Games Arena

Ne aflam la sfarsitul unei epoci. Seria X se pregateste anul acesta pentru un pas important catre noi orizonturi, schimband fundamental reteta folosita de toate jocurile din ultimii 13 ani. Dar inainte de X Rebirth, Egosoft a ne-a pregatit o surpriza. Anuntat din senin si lansat cu o saptamana mai tarziu, X3: Albion Prelude a venit ca o bomba la sfarsit de an. Un Firestorm Torpedo sau poate un Hornet Missile, obligand fanii seriei sa isi abandoneze planurile de vacanta si sa spuna din nou adio vietii sociale. Acest ultim suflu al seriei vechi a venit sub forma unei extensii pentru X3: Terran Conflict, una creata pe furis, a carui obiectiv este cel de a crea un mic liant intre vechi si nou. In functie de cat din seria X detineti pana in acest moment, Albion Prelude este fie ieftin, fie gratuit, asa ca nu ar trebui sa va asteptati tocmai la un joc intreg sau un expansion in toata regula. Este in cel mai bun caz un update, dar unul pe care fanii seriei il vor aprecia, fiindca a fost facut special pentru ei.

Intr-un fel, e de parca a fost facut pentru mine, fiindca modul in care a functionat pe firavul meu sistem imi aminteste de vremurile de alta data cand torturam un sarman Pentium 2 cu X2: The Threat. Albion Prelude include suficient de multe imbunatatiri de ordin grafic incat sa il faca sa ruleze considerabil mai slab decat Reunion si pe alocuri chiar Terran Conflict. Este inca jucabil, dar pe alocuri face tot posibilul sa imi demonstreze contrariul. Are totusi motive intemeiate. Mai sunt si cazuri, semnalate de jucatori ce sunt obisnuiti cu un numar supraunitar de cadre pe secunda, in care performanta scade simtitor pe parcursul zilelor, devenind foarte dificil de jucat. Asta este o consecinta a catorva scripturi ce se acumuleaza cu timpul, multe legate de misiuni de caraus pe care le-am evitat, si desigur, de razboiul gigantic ce se desfasoara in cateva sectoare. Problema este investigata si va fi solutionata luna asta de Egosoft. Personal, nu am observat un impact prea mare al trecerii timpului, fiindca nu prea avea din ce performanta sa scada. Dar daca aveti un sistem bun si dati la maxim toate setarile, universul X va arata foarte frumos. Scara sa continua sa fie impresionanta, navele si statiile au stiluri diferite foarte placute, intunericul spatiului este intrerupt adesea de nebuloase colorate, asteroizi, planete, stele, asteroizi mai multi si milioane de rachete ce imi omoara procesorul la fiecare lupta. Atmosfera a ramas neschimbata, fiind in continuare cateva sisteme in care mai ca iti vine sa te muti cu totul, numai ca sa te invarti prin zona, ascultand muzica ambientala si admirand constelatiile. Din punct de vedere tehnic, acesta este apogeul motorului Reality, unul ce cu sapte ani in urma lua premii pentru cea mai buna grafica. Timpul i-a mai taiat din elan, dar nu cu mult.

