Piraterie In Jocuri si nu numai

2

PiraterieINIMG03Yarrr! Shiver me timbers and walk the plank ye lilly-livered landlubbers. Thar be plunderin’ to be had on yonder seas! Arrrrrrrrgh! Sau mai pe romaneste, astazi vom discuta despre un subiect la care natiunea noastra exceleaza. Unul la care se pricepe oricine si care vine aproape ca instinct pentru aceasta regiune a lumii si care a fost ridicat la nivel de arta de vecinii nostri de la est, pirateria. In format text de aceasta data, poate în asa fel reusesc sa ordonez mai coerent ideile, nu garantez. Inainte de a începe, trebuie sa spun ca nu sprijin pirateria în nici un fel, este o încalcare a unui drept ce nu poate fi justificata niciodata, indiferent cat de mult ai încerca. Poti începe sa cauti scuze, explicatii, motivatii, dar daca ar face toata lumea asta cand vine vorba de ocolirea unor drepturi pe care nu le vor, am ajunge la anarhie. Dar o înteleg. Nu e de parca ar fi usor de evitat pe la noi, oricat ai vrea. Daca ati avut o consola de jocuri Terminator, stiti foarte bine ce vreau sa spun. Al meu zace acum pe undeva departe intr-un pod putrezit. Cred ca eram singurul cu un Terminator rosu, fiindca peste tot numai variante negre vad. Nu aveam jocuri originale pentru acea consola, nimeni nu avea jocuri originale pentru acea consola. Toate acele casete pe care le cumparam de la tarabe si din magazine, piratate, toate! Lucru ce este oarecum logic, avand în vedere ca Terminatorul în sine era o copie ilegala a unui NES(orice ar fi ala). Iar înainte de el, aveam Rambo. Nu, nu filmul, ci consola aia Atariceasca în care erau cateva zeci de jocuri piratate, ce la mine s-au deblocat în trei etape pe parcursul mai multor luni. Habar nu am de ce. Era o vreme în care pirateria era omniprezenta, nu stiam sa existe altceva, era ca respiratul, fiindca la urma urmei, le cumparam si totul parea la fel de legal ca achizitia salatei si a blugilor contrafacuti de la tarabele de alaturi, doar ca nu era. Dimpotriva, asta a fost cea mai rea forma de piraterie cu putinta, cea la care plateai pentru o copie contrafacuta a jocului si în special a unei unitati hardware.

Lasand epoca de aur a pirateriei în urma, sa ne uitam în prezent, unde continua sa persiste pentru industria jocurilor. Indiferent daca este vorba de PC sau console, exista peste tot în egala masura si este o problema, dar nu tocmai din motivele cele mai evidente. Cred ca stiti acest desen, cel cu stelute si piraterie, care demonstreaza prin cel mai logic mod posibil ca pirateria software nu prea înseamna furt. Este copiere, care, facuta fara acordul proprietarului, devine încalcare a drepturilor intelectuale/de copyright/ licentiere/ce vor mai inventa. Niciodata furt. E ca si cum ai acuza pe cineva ca ti-a furat vaca atunci cand ti-o copiaza( fie prin magie, fie printr-o tehnologie miraculoasa de clonarePiraterieINIMG01 instantanee) si apoi face ce vrea cu ea. Daca o vinde cuiva cui vroiai sa vinzi tu vaca, prefacandu-se ca ar fi originalul, da, se poate considera ca a comis o crima. Daca începe sa împarta vaci din eter în stanga si-n dreapta fara sa ceara nimic în schimb, atunci probabil îl vor adauga la Biblie. La pirateria cea din urma ma refer în acest articol. Prima categorie, cea la care Barba Neagra îti vinde ceva ce a pescuit din fluxul marilor, aia trebuie pedepsita si lui Barba Neagra nu i-ar strica o vizita în sipetul lui Davy Jones.

