9.0 Glorios!
User Score: 9.8 (4 votes)

Cele Bune

  • Arată și sună imaculat
  • O reimplementare superbă a ideii jocurilor Infinity
  • Este al naibii de bun și de lung

Cele Rele

  • E cam greu să vezi ce se întâmplă în luptele mari
  • Statisticile puteau fi mai bine implementate
  • Tot nu l-am terminat
Grafică: 10
Sunet: 9
Gameplay: 8.5
Poveste: 8.5
Conținut: 10
Imersiune: 9.5

Pillars of Eternity este un joc foarte lung și foarte complex. Ca urmare, nu am nici un motiv să ascund faptul că nu am reușit să îl termin. Tind să pățesc asta cu RPG-urile care îmi plac, cele pe care chiar le pot numi grozave, deoarece tind să mă lălăi prin ele, bucurându-mă, în loc să îmi fac doar meseria de-a diseca în fiecare mod posibil jocul pentru a afla ce e în neregulă cu el, tratând totul rece și lipsit de emoții, după care să sar la următorul titlu și să repet procesul săptămână după săptămână. Am ajuns suficient de departe în timpul pe care l-am avut la dispoziție cât să îl pot înțelege, și totuși, aș fi vrut să fie mai mult. Aș fi vrut să explorez fiecare colț, să scotocesc în fiecare scorbură și să vorbesc cu fiecare NPC, deoarece acest joc răsplătește cu adevărat explorarea. Oriunde te-ai duce, curiozitatea ta este răsplătită cu poveste, cu misiuni cu recompense felurite, și cu opțiuni. Oh, dulci, dulci opțiuni, câte jocuri nenumărate vă ignoră din simplul motiv că implementarea voastră necesită efort. Jocul îți oferă nenumărate moduri prin care poți rezolva situațiile pe care le întâlnești. Și nu mă refer doar la furișat/luptă/vorbit ci la nenumărate moduri în cadrul acelor moduri. Când vine vorba de confruntări verbale, în dialog, jocul va lua adesea în considerare fiecare lucru imaginabil despre personajul tău.

PillarsOfEternityReviewIMG009 PillarsOfEternityReviewIMG010

Vor fi situații multe în care specia ta, fie că ești om, elf, godlike, pitic, sau cine mai știe ce, este luată ca un factor. Vei da de unul de-al tău, și îi vei putea vorbi ca un egal, sau vei da de câte un rasist, se mai întâmplă. Multe alte jocuri bazate pe motorul Infinity aveau asta, țin minte cum bardul meu pe jumătate elf… pe care nu îl chema Mark, din Icewind Dale 2 încerca să îi convingă pe Isair și Madae să nu distrugă lumea doar pentru că ei au fost excluși din cauza rasei lor mixte. A eșuat, dar hei, asta făcea el adesea. Pillars duce acest concept la extrem, și o face foarte des. O singură dată țin minte în Icewind Dale 2 ca zeitatea pe care o servea paladinul meu, Helm (și da, era Thorm) să fie luată în calcul. Aici o vei găsi des. Și nu doar astea. Clasa ta este un factor. Din tona de clase, paladin, luptător, mag, ranger, un fel de bard cu propria sa mecanică de cântat, un cypher ce e ca un fel de vrăjitor, călugăr, și multe, multe altele. Până și sub-clasa, sau ordinul de paladini, ordinul monastic, sunt luate în considerare în unele dialoguri. Povestea ta de fundal pe care o poți alege la început, atributele tale de bază, abilitățile tale, chiar și reputația. Toate îți vor oferi opțiuni adiționale de dialog, iar în cazul reputației, va provoca o reacție diferită în personaje. Și chestia care, mai presus de toate, mi-a plăcut, este că jocul nu te va judeca. Nu îți spune că acum ești pe calea întunericului, că ești un renegat, că ești pumn închis sau cine mai știe ce. Jocul recunoaște conceptul de nuanțare, că nu toată lumea este la fel, că nu toată lumea gândește la fel. Că unii te vor vedea ca un erou, iar alții ca persoana ce-a decis să respecte legea și să salveze un negustor de la faliment și suferință, în loc să ajute câțiva oameni să nu moară de foame. Această nuanțare este foarte importantă, deoarece se leagă bine de tonul lumii și de povestea sa.

PillarsOfEternityReviewIMG012 PillarsOfEternityReviewIMG013 PillarsOfEternityReviewIMG011

Pillars of Eternity este un joc întunecat în ton. Tu intri în scenă la câțiva ani după ce un război s-a terminat prin uciderea a ceea ce mulți credeau a fi avatarul unui zeu al compasiunii, Eothas. Un avatar ce se întâmpla să conducă armate prin ținut, aducând totul sub controlul său, cu forța. Unul individ ce părea suficient de credibil ca încarnare de zeu încât moartea sa să fie înfăptuită prin intermediul unui artefact numit Godhammer, ce-a pârjolit pământul. Iar după moartea sa, au început să se întâmple lucruri neplăcute. Copii născuți fără suflet. Incapabili să funcționeze ca ființe umane, doar ca statui ce inevitabil mureau din lipsa oricărui fel de dorință de-a face absolut orice, ocazional să și respire. O maladie ce amenință să distrugă tot acest ținut, acest Dyrwood, colonizat cu secole în urmă de oameni veniți din vest, aflați adesea în conflict cu populația indigenă și ruinele lor sacre. Este o lume în care o parte din populație se simte responsabilă pentru moartea unui zeu și ca urmare pentru abandonul lor de către restul zeilor. O lume în care unii credeau că moartea unui zeu nu era suficient, și masacrarea tuturor adepților săi era calea logică următoare, prinși într-o fervoare orbească a cărei implicații adevărate refuză să le accepte. O lume în care copii fără suflet erau animați folosind spirite de animale, ducând la părinți sfâșiați în bucăți și mâncați de propriile odrasle. O lume în care sufletele trec prin marea roată a renașterii (cu sau fără caracatiță), devenind cu timpul fragmentate, rănite, diminuate, uitând ce au fost înainte, iar în final ajungând nimic. Dar și o lume în care unele suflete sunt suficient de întregi încât să capete anumite abilități, cum ar fi cea de-a vorbi cu alte suflete. Aceștia sunt numiți Watchers, iar tu cam ești unul.

