Review: Avernum – Escape from the Pit

AvernumEFTPRevIMG07Tot imi spun de ceva vreme ca intr-una din zilele astea voi gasi timp sa joc un RPG facut de Spiderweb Software. S-a intamplat in sfarsit saptamana trecuta, cand am avut ocazia sa butonez Avernum: Escape from the Pit, cel mai recent titlu produs de studiou, dar poate nu tocmai cel mai nou. Seria Avernum este destul de veche si numeroasa, toate jocurile avand ca element comun locatia, o caverna imensa in care civilizatia s-a dezvoltat in ciuda pericolelor din adanc. Are un ton de Ultima Underworld/Arx Fatalis foarte placut, numai ca nu este o zona etajata, ci o intindere vasta. Ai putea sa juri ca este un joc open-world, defapt este unul, doar ca nu se petrece la suprafata. Am spus ca Escape from the Pit nu este tocmai nou, fiindca este mai mult un remake al primului joc din seria Avernum, care la randul sau era o reimplementare a unui joc si mai vechi numit Exile: Escape from the Pit, ce dateaza de prin 1995. Vechimea este foarte vizibila.

Nu ma refer la grafica, fiindca jocul arata chiar bine. Are un stil vizual placut, detaliat chiar as spune. Pot critica faptul ca pe o rezolutie mare totul se vede foarte, foarte mic, asa ca poti rata usor obiecte ce se afla pe jos, adesea deschizand inventarul la fiecare cativa pasi pentru a vedea daca e ceva util de luat. Mi-a placut foarte mult sa vad schitele folosite pentru abilitatile personajelor, ce imi aminteau foarte mult de o serie de benzi desenate pe care o citeam acum cativa ani. Am fost foarte surprins apoi sa aflu ca sunt facute intr-adevar de acelasi om, Phil Foglio, creatorul celebrei serii What’s New with Phil & Dixie. Daca sunteti un fan D&D, RPG-uri sau boargames in general, trebuie sa aruncati o privire peste ea, este una din cele mai vechi si cele mai bune pe acest segment. Foglio se pare ca a facut schitele respective in cam fiecare joc Avernum, ceea ce ma face si mai suparat ca nu le-am butonat pe celelalte inca.

Vechimea la care faceam referire vine de la modul in care se comporta. Este ca un RPG vechi de DOS cu un strat grafic lipit deasupra sa. Zici ca e ceva ce am incercat eu sa programez pe vremea cand aveam pretentia sa stiu cum sa programez jocuri. Adica, nu se intampla absolut nimic daca tu nu actionezi. Misti personajele, lumea se misca, nu le misti, stau pe loc inlemnite in timp. Si nu in timpul luptelor pe ture, ci in orice moment al jocului. De cand n-am mai pus mana pe vechile jocuri Ultima, m-am dezobisnuit cu acest mod de abordare. Face lumea sa para statica atunci cand nu ma misc si sa topaie excesiv de mult atunci cand personajele se plimba. Animatiile sunt grabite rau de tot, chiar si peAvernumEFTPRevIMG04 setarea cea mai mica de viteza, iar obiceiul prost al camerei de a se lipi de grupul de personaje la fiecare miscare face admirarea lumii vii adesea enervanta. Totusi, daca va plac mai mult jocurile reactive, la care nu se intampla nimic fara sa actionezi, nu o sa va deranjeze modul in care functioneaza.

Ce pot sa spun ca am apreciat cel mai mult la acest joc este succesul sau la redare atmosfera unei lumi subterane. O locatie enorma in care oameni au fost exilati cu sutele, poate miile, de temutul imperiu totalitar care domina suprafata cu un pumn de fier. Intra in detalii fine la fiecare pas, explicand de unde vine mancarea, afisand asta clar, oferind misiuni referitoare la asta. Explica lumina, copacii, vacile, cum de reusesc sa tina soparle imense drept animale de ferma fara sa ii manance… atat de des. Explica si integreaza totul foarte bine in ceea ce vezi, ceea ce citesti, ceea ce faci. Ador detaliul in care intra si coeziunea pe care o are totul. Cum este aranjata marita pestera, cu zone periculoase la margine, zone sigure la centru, cu ferme de ciuperci, pepiniere de semi-copaci, labirinturi de piatra, sisteme de canalizare, orasele presarate la fiecare pas si ocazionala vizuina de dragon. Dragonii apropo sunt extrem de mici. E foarte bine ca au construit o lume atat de detaliata, fiindca povestea sa nu este din cale afara de interesanta. Bine, poate exagerez. Are ceva umor, are cate un moment placut, dar nu este iesita din comun. N-are personaje memorabile, nu are cine stie ce schimbari de situatie, bate foarte mult catre acel nivel dintre a fi insuficient de slaba incat sa nu iti placa si insuficient de buna incat sa tii minte vreun detaliu. Este eclipsata complet de premiza sa si de mediul in care se desfasoara.

