Preview: War of the Roses
Cu epoci nenumarate in urma, aproximativ sapte ani daca vreti sa va deranjati cu numaratul efectiv, si-a facut aparitia una din primele incarnari ale unui joculet numit Mount&Blade. Nu era aratos, nu avea din cale afara de mult continut, nu avea mai mult de doi oameni lucrand la el, dar avea ceva ce a facut companii mult mai mari, ce lucrau la proiecte cu bugete serioase, sa para in anumite aspecte glume proaste. Mount&Blade avea ceea ce era la vremea sa cel mai bun sistem de lupta medievala corp la corp facut vreodata. Era unul complet, ce iti permitea sa intri in lupta pana si calare. Mai important, avea ceva radacini in realitate. Sigur, puteai bloca o lance cu o sabie, viteza de alergat cu spatele era stupid de mare si o lovitura puternica de la o sageata in gat provoca o eruptie vulcanica de sange care parca prevestea apocalipsa, dar la acea vreme era munca a doi oameni. Cand a fost lansat in 2008, nu mai avea aceste probleme. Cand a fost lansata continuarea sa, Warband, in 2010, a rafinat si mai mult conceptul, adaugand mult doritul mod de multiplayer in care sute de jucatori se pot casapi reciproc, folosind diverse obiecte contondente de epoca. Ce ar putea urma de aici? With Fire and Sword, desigur, dar nu la asta ma refeream. Studioul Taleworlds, ce s-a format in jurul proiectului, aparent lucreaza acum la Mount&Blade 2, daca zvonurile sunt adevarate. Dar nici la asta nu se refera articolul de fata. Ci la evolutia conceptului intr-o directie noua, o directie numita War of the Roses.
Acest joc se afla in lucru la un studiou numit Fatshark, cunoscut pentru Lead and Gold Gangs of the Wild West si
ocazionala colaborare cu DICE la seria Battlefield. La carma proiectului se afla un individ numit Gordon Van Dyke, ce a mai fost producatorul catorva jocuri Battlefield. Dand o mana de ajutor in diverse lucruri legate de casapit este Mikail Yazbeck, jumatate din echipa ce a creat prima versiune a lui Mount&Blade. Iar in spatele tuturor sta Paradox Interactive, ce a desemnat War of the Roses ca cel mai ambitios proiect al companiei, cel mai scump, cel pe care vor sa il faca de foarte mult timp si in acelasi timp, jocul cel cu sansele cele mai mari de a deveni un succes major, poate chiar depasind simulatorul de ”OMG am explodat!1!” supranumit Magicka. Si ce este War of the Roses de ar avea un asemenea potential? In cel mai simplu si crud mod posibil de a-l descrie, este Modern Warfare cu sabii. Battlefield cu buzdugane. Esenta unui FPS modern de multiplayer transpusa intr-o epoca medievala. Este un concept atat de amuzant incat te face sa te miri de ce nu l-a mai implementat nimeni pana acum. Adevarul este ca a fost implementat, de cateva ori chiar, cateodata chiar si in afara modificarilor pentru diverse FPS-uri, sub forma unor jocuri bunicele. Dar niciodata nu au prins. Unele sunt considerate clasice, dar nu prea vezi sesiuni de Team Deathmach la miez de noapte in Rune de ceva vreme. War of the Roses are ca obiectiv sa schimbe asta. Nu exista garantia ca va reusi, dar atat timp cat cineva incearca, noi avem de castigat.
Actiunea jocului este plasata pe timpul Razboiul celor Doua Roze, batalia de treizeci de ani dintre casele Lancaster si 
York, pentru tronul Anglie, de prin secolul XV. In acest cadru va intra jucatorul, nu ca un potential rege, nu ca un vlastar nobil, ci ca unul din nenumaratii cavaleri anonimi, vasali ai fortelor principale din spatele conflictului. Indiferent de partea cui se va juca, obiectivul va fi acelasi, ia ceva ascutit si infige-l in partea adversa. Se va putea face asta in doua moduri. Primul ar fi campania de singleplayer, ce poate ca nu prea isi merita descrierea de campanie. Nu va ganditi la Mount&Blade, cu mediul sau sandbox, la care puteai dupa lunga truda sa ajungi imparatul propriului regat. Nu, War of the Roses se concentreaza pe altceva. Partea de singleplayer va fi o metoda prin care jucatorul poate fi imersat in conceptele de baza si instruit pe parcurs cum sa foloseasca cel mai bine sistemul de lupta. In asa fel, nu se va simti ca un peste pe mal atunci cand intra in multiplayer, cel de-al doilea mod prin care poti casapi adversarii. Dar nu va fi nici o experienta superficiala, oferind chiar recompense ce se vor regasi in lupta cea mare impotriva altor jucatori umani. Recompense precum cele regasite in sistemul de „perks”, ce va semana destul de mult cu cel al lui Modern Warfare. Vor fi in jur de 60 la numar, impartite in 5 categorii, iar prin selectarea lor cu grija, va puteti defini propria voastra clasa. Jocul nu are conceptul de clase de personaje batute in cuie, poate oferi sugestii despre ce stil de joc iti va oferi o anumita configuratie, dar decizia de a le folosi este mereu a ta. Aceste „perks„ indeplinesc mai multe functii, nu sunt bonusuri garantate ce iti vor oferi un avantaj clar asupra oponentului, ci mai mult un mod de a-ti diversifica paleta de tactici.
