Haide să facem o mică plimbare pe cărările istoriei. Cu zeci și zeci de ani în urmă, nu exista genul Survival Horror. Era o aluzie la existența sa, o înclinare poate, dar nu genul în sine. Apoi, Alone in the Dark a trâmbițat în 3D-ul său primitiv cu medii practic bidimensionale, și-a instaurat pe veci genul acesta ca unul ce-a dominat piața vreme de un deceniu. Și-apoi a apărut Resident Evil, avea grafică mai bună, și toată lumea a uitat că Alone in The Dark a stabilit ce era un Survival Horror. Jumătate din serie fuseseră deja lansată când Capcom a popularizat mai mult genul. De atunci, au fost doar două, răsfirate răzleț prin epoci. A fost The New Nightmare pe la începutul mileniului, despre care am amintiri foarte firave, dar părea a fi un joc bun. Iar în cele din urmă a fost cel din 2008. Ah, ce joc era ăla. Nu unul prea bun, dar focul. Focul se propaga acolo atât de frumos, de ardea mobila, ardea lemnul, ardea tot. Cât stăteam și mă uitam la demonstrații tehnologice ale răspândirii sale. Ăsta și cu Far Cry 2 mă făceam să țopăi de fericire, că într-un viitor îndepărtat voi putea alerga după oameni cu un aruncător de flăcări, arzând întreaga hartă. Team Fortress 2 poate merge doar atât de departe. Prin coincidență, noul Alone in the Dark are un aruncător de flăcări.

AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG01 AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG03 AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG02

I se spune Illumination, un nume ce se trage foarte mult de la o mecanică centrală a sa, iluminarea. Vă puteți gândi la el ca la un fel de evoluție a ideii de bază a lui Alan Wake. Lumina este singurul mod în care poți răni inamicii, numai că nu este vorba de lumina unei lanterne, deși în joc părea să fie suficient de puternică. Ai nevoie de lumini staționare, ca becuri, ca lămpi de construcție, ca butoaie cărora le dai foc și în jurul cărora vei sta alături de ceilalți trei boschetari, în sensul că este un joc cooperativ pentru patru oameni. Șapte ani de la ultimul Alone in the Dark, iar reînvierea sa a luat forma unui joc în stil Left 4 Dead. Însă spre deosebire de acela, personajele pe care le vei putea controla sunt diferite și în alte aspecte decât cele fizice. Așa că este mai mult un joc în stil Killing Floor. Vei avea un vânător, unul numit Carnby, însă nu vechiul Edward Șopârla, ci unul numit Thomas. Este rudă cu el? Nu știu. Rolul său este cea de a fi individul care trage în lucruri. Are arme să îi stea și în cap. Poate să echipeze până și acel aruncător de flăcări numit anterior. Nu are muniție foarte multă, dar când ești într-un colț neiluminat, pregătit să mori, dând peste o cisternă de combustibil înseamnă că ai măcar o șansă să lichefiezi primul val care va sări în fața ta.

AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG13 AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG14 AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG12

După el avem inginerul. Acest individ ar funcții multiple. Pe de o parte, arsenal greu, staționar pe alocuri. Iar apoi, întreținerea luminilor, pentru că nu sunt tocmai permanente sau indestructibile. Chiar dacă vor face inamicii vulnerabili, aceștia nu au inteligența suficientă, cel puțin momentan, să stea de parte, așa că vor călca prin zona iluminată. Însă din când în când vor mai încerca să le distrugă, iar luminile se vor mai defecta de la sine. De asta este util să ai pe cineva care știe să le repare. Apoi, dacă nu ai nici un fel de lumină, ce ar fi să construiești una din magie? Clasa de preot asta face. Cu lumină sfântă poate ține întunericul la distanță, și am impresia că mai poate vindeca, dar de asta nu sunt în totalitate sigur în acest moment.