Partea oarecum dezamagitoare la poveste este ca da impresia ca nu ar fi liniara. Bine, ai trei optiuni prin care poti termina jocul, dar nu ma refer la ele. Poti sa rogi un inamic sa se predea, poti da sa zici ca vrei sa ataci un paznic ce iti cere taxa la pod, poti sa folosesti multe optiuni de acest fel care dau impresia ca ti-ar oferi alternative la modul in care negociezi o situatie, insa nu conteaza, sunt acolo de forma. Nu se vor preda, nu ii poti ataca. Poti sa si furi fara prea multe repercursiuni. Jocul iti spune ca vei fi pedepsit daca esti vazut, m-am straduit sa fiu vazut furand lingouri de aur AvernumEFTPRevIMG08si alte proprietati, nici macar nu mi-a scazut reputatia. Mi-a spus nici sa nu omor nevinovati fiindca voi fi blestemat rau de tot si va fi greu sa scap de acel blestem, doar ca am gasit leacul inainte de a-l primi. Si nu e de parca nu m-am straduit, am incercat sa il omor pe rege, in mod repetat, nu vroia.

Escape from the Pit este in acest fel mai putin un Dungeon Sim, cum ar sugera locatia sa atat de detaliata, si mai mult un Dungeon Crawler. Controlezi patru indivizi aruncati caverna pentru ca n-aveau sapca, iar inca din primele secunde vei incepe sa rezolvi probleme tale si ale celor din jur folosind violenta excesiva. Exista cateva clase predefinite daca vrei sa le alegi, in sensul ca iti vor fi distribuite automat primele in cele doua ramuri de abilitati: magice si fizice. In rest vei fi liber sa decizi progresia, fie prin atribuirea de puncte la fiecare nivel, fie prin cumpararea de imbunatatiri la abilitati de la antrenori presarati prin lume. Nu sunt foarte multe abilitati, ai sabii (ce include si pumnale), arme cu maner lung (ca sulite si halebarde), arcuri (cu sageti incluse in arcuri aparent) si obiecte de aruncat (pietre sau lanci) pe partea de fizice. In aditia lor mai sunt cateva bonusuri procentuale la sansele de a lovi si la potentialul de a face daune, mai mari decat ce iti ofera ca standard fiecare abilitate legata de arme. Adica, in loc de 1% vei avea chiar 3% bonus. Da, progresia este destul de lenta si anevoioasa. Pe partea de magie ai vraji de mag, vraji de preot, cunostinte arcane, cunostinte despre pestera, noroc, bonusuri pentru eficienta vrajilor si cam atat. Nu este tocmai cea mai profunda implementare a unui sistem de progresie a personajului. Ce ajuta este un numar de trasaturi pe care le poti alege o data la fiecare al doilea nivel. Nu sunt lucruri la fel de complexe ca la Fallout, ci poate mai mult ca Feats de la D&D, sau aproximativ ca ele. Echilibrul lor este indoielnic. Ai lucruri care iti dau automat puncte de statistici per nivel sau care iti dau backstab, in timp ce altele au un bonus procentual minuscul. Backstab apropo presupune ca tu sa ataci un inamic langa un aliat de-al tau, nu conteaza daca il nimeresti in fata, ceva ce cam taie din elanul tactic. Mereu e pacat sa tai un elan, in special unul pe care il cunosti de ani de zile. O sa ajung la lupte in curand. In timp ce vrajitorii au magie pe care o pot invata din diverse locuri in functie de talent, cu efecte numeroase si destul de satisfacatoare, cam peste sa zicem, jocurile Drakensang, razboinicii au abilitati de atac. Acestea sunt deblocate pe masura ce sunt adaugate puncte in abilitatile respective si se creste in nivel. Sunt destul de utile, pe alocuri chiar vitale, fiindca ceea ce pot sa spun ca apreciez la bataliile jocului este dificultatea lor.

Ofera un echilibru bun intre inamici slabi, dar suficient de multi incat sa iti faca probleme si inamici putini extrem deAvernumEFTPRevIMG01 puternici si incercuiti cu inamici multi periculosi din cauza numerelor lor. Nici nu pastreaza o provocare constanta in catacombele/fortaretele in care te afli, in sensul ca lucrul legat direct de misiunea de poveste in care te afli s-ar putea sa fie grea, dar pe undeva pe acolo este ascuns un mini-boss in stare sa iti bata mar toata echipa cu o singura vraja. Varietatea este foarte placuta.