Am facut primii pasi in Albion Prelude ca un membru al fortelor argoniene de mentinere a pacii, acesta fiind de altfel singurul din multitudinea de inceputuri posibile ce are povestea activa. Mai poti fi un pirat, un terran, inca vreo doua tipuri de argonian sau o caracatita sinucigasa, in modul Dead is Dead pe care fanii l-au creat in Terran Conflict acum cativa ani. Nu este obligatoriu sa treci prin povestea lui Albion Prelude, asta fiind una din premizele seriei X. De asemenea, povestea nu este tocmai chiar atat de interesanta. Secventa introductiva a jocului, cea vazuta in trailer, o infatisa pe Saya Kho plantand o bomba pe statia orbitala din jurul planetei Pamant, asa ca ma asteptam sa aflu in joc ce si cum. Nu am aflat. Evenimentul nu este nici macar pomenit, statia este in paragini, razboiul este in toi, iar Saya aparent a murit, cu tot cu uniforma ei standard de pilot. Eram putin nedumerit la inceput, bine nu putin, ci foarte. Aparent evenimentele cu pricina s-au petrecut intr-o carte, ce deocamdata este disponibila doar in limba germana. Ar fi fost placut daca se gasea un mod de a prezenta esentialul in joc. Personal chiar sunt interesat de ce s-a intamplat cu Saya, Julian si restul gastii. Iar ca liant, nu pot sa spun ca isi face treaba prea bine. Singura legatura tangibila cu noul univers X este constructia retelei de autostrazi, pe care o vezi plutind prin sistemul Albion. Nu este functionala, iar importanta sa nu este chiar atat de mare. La centrul conflictului acestei povesti se afla incercarea unei alte corporatii de a sabota corporatia ce construieste autostrada. Razboiul intra aproape in plan secundar, el functionand independent poveste si fiind mult mai interesant. Macar de misiunile oferite de campanie ar avea ceva savoare, dar la cat de multe de tipul„vina aci, ia asta, du-o dincolo, vina-napoi si-ti spunem ce sa ne mai aduci la statia noastra spatiala aflata la capatul unui numar de sectoare fara porti” sunt, singurul motiv pentru care v-ati deranja cu ele sunt navele gratuite pe care le poti primi. Acestea sunt foarte utile, in special pentru ca nu poti importa progresul si flotele de la Terran Conflict, desi Albion Prelude este o extensie directa a sa. Dar inainte sa intrati cu ele in lupta, ar fi bine sa verificati ce echipament au, ca nu cumva sa va dea un Centaur cu scuturi de 25MJ, ce vor crapa daca stranuta o musca spatiala in directia lor generala.

Si-atunci ce a ramas daca povestea nu-i prea interesanta? Intreg universul desigur. Desi, nu va recomand sa incepeti sa rataciti prin toata galaxia, decat daca nu ati mai jucat pana acum un joc X. Toate sectoarele sunt acolo unde stiti ca erau, neschimbate, nealterate si neatinse de razboi. Si ce razboi este. Prin sase sectoare se intinde o lupta constanta intre flote imense, cate trei-patru nave capitale la un loc, corvete, distrugatoare, fregate, tot ce ai vrea sa vezi vreodata de la o lupta spatiala epica vei gasi aproape de fiecare data cand intri intr-un astfel de sistem. Iar in functie de factiunea din care faci parte, s-ar putea sa nu stai in preajma lor prea mult. Mi s-a intamplat intr-o buna zi, sa ma plimb prin galaxie in M6-le meu Centaur, de se misca precum un melc, si-am decis sa fac un mic popas prin Circle of Labour, de unde goniseram terranii cu o zi in urma. Intru linistit pe poarta, sistemul se incarca, iar in acea negreala ce precede intrarea in sistem pe PC-urile mai firave, auzeam sunetul clar al contactului cu un inamic. Ma gandeam: „Iar au pus terranii cateva M5 la porti sa sperie turistii”. Intru, prind cea mai apropiata nava in tinta automata si ma pregatesc sa trag, cand in fata ochilor mei, la patru kilometri si apropiindu-se, era un Terran M2 Osaka Destroyer. In acea secunda am pocnit butonul de frana de pe joystick, de cred ca l-am defectat, am tras de maneta violent catre stanga de era sa raman cu ea in mana, am smuls acceleratia si am fugit de acolo cat m-au tinut motoarele. Se spune ca in spatiu nimeni nu te poate auzi tipand(exceptie in orice joc si film SF facut vreodata, mai putin Firefly), sunt sigur ca pe mine m-au auzit si vecinii in acea clipa. Ca sa ma intelegeti, trecusera vreo patru ore de cand nu am mai salvat, la jocurile X, mort e mort, game over, iar un M2 poate distruge un M6 din cateva focuri directe. Nici nu mai pomenesc de rachete, e de parca Tomahawk Heavy Missiles nu mai sunt la moda si toata lumea vrea sa scape de ele. Si ca sa explic, un Tomahawk Heavy Missile rade complet scuturile unui M6 si lasa o gaura micuta in nava. Exceptie fiind cazul in care acel M6 este echipat cu un scut de 25MJ, atunci va fi pulverizat cu totul.