Asta (logica, nu vaca) pune sub semnul întrebarii vechea explicatie pe care o are toata lumea cand vine vorba de piraterie, cea ca duce la vanzari pierdute. Mereu vedeti cifrele si anunturile: „Fiindca jocul X a ajuns pe torente avem pierderi de Y milioane”, sau mai concret si usor de dovedit, cand SUA a propus Stop Online Piracy Act, temutul SOPA, aveau drept motivatie o estimare de 58 de miliarde de dolari (ce acopera jocuri, muzica si film) în pierderi anuale suferite din cauza pirateriei prin internet. Cifra a venit de nicaieri. Nici o agentie guvernamentala nu avea cu ce so o probeze, FBI-ul chiar recunoscand ca nu pot cuantifica asa ceva. Si-atunci de unde venea cifra si toate cifrele care mereu sunt folosite ca motivatie pentru evitarea PC-ului si pentru orice masura de DRM este implementata vreodata în jocuri? De la bani.

Vedeti voi, banul, ca orice creatura vie, are cateva obiective pe parcursul existentei sale. Teluri, vise, spuneti-le cum vreti. Banul vrea sa creasca, sa se înmulteasca, sa fie înconjurat de semeni si sa fie liber sa faca orice vrea, oricand vrea, atat timp cat ramane în aceeasi regiune generala, sub forma de buzunar. Cand se simte amenintat sau crede ca nu este pe cat de mult ar trebui sa fie, din orice motiv, întemeiat sau nu, banul va reactiona si va reactiona puternic, violent chiar. Dar fiindca nu poate de unul singur, banul se foloseste de intermediari, ca investitori sau directori, indivizi care depind foarte mult de ban si au jurat sa îl protejeze indiferent de circumstante sau consecinte. Si-atunci, banul este PiraterieINIMG04prezentat ca o victima: „daca nu se face ceva, atunci 58 de miliarde de dolari vor muri”. Genocid nu gluma.
Masurile implementate pentru a opri aceasta crima împotriva economiei sunt adesea groaznice, fiindca sunt gandite de ban. Ban batran, ce nu prea tine pasul cu progresul. Conform ideii ca „unde-s multi, IQ-ul scade”, iar banii fiind foarte multi, aplica mereu metoda barosului, aia de pe vremea lu’ bunicu care mergea la combaterea traficantilor de blugi contrafacuti… sau la ajutarea lor, una din ele, aia care a dus la semnarea ACTA de catre tara noastra. Si cand banul miroase alt ban, ban mai mic, vulnerabil, e ca un rechin care simte de sange, se trece la storsul clientului si-a pedepsirii cu amenzi ridicole a celei mai mici încalcari drepturilor de copyright, totul sub drapelul luptei împotriva pirateriei. In general se ajunge la lucruri care nu au nici un fel de efect benefic. Dar fiindca lumea le repeta iar si iar, fiind folosite de cutarica si cutarescu, dau impresia ca ar avea efect, iar pentru ban, impresia conteaza surprinzator de mult, asa ca sunt propagate. Ocazional, se aud vesti ca ar fi functionat, cum a spus Ubisoft acum ceva vreme despre DRM-ul lor. Cel care a facut unele jocuri complet nepiratabile (posibil fiindca nu si-a dat nimeni interesul), sau a întarziat piratarea lor pentru un timp. Ca urmare a succesului sau, l-au abandonat în ultima vreme si vor sa stea pe cat de departe posibil de el pe termen lung.

De ce ar face asta? Dintr-un motiv foarte bun si foarte usor de probat, DRM-ul nu functioneaza, niciodata. Este scump, este inconvenabil si daca cineva vrea sa îti pirateze jocul, tot gaseste un mod. Si chiar atunci cand îsi îndeplineste functia, cea de a opri pe cineva fara dreptul de a juca/asculta/viziona sa acceseze continutul tau, tot nu duce spontan la generarea acelor 58 de miliarde de dolari. Pe departe cel mai bun exemplu este Franta. Din 2009, Franta are una dintre cele mai stricte legi împotriva pirateriei, Hadopi, desemnata la un moment neconstitutionala, dar care dupa cateva mici modificari tot a fost implementata. Legea presupune ca o companie ce aprovizioneaza internet sa poata monitoriza traficul clientilor, iar în cazul detectarii vreunui transfer de date din surse dubioase, sa îi înstiinteze ca nu ar trebui sa faca asta. La a doua abatere primeste o înstiintare ceva mai serioasa, iar la a treia îi este suspendat accesul la internet, dar nu si plata serviciului. Rezultatul ei a fost pana acum o scadere de cateva milioane a vizitatorilor pe site-urile de tip Peer to Peer Sharing. Ca urmare, legea a fost foarte bine primita de entitati cum ar fi industria de muzica. Aceeasi industrie de muzica ce în 2011 a înregistrat pierderi de 3,9% fata de anul 2010. Ce e drept, vanzarile digitale auPiraterieINIMG05 fost mai bune, dar nu au ajutat la declinul constant al venitului.