Luptele decurg predominant la fel ca la Ultima 3, cu aditia abilitatilor speciale pentru luptatori. Sunt pe cat de simpliste pot fi in concept, insa asta nu le scade din savoare, atat timp cat va plac bataliile tactice, pe patratele, ca acum 20 de ani…. 30 de ani. Implementarea este tot cam de atunci fiindca un personaj echipat cu un arc va avea tendinta, ca atunci cand i se da comanda de atac, sa aleaga cea mai incomoda pozitie din care sa o faca. Incomoda pentru restul echipei adica, precum tocul usii in fata razboinicilor. Si daca nu sunt tocmai in raza, vor incerca sa ocoleasca din propria initiativa, ceva ce nu este tocmai amuzant, fiindca vor da peste alti inamici care s-ar putea sa le faca lucruri rele. Luptele sunt totusi distractive. Fie ca sunt cele din numeroasele catacombe, fie ca sunt cele aleatoare peste care dai pe harta lumii, plimbandu-te de colo colo.

Inca un atu al jocului este ca pe acea harta nu gasesti doar inamici, ci si lucruri precum intrari secundare in fortarete, mici comori ascunse in cate un colt sau pasaje secrete care duc spre multe alte lucruri interesante. Pasajele acestea sunt si in catacombe, numai ca activarea lor necesita gasirea unui buton pe un perete, unul ce poate fi mai greu de vazut daca nu te vei chiori putin la ecran. Prin intermediul acestor secrete vei gasi numeroase vraji si imbunatatiri ale abilitatilor, cateodata chiar arme magice. Nu sunt abundente in joc, asa cum ar fi la ceva de genul Diablo, cel putin nu in raport cu restul obiectelor. Aici gunoiul este prevalent, de asa natura incat ai un sertar in inventar special pentru gunoi, fiindca cea mai mare parte din ce vei gasi in lume este gunoi inutil. Si nu ma refer strict la gunoiul de tip sticle sparte sau cele numite „gunoi”, ci la arme de doi bani, pantaloni pe care nu ii cumpara nimeni, maturi, oase si multe alte obiecte care zici ca au inspirat gunoiul din Skyrim. Apreciez atentia la detaliu, dar as fi apreciat si mai mult o utilitate pentru acele obiecte, ca in Ultima 7 sau Underworld. Totusi, daca ar fi utile la ceva, n-ar mai fi un Dungeon AvernumEFTPRevIMG03Crawler, iar pe acest capitol, piata este destul de aglomerata in acest moment.

Avernum: Escape from the Pit este aproape un anacronism. Si-ar fi gasit o casa fara nici o problema in epocile de mult apuse ale genului, acum parand ceva atat de extraterestru. Nu as face o comparatie cu Legends of Grimrock, fiindca la nivel functional, acesta este mult mai modern in ciuda obsesiei sale cu patratele, poate ca putina modernizare nu i-ar fi stricat nici lui Escape from the Pit. Insa ar mai fi fost atunci la fel de inedit? Nu pot raspunde la asta. Are destule neajunsuri, cel principal fiind modul in care incepe sa piarda aburi dupa o vreme, cam de la sobolanul cu numarul 53 sau de la pantalonii cu numarul 213 pe care ii gasesti. Simti de la un moment ca ai vrea sa incerci lucruri mai noi, nu ca an de productie, ci ca orice altceva, precum Ultima 5. Totusi, daca sunteti un fan dedicat al genului, l-ati putea incerca, dar poate nu pe PC. Urmeaza ceva socant, recomand versiunea de tableta a jocului. Sau as recomanda versiunea de tableta, daca nu ar suporta decat iPad. Chiar este trist, fiindca jocul nu are cerinte mari, ar rula pe o chestie asamblata intr-un sopron in Shanghai, numai ca nu exista suport pentru Android. Spun asta pentru ca pe PC cam ai jocuri mai moderne mai complexe, dar daca vrei ceva de genul acolo unde nu ai un PC, ar fi genial in comparatie cu multe alte jocuri de pe tablete, sau lucruri care isi spun jocuri, dar nu sunt. Este un RPG Dungeon Crawler lung de cateva zeci de ore facut dupa standardele anilor ’80, epoca in care acest gen o ducea foarte bine. Dar daca vreti versiunea de PC, o puteti gasi pe Steam la pretul de 10 euro, sau daca vreti sa il incercati mai intai, varianta demonstrativa este disponibila aici.

concluzie_AvernumEFTP