8.0 No other

Cele Bune

  • Imens, galaxia e mare
  • Imersiune superba
  • Ca Eve, dar cu gameplay

Cele Rele

  • Nu poti face statii spatiale proprii
  • Nu pune un accent atat de mare pe interactiunea directa intre jucatori
  • Vei muri incercand sa explorez fiecare stea
Grafică: 8.5
Sunet: 7
Gameplay: 8.5
Conținut: 8.5
Imersiune: 9.5
CasetaEliteDangerous

Elite Dangerous a fost lansat anul trecut, însă abia în primăvară am obținut o variantă de recenzie. Și cum atunci eram cam în aceeași capacitate de a realiza acest articol precum o cană cu iaurt, am zis că ar fi bine să mai aștept puțin. De când a fost lansat, jocul a primit câteva adiții noi, precum abilitatea de-a forma grupuri la care doar un jucător este navigator, iar restul îl urmează, ca o linie de conga de la Voyage Century Online, și a mai primit Power Play. Ce este asta? Ceva care face Elite și mai periculos.

EliteDangerousRevIMG001 EliteDangerousRevIMG003

Dacă nu cunoașteți seria, atunci voi încerca să fac un sumar fără a vă întreb sub ce piatră ați trăit în ultimii 30 de ani. Elite este motivul pentru care avem simulatoare spațiale. Este motivul pentru care există seria X, pentru care există Eve Online, pentru care acum așteptăm Star Citizen. Este jocul ce a cam definit și genul sandbox, la care ai o lume masivă în care faci ce îți trece prin cap, cu scopul final de-a acumula suficientă putere și avere încât să faci tâmpenii și mai mari. Lipsit de poveste, fără personaje, doar o lume funcțională cu propriile sale reguli pe care le puteai respecta sau încălca. Elite mai avea mica proprietate specială de a simula o galaxie întreagă de stele. Cam toate jocurile seriei au făcut asta, iar Dangerous nu este o excepție. Scara jocului sfidează orice fel de rațiune. Ai crede că ai fi în stare să înțelegi, dar nu, vă garantez. Vreți să vă demonstrez asta? Din decembrie și până acum, sunt oameni care au acumulat, pe cont propriu, peste 1000 de ore de joc, și sunt mii și mii și mii de jucători care explorează acum galaxia. Elite Dangerous are proprietatea amuzantă că îți permite să descoperi sisteme solare, nu sunt toate gata dezvăluite. Îți este pus și numele lângă ele după ce le descoperi, ca o recompensă. Bine, pe lângă faptul că poți vinde datele despre acele sisteme pentru ceva bănuți. Jucătorii au descoperit până în momentul actual în jur de 12 milioane de sisteme solare. Pare mult? Poate că da, până îți dai seama că asta reprezintă mai puțin de 0.005% din numărul total de sisteme solare ale jocului. Toate generate conform unor date astronomice. Toate având orbite. Toate având dimensiuni și proporții apropiate de realitate. Acesta este genul de joc la care nava ta trebuie să depășească de 9 mii de ori viteza luminii pentru a putea călători dintr-un sistem solar în altul. O face, din fericire, într-un mod mult mai prietenos decât Elite 2: Frontier, ocupându-se automat de toată acea parte sensibilă de frânare.

Acesta este un joc la care vei face predominant cinci lucruri: luptă, explorare, comerț, minerit și furt. Ce alegi să faci este decis doar de tine, și poate de recompensele care vin cu actele tale potențial ilicite. Sunt misiuni de tot felul răsfirate prin galaxie, pe care le poți ignora, făcând totul de capul tău. Asta va fi ceva mai greu, recompensele nefiind instante, dar este realizabil. Personal, am văzut că a fi un contrabandist nu este tocmai chiar atât de imposibil, atât timp cât îți maschezi semnătura de căldură când se apropie un polițist stelar de tine. Recompensele tind să fie babane, dar la fel și riscul, nava mea fiind distrusă când încercam să aterizez panicat pe un doc stelar. De bani ai nevoie pentru a cumpăra nave mai bune, echipament mai sofisticat, pentru reparații, și pentru combustibil spațial, dacă n-ai fost suficient de inspirat să cumperi un Fuel Scoop, ce îți permite să te realimentezi trecând pe aproape de corona unei stele, la de câteva ori viteza luminii. Poți călători printre stele folosind un motor super-luminic a cărui rază depinde de calitatea sa și de greutatea navei tale. Nu vei putea sări instant între colțul galaxiei și centru într-un salt, dar cu unul mai bun poți merge de la 7 ani lumină, insuficient cât să ajungi rapid în multe sisteme, la 14 ani lumină. Diferența este sesizabilă, de asta recomand să luați rapid ori un motor mai bun, ori o navă mai mare ce suportă un motor mai performant. Când nu gonești prin nori stelari la viteze ridicole, vei călători la viteze semi-ridicole. Doar de câteva sute de ori viteza luminii, pentru că altfel nu te-ai putea deplasa printr-un sistem solar. Distanțele sunt reale, nu ca la No Man’s Sky de vedeai două planete fix una lângă alta. Nu trebuie să îți fie teamă că te vei izbi de o planetă, computerul de bord te va azvârli din starea de Supercruise dacă te apropii prea mult de un corp, și trebuie să ieși din gravitația sa dacă vrei să o reactivezi din nou. Desigur, asta nu înseamnă că navigarea prin spațiu este o banalitate, tot trebuie să potrivești viteze, iar la intrarea într-o stație spațială, și rotații, pentru a nu te izbi de ziduri, dar este mult mai simplu față de ce era seria înainte.

EliteDangerousRevIMG005 EliteDangerousRevIMG006 EliteDangerousRevIMG004

Elite Dangerous arată impresionant, doar din simpla sa scară. Nici detaliul nu este rău, în nici un caz rău. Nu prea am putut să îl împing la maxim, iarăși din cauza căldurii. A trebuit chiar să îl blochez la 30 de cadre pe secundă pentru a mă asigura că nu apar probleme. De asta tare aș fi vrut să îl joc iarna, când e frig, nu 47 de grade la soare. Ocazional se întâmpla să mai scadă sub 30 de cadre pe secundă, dar eram mai mereu jucabil. Menționez totuși că nu am intrat în lupte masive. Am fugit prin ele, dar nu m-am apucat să deschid focul asupra vreunui distrugător în jur căruia se luptau zeci de alte nave mai mici. În general am evidat luptele, deoarece am descoperit un lucru, I am not Elite, no other, come one baby we can go. Sunt destul de jalnic la lupte atunci când inamicul meu are orice fel de avantaj. Fie că era numeric, sau că eu încercam să dobor cu Adder-ul meu de 80 de mii de credite un Python de câteva milioane. Atunci când primești contracte de asasinare, jocul îți spune doar cât de experimentat trebuie să fii în lupte, nu și că inamicul are un arsenal ce te face să plângi.

One Response

  1. Beda Venerabilis

    Ah, îmi aduc aminte de Elite din secolul trecut, pe vremea când încărcam jocuri de pe casete audio. Eram un pilot mai mult decât jalnic. Dar ce vremuri grozave!

    Demo-review? Foarte bine, bagă 2 în 1. De ce ți-a luat atât de mult timp să te hotărăști?