În cele din urmă, vrăjitoarea. Ea va putea să arunce cu fulgere în inamici. Da, fulgere! Puterea elementelor luptând împotriva creaturilor întunericului. Manipularea lor sună ca o mecanică atât de interesantă, atât de grozavă, cu siguranță mai interesantă decât folosirea unei simple arme de foc, ca două pistoale și o mitralieră ce sună de parcă ai scuipa anemic. Mică problemă. În varianta beta au decis să testeze doar clasa care are arme și atât. Nici măcar multe arme, ci doar două.

AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG11 AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG10 AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG15

A fost mai puțin un beta test și mai mult un alpha cu ceva ambiție. Am putut juca o campanie întreagă, amplasată într-un oraș minier bântuit, separat în patru zone. Suprafața, subteranul, subteranul și mai subteran, iar în final, super subteranul, de unde puteai deja să vezi lavă și câini mov țopăind de colo colo.

Hai să încep cu lucrurile bune. Inamicii jocului sunt mai variați decât vezi în Left 4 Dead. Mă referi la cei de rând. Pe măsură ce mergi mai adânc în campanie, vor apărea variații diferite ale celor existenți și creaturi complet noi cu proprietăți diferite, atacuri. Nu sunt extrem de multe, cel puțin nu era în beta, dar ajută. Sunt creaturi ce vor merge lent spre tine, ocazional scuipând, explodând la moarte. Altele vor sări, altele sunt masive, altele sunt rapide, și tot așa. Nivelele în sine sunt bine făcute, în special primul. Gândiți-vă la el ca la un mediu deschis, aproape, cu multe interioare, prin care poți intra să te ascunzi, uși pe care le poți închide în fața monstruozităților grotești. A fost o experiență interesantă, alergând pe drum întunecat, cu un fulger iluminând sporadic cerul, dezvăluind monstrul cocoțat pe un vagon de tren. Au fost câteva instanțe chiar atmosferice. Era structurat aproape ca un nivel de Left 4 Dead, dar cu ceva mai multă libertate de mișcare și plimbare suplimentară după obiective răsfirate în lung și în lat, nu tocmai fix în același loc. Îmi imaginez cum ar putea funcționa asta în modul cooperativ, ar putea genera gameplay interesant, la care jucătorii aleargă după obiective prin acel mediu, în timp ce unul încearcă să păstreze în siguranță punctul unde trebuiesc aduse obiectele necesare pentru reactivarea unui lift.

AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG08 AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG06 AloneInTheDarkIlluminationPrevIMG07

Apoi a devenit mai puțin interesant. Intrând în catacombe, magia s-a cam disipat. Erau tunele. Tunele cu porți, tunele ce se întindeau de trebuia să culegi câte o canistră din fiecare colț. Tunele pline cu monștri, tunele, tunele și iar tunele. Tare sper că varianta finală să evite supra-utilizarea acestui fel de medii. Nu că asta ar fi singura problemă a jocului, beta testul era în esență puțin mai interesant decât unul din acele jocuri de pe Early Access care sunt făcute de o jumătate de dezvoltator narcoleptic. Faptul că l-au numit un beta, în loc de un alpha, m-a cam speriat mai mult ca orice monstru din joc, cam la fel cum m-a speriat și Firefall, temerile mele despre el devenind realitate.

Alone in the Dark Illumination este construit pe motorul Unreal 4, acesta fiind responsabil pentru câteva elemente de iluminare frumoase. În rest, nu este super-arătos, și varianta de testare mai era și groaznic optimizată. Ocupa exagerat de multă memorie pentru situații în care nici măcar nu încărca texturi.

Dacă ar fi să îl judec doar după acest test, aș fugi de el ca de apa sfințită… adică, cum ar fugi dracul de apa sfințită, eu nu aș avea motiv să fiu excesiv de alergic. Însă, nu era tot jocul, nu era implementată partea cooperativă, nu erau implementate personajele care păreau mai interesante decât Tomiță Carnby. Illumination va fi lansat pe la începutul acestui an, asta fiind partea cu adevărat înspăimântătoare din acest moment.