunsGoreCannoliCasetaIMG

 

t5e.jpg
9Sv.jpg

După aproape două luni de pauză, uite că avem din nou o recenzie pe Games-Arena, la un joc numai bun pentru perioada de recuperare. Este scurt, nu necesită țintire fină sau reflexe grozave, nu are cine știe ce profunzime filozofică de mă va ține nopți întregi încercând să îi dau de cap, însă m-a surprins în mod plăcut prin faptul că are mai multă complexitate decât pare la prima vedere. I se spune Guns, Gore and Cannoli. Un side scroller la care vei controla un mafiot numit Vinnie Cannoli, pe vremea prohibiției, în era de aur a mafiei clasice americane. Și ce face Vinnie? Omoară alți mafioți? Se bate cu poliția? Eh, da, va face asta, chiar foarte frecvent. Însă mai mult de atât, va umple multe cadavre ambulante de plumb, aruncând câte o replică ocazional amuzantă. Da, sunt zombies. Ce e drept, faptul că e plasat în perioada interbelică îl face oarecum inedit printre miile de jocuri cu zombies, la fel și cel că vei controla un mafiot ce seamănă cu Total Biscuit.

GunsGoreCannoli001 GunsGoreCannoli002 GunsGoreCannoli018

Stilul său grafic îi dă ceva personalitate, dar este cam al treilea cu zombies ce arată ca un desen animat care îmi trece prin mâini în ultimii ani. Estetica sa este plăcută, animațiile nu sunt complicate și sunt suficient de fluide încât să poți vedea clar ce se întâmplă, la 60 de cadre pe secundă. Am apreciat în special animațiile de moarte. Sunt patru tipuri. Una de caftire normală, la care doar pici anemic la podea. Una la care silueta ta ia foc și se transformă în scrum. Apoi una la care te topești în mod comic într-o mâzgă verde, ce se poate întâmpla și inamicilor chiar dacă tu nu ai arme chimice. Și în cele din urmă, moartea electrică. Ai o armă tesla ce poate arcui între inamici, așa că poți vedea asta des și este tare amuzant.

GunsGoreCannoli004 GunsGoreCannoli005 GunsGoreCannoli003

Tot ce am de criticat negativ aici ar fi că poate fi mai dificil să îți dai seama ocazional pe ce poți sări. Nu se întâmplă prea des, sunt câteva nivele ce implică țopăit pe platforme și acoperișuri unde mai multă claritate nu strica. Același nivele unde mă tot loveam cu capul de rama unei ferestre și picam în hău în loc să țopăi eroic pe ceam. Nivele pe care a trebuit să le repet de câteva ori, reflexele mele fiind încă inexacte. Jocul în sine mai are și câteva defecte, minore, legate de comportamentul nivelelor, predominant unul, inamicii care zboară pot să treacă și să tragă prin pereți. Nu știi ce este groază până n-ai fost urmărit de un spiriduș (sau cum s-ar zice unui leprechaun pe românește) fantomă, suspendat de un balon, care aruncă cu otravă în tine.

Vocile sunt acceptabile. Cea a personajului principal nu este tocmai pe cât de italiană se poate, gesticulația sa tot îți dă impresia că ar vorbi mult mai pe italienește, făcând în fiecare cinematic acel gest cu degetele caracteristic pentru vorbit în italiană. Muzica tot de acolo vine, cu acorduri italiene, acorduri mafiote și la un moment acorduri ce sună foarte mult ca Monkey Island atunci când traversezi un râu cam toxic. Pe scurt, arată binișor și nu sună rău. Nu are nici un fel de setare pentru detaliu, fiind desenat, așa că nu este rost pentru comparații. Oricum, are cerințe foarte mici, deși unii au raportat probleme pe anumite configurații, habar nu am de ce.

GunsGoreCannoli007 GunsGoreCannoli008 GunsGoreCannoli006

Guns, Gore and Cannoli prezintă povestea lui Vinnie Cannoli, un asasin al mafiei ce a primit misiunea de-a găsi un individ numit Frankie într-un oraș plin de mafioți. Spre deosebire de alte contracte primite anterior, nu trebuie să îl omoare pe Frankie. Dimpotrivă, trebuie să îl aducă înapoi la marele don întreg și viu. Așa că se îmbarcă pe un vapor și ajunge la destinație, numai să fie întâmpinat de o legiune de zombies care îi blochează drumul. Vinnie va trebui să își croiască drum prin oraș, prin cetățenii transformați în ne-morți, prin polițiștii încă înarmați ne-morți, care ocazional mai își amintesc să tragă, prin mafioții rivali ce refuză să îl predea pe Frankie, prin soldații ce nu lasă pe nimeni să plece, ca nu cumva să propage infecția, și prin șobolanii mutanți de infecție ce au umplut canalizarea. Da, e un nivel de canalizare, era inevitabil, iar acolo te vei bate cu un șobolan imens. Fiecare nivel este plin de semafoare care îți vor salva progresul, și acolo vei mai găsi o farfurie de cannoli, ce îți va restaura sănătate. Este un joc orientat pe mecanică, nu tocmai pe poveste. Își face treaba la a te muta de colo colo, ceva ce aș zice că e banal de făcut, dar unele jocuri, precum Crysis 2, reușesc să devină excesiv de enervante cu exact aceeași premiză.

3 Responses

  1. Beda Venerabilis

    Ăsta e jocul ăla în care apare și Marlon Brando – il capo di tutti capi?
    Da, jocul e un pic cam întunecat dar ăsta e clișeul consacrat.
    Încet-încet îți revii. Bravo!