Pirateria mai mica nu a dus la cresterea vanzarilor, fiindca pirateria nu a dus nici la scaderea vanzarilor, progresul tehnologic si schimbarea preferintelor oamenilor au facut asta. In acest caz as paria pe muzica proasta si faptul ca nu mai cumpara nimeni CD-uri de cand pot încapea toate discografiile artistilor preferati pe un telefon. Pirateria exista de la începutul industriei de divertisment, fie ca este film, muzica sau jocuri, exista de decenii întregi, un secol chiar, si totusi, industria de divertisment nu a disparut. Cea de jocuri de consola era sa dispara în SUA prin anii ’80, dar nu din cauza pirateriei, ci din cauza propriilor jocuri facute de ban, ban ce habar nu avea cum sa faca jocuri. In prezent, este mai usor sa piratam ca niciodata. Un click si gata, tot jocul, albumul, serialul de televiziune, trilogia de filme. Este atat de rapid si-atat de convenabil încat, îti spui ca n-ai cum sa nu piratezi ceva, dar nu înseamna ca ar trebui sa o faci. Tot este o încalcare a unui drept. Sau daca o faci, încearca eventual sa compensezi pentru asta.

Revenind la ce spuneam mai devreme, ce înseamna o vanzare pierduta? Nimic. Nu spun eu asta, o spune cineva a carui joc a fost piratat în draci, Markus „Notch” Persson, creatorul multimilionar al lui Minecraft. Orice ar putea duce la o vanzare pierduta: o recenzie proasta, o data de lansare ratata, un uragan, sau cel mai des, calitatea jocului în sine si modul în care compania care îl publica îsi trateaza clientii. Fiindca acestia conteaza cel mai mult cand vine vorba de vanzari. Traim într-o epoca în care este mult mai greu sa îti pacalesti clientii, pirateria avand aici o contributie. Banul nu tine cont de asta si vede fiecare om de pe planeta ca un terorist ce îi tine semenii ostateci. Acest mod de a ne trata pe toti ca pe-o apa si-un pamant este o greseala mult prea des întalnita.

PiraterieINIMG02Ca o generalizare mai putin grosolana, sunt trei categorii de oameni. Primul, si cel mai rar pe la noi, este cel care cumpara jocuri mereu. Indiferent ce ar fi, daca vede ceva care îi place, îl cumpara, sau are companii carora le este client fidel. Isi permite sa faca achizitii noi si întelege ca fara sa cumpere cineva jocuri, nu sunt produse alte noi. El este clientul pe care companiile ar trebui sa încerce sa îl pastreze, nu sa îl pedepseasca pentru sprijinul sau constant cu DRM draconic sau prin vanzarea pe bucati a unui joc la pret întreg sau prin amintirea constanta ca pentru ei nu este decat un sac de bani cu ochi.
A doua categorie, cea mai vasta, este cea a individului care nu cumpara niciodata jocuri. Stiti cu totii pe cineva care mereu gaseste cate un argument:

„Jocuri? Astea-s pentru copii, sa dau bani pe ele? Eu sunt om serios.”
„La ce salarii avem, sa mai cumparam jocuri? Mai bine fac economie si ma duc la bulgari cu Maricica la vara.”
„Sa renunt la tigari? Pff, îl trag de pe torente si gata.”
„Ai ma, ca la cat am dat pe iPhone n-am de unde sa mai cumpar si jocuri.”
„Nu faci si tu un CD cu jocuri pentru verisoara ta. Sarmana, doar ce si-a luat un laptop mai scump decat sistemul tau de lucru si n-are ce juca pe el.”

