7.0 Da, ești pâine
User Score: 10 (1 votes)

Cele Bune

  • Amuzant pentru o vrem
  • Mecanica de gem și unt
  • Moduri multiple de joc și alte produse de panificație

Cele Rele

  • Foarte aleator
  • Potențial de amuzament foarte limitat
Grafică: 7
Sunet: 5
Gameplay: 6
Poveste: 9.9
Conținut: 6.5
Imersiune: 5
IAmBreadCAsetaIMG

VA1.jpg
Zs7.jpg

I Am Bread. O declarație, o exclamație aproape. Un joc al cărui concept este nebun, iar experiența de a-l parcurge ar putea fi descrisă cam în același fel. Este acel gen de creație ce există în acest moment din timp și spațiu predominant din cauza lui Youtube, sau ale site-urilor cu gif-uri amuzante, fiind construit pentru a captura acele mici momente hazlii, și a se propaga astfel prin populație. Acest fenomen a funcționat de minune pentru predecesorul său direct, Surgeon Simulator, produs de același studiou cu doi ani în urmă. Iar până acum, pare să funcționeze din nou. Se bazează pe ideea că este un joc atât de ridicol, încât potențialul ca orice imagine sau secvență aleatoare din el să devină virală îi va asigura succesul. Asta probabil se va întâmpla. S-a întâmplat și cu Goat Simulator. Rămâne totuși o întrebare destul de pertinentă. Este acest joc bun?

IAmBreadReviewIMG001 IAmBreadReviewIMG002 IAmBreadReviewIMG003

 

Ar putea fi un termen relativ, în funcție de cum vedeți situația. Cât de bun poate fi un joc al cărui singur obiectiv este să devină celebru printr-un clip de youtube de 12 secunde în care o bucată de pâine zboară de pe un skateboard într-un cuptor cu microunde? Mă bucur să spun că este suficient de bun, sau că măcar are suficiente elemente încât părțile sale mai slabe să nu fie atât de proeminente.

I Am Bread te pune în rolul, inițial, al unei felii de pâine proaspăt tăiată și dornică să își îndeplinească scopul său de-o viață, cel de-a deveni pesmet. O felie de pâine banală nu ar fi fost în stare să își îndeplinească această dorință lăuntrică, motiv pentru care nu controlezi una normală, ci una capabilă să se deplaseze de una singură. Nu este ceva normal întâlnit în lumea acestui joc, deoarece proprietarul casei prin care această felie se plimbă face vizite frecvente la un psihiatru, ce îi pune sub mare dubiu integritatea minții sale. Ar putea fi aproape un joc de groază, dacă pâinea ar avea vreun fel de intenție malefică, și nu ar dori doar să devină pesmet, prin orice mijloc cu putință. Oh, da, la început este un prăjitor de pâine ușor la vedere, dar mai târziu trebuie să devii mai creativ și mai destructiv, de ajungi să strici un televizor ca să te încălzești la scânteile sale.

Distrugerea aleatoare a mediului înconjurător este o parte atât neintenționată a parcurgerii unui nivel, cât și una foarte intenționată, jocul având multiple moduri. Unele sunt strict legate de acea parcurgere a drumului de la punctul de start, până la o sursă de căldură. Altele te vor face să distrugi cât mai mult din mediul înconjurător. Altele vor oferi o combinație dintre cele două. Distrugere vei face oricum la orice pas, pentru că nu este simplă și directă manipularea unei felii de pâine. Fiecare colț al său are un buton dedicat ce îi permite pivotarea sau blocarea pe loc, pentru a rămâne lipit de orice suprafață. Folosind aceste două funcții, va trebui să mergi peste mese, printre dulapuri, chiar pe un perete, fără să atingi podeaua sau orice formă de mizerie. Asta include furnicile ocazionale, leucoplaste, unghii tăiate, și în speciala apa. Nu o fi murdară, dar cam greu prăjești o bucată de pâine udă. Poate că sună a fi un procedeu simplu, dar nu este, pentru că nu îți poți încorda mușchii panificați prea mult. Ai o limită asupra folosirii colțurilor ce tinde să fie atinsă când îți este lumea mai dragă, și ești pe undeva pe aproape de tavan, urcând pe verticală, la un pas de raftul la care vrei să ajungi, iar în jos este o tavă cu nisipul unei pisici în care nu vrei sub nici o formă să pici.

