Review: McPixel

3

MCPixelRevIMG04Saptamana trecuta s-a intamplat ceva interesant. Un joc indie a fost distribuit de The Pirate Bay. Bine, asta se intampla non stop cu fiecare joc imaginabil, dar aici era intentionat, adica, era cu acordul producatorului, ce l-a oferit gratuit tuturor timp de o zi. Apoi, acelasi joc a devenit unul din primele care sa fie acceptat pe Steam Greenlight, adunand un numar imens de voturi. Stateam si ma minunam, exact cat de reusit ar putea sa fie incat sa aiba un asemenea succes? Asa ca l-am incercat, iar acum ma aflu intr-o situatie de incertitudine. Pe de o parte, are o premiza hazlie, pe de alta, mi se pare foarte respingator. Si totusi este foarte popular, probabil tocmai din motivele pentru care adesea il consider respingator.

Nu ma refer la grafica, este pe cat de pixelat poate fi un joc pixelat, ar putea castiga chiar un premiu pentru cat de pixelat este, dar nu este o problema. Predominant poti vedea ce se intampla, cateodata mult prea bine. Are si o muzicuta placuta, dar care devine repetitiva dupa cateva ore de joc. Si cam atat pentru partea tehnica.

Premiza jocului, cum spuneam, este amuzanta. Daca ati vazut cumva filmul MacGruber, sau cum ii spunea, este aceeasi idee. Filmul era bazat pe o serie de scenete de la Saturday Night Live, in care personajul titular avea 20 de scunde sa dezamorseze o bomba si mereu esua. McPixel are de facut acelasi lucru. Jocul se intinde pe mai bine de o suta de scenarii inlantuite pe mai multe episoade si mai multe capitole. Ordinea in care le rezolvi nu conteaza, nici daca le rezolvi nu prea conteaza, decat atunci cand vrei sa le deblochezi pe cele bonus, unele fiind restrictionate pana obtii gradul de aur la fiecare dintr-un capitol. Aur inseamna sa gasesti toate solutiile posibile, atat cele rele cat si cea buna. Este un joc rapid, asa ca esecul nu vine ca o pedeapsa, este adesea incurajat, atat pentru ca de obicei doar prin esec poti sa afli solutia, cat si pentru ca unele din esecuri sunt amuzante. Unele din esecuri. Nu toate. Nu majoritatea. FiecareMCPixelRevIMG01 mini-puzzle se intinde pe un singur ecran (unele au ecrane multiple legate intre ele), la care trebuie foarte rapid sa incerci sa gasesti si sa dezamorsezi o bomba sau sa rezolve alte situatii. Sa opresti un lift in cadere, sa stabilizezi niste nitroglicerina, sa calmezi un vulcan pe cale sa erupa, si asa mai departe. Cel mai des poti face o singura actiune, ai dat click pe ceva, s-a intamplat ceva, traiesti cu consecintele. Daca nu era ce trebuie, ghinion, repeti scena cand ajungi iar la ea. Alte ori poti sa faci mai mult de un lucru, rare ori. Si mai rare ori ai cum sa ghicesti din prima, si nu consider asta a fi un lucru rau tot timpul, in teorie. Te obliga sa gandesti in viteza, sub presiune. Numai ca ce gandesti adesea nu prea are legatura cu evidentul context, fiindca are tendinta sa aiba niste solutii bizare. Unele sunt amuzante, ca exemplu, cand trebuie sa faca un sacrificiu neprihanit vulcanului, iar optiunile un os, o vaca si o tanara. Solutia era foarte inventiva, daca tii cont de faptul ca nu conteaza daca personajul traieste sau nu, atat timp cat vulcanul nu explodeaza. Alte ori, jocul are solutii care ar avea sens numai pentru cineva cu o imaginatie usor debila.

Are adesea genul de solutii care ar fi incredibil de amuzante printr-un colt intunecat al internetului unde toata lumea se comporta de parca ar avea 5 ani. Un umor grosolan, de cea mai joasa speta cu putinta, obscen, revoltator adesea, respingator. Simt adesea ca ma insulta. Si cred ca tocmai de asta este atat de popular, fiindca internetul este locul unde acest gen de gust pentru un umor de gradinita se poate raspandi mai ceva ca igrasia. Totusi, chiar atat de mult? Sa fie acceptat din prima pe Greenlight in timp ce jocuri mult mai rafinate, mai complexe, mai interesante foarte probabil nu vor trece mai departe? Ma intristeaza, ma intristeaza mult.

Inteleg, este un joc mic, facut de un om, n-ar trebui sa am prea multe asteptari de la el, si tot ma plang ca nu prea mai sunt jocuri nebune, asa ca ar trebui sa imi placa. Dar stilul ales, calitatea umorului in general, faptul ca puzzle-urile devin repetitive, lipsa lor frecventa de vreo picatura de sens, ma fac sa privesc acest joc intr-o lumina mai putin MCPixelRevIMG06favorabila. Si totusi, uitandu-ma la ce recenzii a primit de la alte publicatii, majoritatea foarte favorabile, ma face sa ma intreb daca nu cumva este ceva in neregula cu mine. Daca a fi scarbit de vulgaritatea sa nu inseamna ca sunt vreun ciudat fara un simt al umorului. Nu mai stiu. Puteti incerca versiunea demonstrativa a jocului, pe care o gasiti pe pagina oficiala, in cazul in care vreti sa va faceti o idee despre ce presupune. Cu mentiunea ca restul puzzle-urilor vor cuprinde lucruri ceva mai crude. Personal, nu prea l-as recomanda. Adica, daca nu era gratuit in acea zi cand am dat peste el accidental in timp ce cautam informatii despre golfuri de pirati, nu l-as fi cumparat, nici la un euro. Am dat un euro pe Stalker zilele trecute, sau tot la pretul asta ar mai fi Cthulhu Saves The World, ce este mai competent realizat si mai putin juvenil. Dar daca aveti o toleranta pentru acest gen de lucruri, n-aveti decat.

concluzie_McPixel

3 Responses