PillarsOfEternityReviewIMG015 PillarsOfEternityReviewIMG016 PillarsOfEternityReviewIMG014

Dacă ați jucat cumva Icewind Dale 2, poate vă mai amintiți acea secvență aproape de început, când un vrăjitor era în casa unui individ asasinat, încercând să afle de la recentul decedat câteva lucruri, dar tot ce tu auzeai era zgomotul unui fulg căzând pe podea, sau cel al aerului mișcat de bătaia aripii unui fluture. Cam asta este îndeletnicirea ta principală, pe lângă clasa ta de bază. Nu ești un Bhaalspawn, ci un Watcher. Nu omori lucruri pentru că asta este natura ta, ci vezi lucruri cum erau înainte să moară și să se renască, vezi asta chiar și despre tine din când în când, și, da, poți vorbi cu lucruri moarte. Este chiar o metodă grozavă de-a putea progresa în poveste atunci când faci lucruri mai violente. Nu mai e nevoie de Biff The Understudy atunci când poți proba mintea morților. Tare mult m-a bucurat această opțiune, deoarece la un moment trebuia să mă strecor într-un ritual a unor cultiști. Cu chiu, cu vai, am reușit să păcălesc pe unul dintre ei să îmi spună cam care ar fi incantațiile corecte și că mi-am uitat gluga ceremonială acasă, așa că am nevoie de a lui. Problema era că personajul meu aparținea rasei Fire Godlike. Un Godlike tinde să fie ușor de recunoscut, deoarece căpățâna sa este malformată, iar a mea mai avea caracteristica suplimentară de a fi permanent în flăcări. Am obținut surprinzător de puține remarci rasiste. Mă așteptam să fie de parcă aș juca cu un Drow, dar majoritatea erau chiar foarte civilizați cu mine. Însă, era o problemă. Un Godlike nu poate purta pălării, așa că deghizarea mea și învățarea incantațiilor a fost degeaba. Într-un final, a trebuit să îi omor pe toți și să explorez mințile morților pentru a ști cum să merg mai departe și ce e de făcut. Referitor la asta, povestea se cam bâjbâie pe la început. Îți dai seama ce ești, apoi mergi buimac prin lume încercând să afli ce exact înseamnă să fii un Watcher.

4 Responses

  1. Beda Venerabilis

    Dacă Pillars of Eternity e atât de bun, în mod sigur îl voi juca ani și ani de zile.
    Felicitări pentru review!

  2. Mihai

    „Iar zgomotul provocat de o lovitură critică, nu o fi la fel ca cel din Baldur’s Gate, dar tot satisfăcător este.” Screen shake! Nu uita de screen shake! :D

  3. Stefan Eremia

    „Asta era oarecum mereu bizar la jocurile D&D. Dacă pentru un aventurier învierea era atât de accesibilă, și vindecare la fiecare pas, cum de mai exista boală și suferință?” Cred ca aici conteaza foarte mult house-rules, vis-a-vis cat de disponibile sa fie potiunile/vindecarea si ce fel de potiuni dar cred ca o explicatie in-world este ca nu toti aventurierii supravietuiesc sa vada nivelul 2, tocmai pentru ca potiunile si vindecarea sunt dificil de gasit – respectiv daca n-ai un Cleric cu tine esti cam mancat – majoritatea zombie-lor si whightsilor din joc indraznesc sa spun ca sunt aventuriei mai putini norocosi. Apoi intervine faptul ca potiunile sunt scumpe si rare si pentru aventurierii care supravietuiesc, so fermierul mediu n-o sa aiba bani de-asa ceva, si d-aia le mor copii de anemie si scorbut. In ceea ce priveste invierea, este incredibil de scumpa – trebuie platita in diamante – si trebuie sa si gasesti sau sa ai un Cleric capabil de vraja, unde mai pui ca pierzi un nivel permanent cand te-aduce inapoi, so yeah boala si suferinta isi pot gasi mereu loc, ce sa mai zic de momentele – dese – cand acestea sunt cauzate din motive magice :)

  4. unacomn

    Ma refeream in special la Baldurs Gate 2, unde daca nu erai dezintegrat, nu erai prea departe de o inviere. Desi cred ca se putea reveni si de la dezintegrare. In expansion aveam si un staff de inviere, il puteam folosi pentru a invia un npc care murise intr-un asediu. Stateam si ma intrebam de ce nu il pot folosi pe toata lumea, pana se consuma.
    In contrast, Pillars iti da mai putine optiuni de vindecare a sanatatii, si se potriveste bine cu tonul mai intunecat si lipsit de speranta al lumii.