IAmBreadReviewIMG005 IAmBreadReviewIMG006 IAmBreadReviewIMG004

Apoi, mai vine partea la care indiferent cât de talentat ai fi la a îți da seama care îți este obiectivul și la plănuirea unei rute ideale, jocul are un sistem de fizică atât de aleatoare câteodată încât devine o chestiune de noroc chior. Poate fi benefic pentru tine comportamentul „capricesc” al motorului de fizică, o ușă propulsându-te în capătul opus al camerei, sau poate fi enervant până la punctul la care decizi că ar fi mai bine pentru monitorul tău să nu mergi mai departe. Din nou, depinde de ce noroc ai. Nici controlul nu este chiar perfect, din moment ce jocul nu va înțelege câteodată în ce direcție vrei să mergi, până nu încetezi să apeși acea direcție, iar apoi să o apeși iar. Valabil doar pentru salturi, când activezi două colțuri. Ah, și mai depinde de ce mai găsești pe drumul tău. Vedeți voi, pentru a fi un pesmet delicios, mai trebuie să te dai cu unt sau cu gem. Pe lângă faptul că îți va da un punctaj final mai bun, acestea vor altera fundamental modul în care te miști. Gemul te va face lipicios, așa că atunci când te ții de un perete, încercând să faci ultimul salt, vezi că bara ta de stamină este pe ducă, poți să te salvezi trecând pe partea cu gem, ce te va ține aproape lipit de perete, permițându-ți să îți regenerezi forțele. Partea cu unt face opusul. Ca standard, dacă nu pivotezi, te miști la pasul unui melc adormit ce nu are prea multă tragere de inimă în a pleca la drumeție. Dar uns, vei glisa în pas alert și foarte imprecis peste orice suprafață.

IAmBreadReviewIMG008 IAmBreadReviewIMG009 IAmBreadReviewIMG007

O mare parte din factorul de distracție din acest joc vine de la mediul său, de la multitudinea de obiecte cu care poți interacționa. Câte un skateboard pe care poți goni, cumva, câte o bilă pe care o poți rostogoli în lucruri, sau numeroase farfurii ce așteaptă să fie sparte. Pe de o parte, nu este un obiectiv direct să le strici, dar poate fi temporar amuzant. Păcat însă că modul dedicat distrugerii, la care ești o franzelă, nu are la fel de mult haz. Da, primești puncte mai multe dacă poți combina un număr mare de distrugeri, însă nu este atât de bombastic sau măcar de inedit. Asta era în jocuri ca Minotaur in a China Shop de la începutul timpului. Nici nu are hazul lui Surgeon Simulator, pentru că acolo trebuia să distrugi cu un scop, cel de a opera un individ fără să îl omori. Ceva similar faci în modul normal de joc, ai un obiectiv concret, non distructiv, dar distrugere se întâmplă. Celelalte moduri au ceva caracteristici interesante, ca găsirea mai multor bucăți împuțite de brânză ascunse prin mediu, gonirea cu o gogoașă/covrig prin nivel, și navigarea prin zero gravitație de parcă ai fi în Kerbal. Deblochezi modurile pe măsură ce progresezi în „poveste”. Și dacă nu reușești, pentru că este foarte aleator câteodată, I Am Bread vine cu marmeladă magică, un power-up care îți dă stamină infinită, și mizeria nu te mai afectează. Nu ai cum să obții vreun scor mai mare de cel minim, dar poți să termini nivelul, doar smulgându-ți 5% din păr.

Tot uitându-mă la el. Cred că știu ce i-ar fi prins bine ca să atingă un nivel superior de joc. Multiplayer. Imaginați-vă doar, două felii de pâine întrecându-se pentru supremație, gonind către un toaster, sau un reșou, sau un fier de călcat. Care va reuși primul? Care va ceda? Care va fi campionul? Este următorul pas logic, așa că nu m-ar mira să apară un expansion de MMO, la fel cum făcut și Goat Simulator, dar două felii vor fi destule.

Recomandarea mea, dacă îl vedeți la 5 euro sau mai puțin, sigur, săriți pe el, va fi amuzant să îl jucați o jumătate de oră, sau să îl dați unui copil ca o alternativă la toate acele jocuri violente. Dacă sunteți tare, tare curios de această grozăvenie, ar merit și acei 9 euro la care îl găsiți până pe 16 aprilie. Îmi este greu de crezut că ceva ce seamănă cu o variantă extinsă a jocurilor gratuite făcute de Flashbang Studios cu 6 ani în urmă va menține prea mult timp prețul său întreg de 13 euro.

IAMBreadRecomandareIMG

În încheiere, I Am Bread este o glumă tratată cu foarte multă seriozitate și devotament, precum rescrierea unei opere clasice pentru a include zombies.