Acesti indivizi nu cumpara jocuri, niciodata! Orice încercare de a-i convinge este inutila, nu poti discuta cu ei, nu poti negocia cu ei, nu îi poti lua cu zaharelul, iar daca îi pedepsesti pentru piraterie, vor reactiona violent, în gura mare si peste tot. La nivel planetar, ei sunt majoritatea si nu ar trebui sa intre în calcul. E ca la facultate, cand profesorii se tot plangeau ca nu vine lumea la cursuri si ca e vina noastra, ca studentii nu sunt seriosi, si ne spuneau asta constant, noua, celor care eram acolo zi de zi si-ascultam mereu acelasi discurs, pierzand minute în sir de fiecare data, fiindca noi trebuie sa platim pentru ce fac altii care nu dau doi bani pe ceva de care în mod evident noi eram interesati. Ma scuzatiPiraterieINIMG001, flashback neplacut. A trecut.

Apoi, vine categoria de mijloc, cea care nu este la fel de numeroasa ca cea anterioara, dar mai vasta decat prima. Aici sunt oameni ce ar vrea sa cumpere, dar din variate motive nu o fac. Fie nu au bani pe moment, fie nu îti permit pretul întreg, fie nu vor DRM, fie nu le convine cum se comporta unele companii, fie modul în care le cumpara nu este convenabil. Oameni care desi pirateaza, tot ajung sa mai cumpere din cand în cand ceva, care folosesc pirateria pentru a compensa lipsa de versiuni demonstrative sau care vor sa se asigure ca putinii bani pe care si-i pot permite sa îi dea pe un joc se vor duce pe ceva care sa merite, chiar daca pana la acest punct îl stiu pe dinafara si îl joaca de ani. Ce vreau sa spun este ca joc Diablo 2 de mai multi ani decat îl detin.

Pentru acest segment din populatie industria se lupta acum cu pirateria. Aici se duce razboiul si aici multi au pierdut pana acum, fiindca nu au înteles ce fac sau ce trebuie sa faca. Banul este batran si refuza orice forma de progres. Cand vede competitie, fiindca asta este pirateria în momentul actual, încearca sa o distruga prin vechile metode: amenintari, santaj, apelare la interventia guvernului, lucruri care ar fi functionat în pseudo-capitalismul din alte industrii, ca cea bancara, de muzica, de masini si-asa mai departe. Desigur, banul nu o sa se duca direct împotriva pietei de jocuri la mana a doua, care face daune si mai mari industriei decat pirateria, fiindca aia chiar genereaza vanzari pierdute si profit cui nu trebuie din ele. Banului îi este frica de banul si mai mare, cel plin de avocati, pe care îl reprezinta piata la mana a doua a jocurilor de console. Din fericire, unele companii au înteles ca nu se mai poate asa. Companii ca Valve, pentru care pirateria a încetat sa mai fie o amenintare fiindca au început sa ofere servicii mai bune decat poate The Pirate Bay. Bine, poate ca Valve înca mai are lucruri de învatat, sau mai exact, companiile care publica versiunea din cutie a unui joc preinstalata cu Steam mai au de învatat. Sau companii ca Blizzard, si nu ma refer la World of Warcraft, MMO-urile fiind total paralele cu pirateria, ci la Diablo 3. Da, lipsa de mod-uri este odioasa, pretul este ridicol si conexiunea permanenta la internet este cretina, dar daca ai un Diablo 3 original, poti sa scoti bani din el, legal, jucand. Ce versiune piratata îti ofera promisiunea asta? Nici una.