Ca un exemplu, in cazul in care te saturi sa alergi pe campul de batalie dupa un cal (apropo, sunt cai in joc), poti lua un perk ce automat te va da calare pe un armasar la inceputul luptei. Mai este unul ce va adauga armura acelui cal,
oferindu-i aparare mai buna, dar incetinindu-l considerabil. Exista un perk ce iti va oferi posibilitatea de a sprinta foarte rapid pe distante mici, cu scutul in nasul oponentului si tot asa, multe venind atat cu avantaje, cat si cu dezavantaje. Poti lua unul ce iti va face armura grea sa te jeneze mai putin atunci cand te misti, dar ce ii va scadea din proprietatile defensive. Capatarea acestor insusiri va reprezenta fundamentul progresiei persistente a jocului si una din metodele prin care iti poti personaliza luptatorul. Cealalta metoda este reprezentata de armament.
Vor fi tone de arme in joc, de toate tipurile, formele, marimile si gradele de ascutime. Desigur, toate vor fi din acea perioada si relativ din acea locatie, asa ca fara katana, cel putin nu la inceput. Vor fi sabii, pumnale, arcuri, arbalete, sulite, topoare, buzdugane, buzduganele alea cu lanturi a caror nume imi scapa acum, lanci, acea combinatie de sulita-topor-ciocan pe care nu stiu cum sa o traduc si multe altele. Toate vor avea statistici, cu un tip diferit de ranire, potential de paguba, viteza si mod de manuire. Mai important, se vor comporta oarecum ca in realitate, poate chiar mai mult decat la Mount&Blade. Animatiile vor fi fluide, permitand distinctia vizuala destul de usor intre diferitele atacuri. Aproape fiecare arma va putea lovi in patru moduri: doua pe lateral, pe verticala si pe orizontala. Diferentele nu vor fi pur si simplu estetice, jocul folosind blocare directionala ca M&B si ceva in plus. Tine cont de latura armei care intra in impact cu tinta. Astfel, daca ai o toporisca/ciocan pe un bat, lovind de la stanga la dreapta va pune toporul la 
treaba, inversul folosind ciocanul. Efectul loviturii mai este afectat si de forta aplicata. Pentru a executa un atac este suficient sa tii apasat butonul de pe mouse, in timp ce tarasti soricarul in directia dorita( un sistem mult mai simplu decat al lui M&B). Cu cat tii mai mult apasat, cu atat vei lovi mai tare, dar exista o limita dincolo de care personajul va obosi, iar atacul sau devine anemic. Si nu se opreste aici. Impactul dintre arma si tinta este doar inceputul aventurii, daunele fiind calculate in functie de viteza armei, a unghiului, rezistentei armurii, gradul de absorbtie al materialului, de ce perk ar mai avea personajul si tot asa, pentru a tine jucatorul mereu in alerta, intrebandu-se cu ce ar putea fi echipat inamicul.
In multe aspecte, sistemul de lupta nu suna diferit de cel al lui Mount&Blade, fiind in esenta o evolutie a sa. Se va distinge insa prin fluiditate, accesibilitate si rafinament, sacrificand astfel micile ticuri caraghioase ale premergatorului sau. Vei putea cara scuturi, vei avea o arma principala si o arma secundara, alaturi de cutit, ce nu va oferi tocmai un insta-kill ca la FPS-urile de multiplayer moderne. Cel putin nu daca lovesti aleator, dar o lama in ochi poate avea relativ acelasi efect ca un cutit in spate la CS. De asemenea, personajele pot sangera, asa ca si rateurile pot fi benefice, daca inamicul nu are armura cat sa il faca invidios pe Stark (Tony, nu Eddard)
Talentele de luptator vor putea fi testate pe parcursul a numeroase harti, ce acopera campii intinse, dealuri, fortarete,
orase, sate si in general orice loc in care s-ar fi putut petrece o lupta pe la 1400. Modurile de joc se vor concentra predominant pe transformarea a oricine nu este de partea ta in feliute. Team Deathmach va fi la ordinea zilei, posibil cu multiple variatii. Era discutata posibilitatea includerii unui mod de asediere, insa coordonarea necesara pentru manuirea masinariilor de asediu este mai dificila intr-un meci unde nu cunosti pe nimeni. Mai exista si potentialul de a fi incluse turnee veritabile la ceva timp dupa lansare. Hartile vor fi destul de mari, numarul maxim de jucatori inca mai fiind discutat, cu posibilitatea de a lasa performanta sa fie singurul factor cu adevarat limitant, lucru ce ii va permite jocului sa evolueze cu timpul si sa creasca alaturi de comunitatea sa. In acest aspect vor ajuta si serverele dedicate, iar pentru cei care nu stiu cum sa le foloseasca, va fi un sistem de matchmaking.
War of the Roses este un proiect ambitios pentru toti cei implicati, si in acelasi timp un risc destul de mare. Dar are aspecte ce suna foarte prielnice si garantate sa atraga ceva atentie, nu in ultimul rand fiind motorul grafic BitSquid, 
creat de Fatshark, ce a fost descris de cei care l-au vazut in miscare ca fiind comparabil cu The Witcher 2 ca nivel de detaliu. Pentru obtinerea fidelitatii vizuale a fost sacrificat suportul pentru Windows XP, jocul avand nevoie de DirectX 11. War of the Roses va avea parte de numeroase beta teste in lunile ce urmeaza, in conformitate cu filozofia celor de la Paradox de a nu mai lansa jocurile inainte de a fi gata. Deocamdata se preconizeaza ca asta se va intampla la sfarsitul verii. Pana atunci, va puteti antrena cu Warband.
Vazut: 2404 ori de catre 958 vizitatori
Comenteaza