9.0 DAAAAA!
User Score: 8.5 (16 votes)

Cele Bune

  • Flexibilitatea tactică
  • Interacțiunea cu lumea
  • Masiv dincolo de așteptări

Cele Rele

  • Interfață limitată
  • Inflație de phat loot
  • Nu l-am terminat încă
Graifcă: 8
Sunet: 8.5
Gameplay: 9.5
Poveste: 7.5
Conținut: 9.5
Imersiune: 9

Ce m-a dezamăgit inițial era varietatea de abilități pentru arcaș, simplu spus, nu prea aveam. Dacă ești un arcaș, trebuie să ții cont de faptul că trebuie să îți pui încrederea în cărțile pe care le poți cumpăra ce îți dau abilități noi. Săgețile contează, cele care trag cu foc, cu otravă, cu multe, multe alte efecte, pe care le poți cumpăra sau confecționa. Astea vor fi sursa ta principală de varietate. Până să înțeleg asta, tare îmi venea să investesc puncte în altceva, sau să reîncep jocul. Din fericire, nu a trebuit. Vei debloca tot ce îți trebuie, cu timpul, pentru a reface în detaliu personajul tău, totul accesibil acolo, în acel loc uitat de univers, Casa de la Refugiul de la Sfârșitul Timpului! Un loc minunat pe care îl vei debloca pe măsură ce găsești niște pietre speciale prin joc, unde vei găsi tot soiul de utilități, de la redistribuirea punctelor, la sacrificarea ocaziei de-a lua o trăsătură pentru un punct pentru statistici sau 10 de talente (un număr măricel). Ai magazine, ai cufere numeroase în care poți stoca gunoi, ai recruți din orice clasă vrea suflețelul tău ca să înlocuiești aghiotanții cu poveste și grai, ai o persoană care îți va vinde secrete ce apar pe hartă și cam trebuie să le descoperi apoi cu o percepție mărăcică. O să ajung și la explorare. E o recenzie lungă, știu că v-a plăcut cea scurtă de la Among the Sleep, dar un joc lung necesită o recenzie pe măsură, oricât de concis aș putea fi, este un joc foarte complicat, iar pe alocuri nu se explică prea bine. La confecționare în mare parte.

DivinityOriginalSinReviewMG029 DivinityOriginalSinReviewMG031

Este un sistem banal de înțeles, iei un obiect din inventar și îl târăști peste altul. Așa faci orice fel de crafting în joc. Doar ocazional va trebui să arunci niște cocă pe foc să faci o pâine sau minereu pentru a face bare de metal. În rest, târăști și vezi dacă ceva se întâmplă. Încearcă să folosești logica, pentru că rețete nu vei găsi la tot pasul, dar practic nici nu ai nevoie de ele. Totul este disponibil din start, dacă ai nivelul suficient la Crafting. Cam aici este buba. Nu îți spune ce nivel, așa că tinză să tot lași confecționarea pe mai târziu cum am făcut eu, de m-am trezit după ce am dat mii pe Lockpics că puteam să le fac cu un ciocan și niște cuie. Poți face numeroase lucruri, de la o pizza la poțiuni și la îmbunătățiri multiple pieselor tale de echipament. Asta este foarte importantă. Știți cum relativ în fiecare joc, un obiect unic este intangibil când vine vorba de îmbunătățire? Eh, aici nu. Aici poți să le alterezi, să le dai statistici noi prin aplicarea a câte unui suflet turmentat, a unui rubin, și tot așa, până ce te trezești că literalmente nu ai motiv să schimbi ce ai pe tine, pentru că nu ai ai găsit nimic în stare să le egaleze măcar. Asta face tot acel phat loot și mai inutil. Nimic mai mult decât o inflație ce dăunează economiei jocului.

Dar ca să vă folosiți de sistemul de crafting, trebuie să experimentați, constant. Experimentați și explorați, pentru că asta este esența jocului. Lumea sa, anterior lăudată, este plină de secrete și chițibușuri care nu sunt evidente. Poți apăsa Alt ca să vezi ce e pe jos, dar nu îți vor fi iluminate toate obiectele. Nu butoanele secrete, nu o cărticică deschisă pe o masă, nu un cufăr din tufiș. Trebuie ca tu să fii atent la mediu, să privești cu atenție. În acest aspect, camera îți poate da probleme dacă nu îi deblochezi rotația. Totuși, a fost făcut să fie jucat cu un anumit grad de libertate a camerei, așa că din anumite unghiuri nu va arăta cum trebuie, unele elemente din decor fiind neintenționat invizibile. Am văzut în unele recenzii că se plângea multă lume de cameră, dar nu e pe cât de grav sună. Oriunde s-ar duce, orice zoom ar avea, un dublu click pe un personaj rezolvă totul. Ca să te grăbești, înseamnă să ratez jumătate, sau mai mult, din ce are de oferit Divinity Original Sin.

DivinityOriginalSinReviewMG032 DivinityOriginalSinReviewMG033 DivinityOriginalSinReviewMG034

Este atât de îmbâcsit cu detaliu, cu poveste, cu umor, cu atmosferă, și cred că lucrul care evocă asta cel mai bine este modul în care citești o carte. Dai pagina. O târăști dintr-o parte în alta, dai pagina manual, cu un efect vizual minunat de imersiv. Este această focalizare pe lucrurile mici, pe chestii atât de infime, încât sunt de-a dreptul ignorate de cea mai mare parte a RPG-urilor contemporane. Dacă ești atent, poți vedea atât de multe opțiuni pentru a îndeplini o sarcină atât de banală ca deschiderea unei uși. Poți încerca să o dărâmi, tocindu-ți sabia în proces. Poți încerca să cauți o cheie, o manetă, poți buzunări proprietarul, sau poți târî trei butoaie cu ulei în fața ușii, pentru a o distruge. Sau, dacă poți vorbi cu animalele din jur, poți întreba un șobolan, un iepure, o oaie, un cerb, orice, și ți-ar putea da un indiciu. Doar explorând lumea este un deliciu sublim, căutând toate secretele, toate cuferele ce o iau la fugă atunci când te văd, ocolind capcane mortale prin metode progresiv mai hazlii și destructive, rezolvând situații delicate ca un sinucigaș cu o bombă în brațe amenințând să omoare un ostatec, în timp ce teleportatoarea mea e închisă în camera alăturată, ascultând povești cu vrăjitoare de la o fostă prostituată… am pomenit că este un joc ce are momente mai bizare, nu? Sau, distrăgând atenția vânzătorilor de la un magazin pentru a goli rafturile. Merge atât de bine acest joc în modul cooperativ, dar și de unul singur este atât de amuzant.

One Response

  1. old_school

    Frumos review, l-am cumparat si eu si isi merita banii, super joc.