Si mai sunt multe exemple, dar vreau sa evidentiez unul, din nou, CD Projekt. Compania care a încercat DRM, a încercat PiraterieINIMG002sa pedepseasca piratii si-a renuntat la toate. A înfiintat Good Old Games, oferind jocuri clasice fara DRM, acum i-au spus doar GOG.com si vor începe sa distribuie jocuri noi într-un mod la fel de convenabil ca pirateria. Cu diferenta ca primesti bonusuri, primesti suport, primesti siguranta si ca este implicat un cost. Cine îsi va permite si are posibilitatea de a plati prin internet, nu prea are motive sa apeleze la piraterie, decat daca se încadreaza în categoria a doua a generalizarii mai putin grosolane. Astfel pirateria devine irelevanta. Daca nu-i mai dai motiv potentialului client sa te ocoleasca, devine un veritabil client.

Marile companii din industrie încep încetul cu încetul sa se trezeasca la realitatea ca prin tratarea clientilor cu, poate nu respect, dar macar decenta, si prin transformarea versiunii originale, fie digitala sau la cutie, în alternativa cea mai valoroasa, atunci pirateria nu va mai fi o problema. Nu o sa dispara desigur, nu are cum sa dispara vreodata. Atat timp cat cineva o sa vrea sa joace ceva gratuit, va gasi o metoda. Asta nu se va schimba fara secole de inginerie sociala sau control mental, dar nici nu o sa duca la falimentul industriei. Decat daca industria continua sa fie condusa de oameni care habar nu au ce fac, la nivel administrativ, de ban. Atunci, cu sau fara piraterie, fifteen men on a dead man’s chest, yo ho ho and a bottle of rum.

2 Responses

  1. gainadl

    Majoriatea celor care pirateaza nici nu stiu ca piarateaza sau nu stiau pana acum 4-5 ani cand deja era prea tarziu….
    Omul nu intelege de ce un obicei care era sau este normal nu mai poate fi practicat.
    ACTA nu a fost infiintata de Ceausescu, a fost infiintata de oameni care au intentii bune dar care nu sunt intelese…
    In orice caz din cate stiu eu industria jocurilor este in crestere iar nivelul pirateriei infantile este intr-o usoara scadere in ultimii ani.

  2. Gabi

    Recunosc ca fac parte din categoria a treia. Cumpar filme si muzica, mai ales ca eu ascult muzica underground, care nu se vinde prin intermediul televiziunii si a radioului si imi place sa sustin artistii cat timp nu incep sa faca prostitutie muzicala si sa mai aiba tupeul sa se creada rapperi, chiar daca ei canta pop (aici ma refer la Puya, GW, Spike, Maximilian si multi altii). In cazul jocurilor, situatia sta altfel. Fie unele DRM-uri mi se par sinistre, fie pretul din Romania prea nesimtit. In schimb, unele jocuri care mi-au placut le-am cumparat, chiar daca initial am jucat versiunea piratata. Am cumparat Orange Box-ul si nu regret nimic. Am cumparat Tomb Raider Anniversary si Legend pentru ca au fost primele jocuri action-adventure care le-am jucat si mi-au placut. La fel s-a intamplat si cu jocurile GTA din a treia generatie, care m-au facut sa ma amuz terorizand locuitorii oraselor mai bine de doi ani, ar fi fost mai multi ani daca aveam primul calculator cu mult inainte sa fac 13 ani (acum am aproape 19). Am si jocuri gratuite, descarcate in mod legal. Vreau sa cumpar niste jocuri de pe GOG, dar momentan am o problema cu plata, dar cum o rezolv, Anachronox va fi al meu si sper sa nu fie un joc chiar atat de bun cum am auzit, pentru ca anul asta trebuie sa dau Bacul. Sunt dispus sa platesc pentru un KOTOR care sa mearga bine pe calculatorul meu actual, poate o sa apara pe GOG o versiune care sa-mi permita sa aflu ce se intampla dupa ce scap de pe Taris, cu toate ca accidental am aflat cine este de fapt eroul.
    Cand voi avea o sursa de bani propie mult mai stabila si mai mare, promit ca o sa ma revansez fata de tot ce am piratat in ultimii ani, mai ales ca imi face placere sa am carcase cu holograma pe ele.
    Si ca o mica paranteza, prefer sa cumpar o carte care imi place decat sa citesc un PDF sau s-o imprumut.