Eram surprins sa vad terranii acolo, fiindca pana la acel punct nu am realizat exact cat de rapid se poate schimba proprietarul unui sistem. La putin timp dupa retragerea mea strategica, i-am vazut curgand din Circle of Labour inspre Omicron Lyrae, cu nave atat de mari incat faceau Argon One sa arate ca o jucarie. Osaka, Tokyo, Valhalla, Odin, escortate de Aegir, Yokohama, Vidar, Katana si tone de alte nave mai mici. Si rachete, destule incat sa impanzeasca cerul cu urmele lor. Explozii peste tot, focuri de plasma arzand in spatiu. Nu mai intelegeam absolut nimic din ce se intampla, decat esentialul. Trebuia sa plec de acolo pe cat mai repede posibil, fiindca un M6 abia daca poate face fata unui M7. M-am multumit stand la margine, doborand navele mai mici M3, M4 si M 5, poate chiar cate un M6 inamic. Mi-a placut chiar sa vad ca vechea tactica de a le nimici scutul si de a ma ciocni apoi de ei pe care o foloseam la X2 inca mai functioneaza.

Daca vrei sa participi cu adevarat la razboi, ai nevoie de o infrastructura bine dezvoltata ce iti va produce echipament. Spun asta pentru ca din intregul univers nu am gasit decat un singur loc unde puteam sa cumpar scuturi de 1GJ pentru un M7 cumparat din impuls. Nici nu am gasit cate doream, asa ca am incarcat o salvare si am revenit la un M6. O nava slab echipata este o nava moarta, indiferent ce clasa este. Productia naturala si distributia de bunuri in univers este foarte saraca, am calatorit pana in Argon Prime, capitala cum ar veni, la vreo 30 de sisteme departe de front, asteptand ca macar acolo sa gasesc arme abundente. Ciuciu. Singurul mod in care poti sa asamblezi o flota pe masura unui astfel de razboi va fi sa o produci manual… sau ai putea folosi mod-uri. Metoda a doua este mai rapida. Dar nici prima nu este chiar atat de dificila, fiindca desi nu vei putea face prea multe la inceput in razboi, tot poti profita de pe urma sa. Dupa fiecare lupta raman bunatati, cate o racheta, cate o cutie de celule energetice, cate o incarcatura de orice o fi carat un sarman transport doborat ca o victima „colaterala”. Nu te vei imbogati peste noapte, dar vor genera un profit sesizabil. Apoi mai vine si obiceiul pilotilor terrani de a tine la viata lor mai mult decat la navele lor. Mereu erau loviti de o forta misterioasa in forma de nava mea atunci cand ejectau. Poti captura cate un M3, un M4 chiar, cateva M5. Nu suna a fi mult, dar din cinci esti deja multi milionar, atat timp cat le poti duce in siguranta pana la santier si le repari pe drum. Nu va recomand sa platiti pentru reparatii, veti fi jefuiti la service. Mai simplu este sa iesi din nava, in costumul spatial si sa lipesti de unul singur nava. Va dura mult timp, dar alternativa lasa o gaura prea mare in buzunar.

Personal nu am stat sa construiesc un lant economic, flote comerciale, fabrici imense si toate cele pentru a ma intretine. Am facut asta in fiecare alt joc X, acum vroiam sa incerc ceva diferit, iar Albion Prelude mi-a oferit asta, piata bursiera. Nu ti se spune cum sa dai de ea, sau cum sa o folosesti, dar dupa ce o gasesti in Nyana’s Hideout(prima dintre ele), vei putea cumpara derivate de valoare la cam toate bunurile din joc, iar in functie de cum se schimba pretul lor din magazine, poti scoate profit prin vanzarea acelor derivate. Nu le spun actiuni, fiindca nu investesti in vreo companie. Este ca una din acele gauri negre ale economiei ce au dus la criza economica actuala. Am reusit sa fac un profit frumusel pe piata de scuturi de 1MJ. O alta sursa de venit sunt misiunile aleatoare primite de la diverse personaje neinsemnate din univers. Odata mi s-a dat sarcina de a pazi o statie spatiala ce urma sa fie atacata de pirati… intr-un sector militar argonian. Am apucat sa vad piratii venind, am apucat sa dau click pe unul, si au fost pulverizati cu totii de rachetele unui M7 Minotaur ce dormea langa poarta. Cea mai usoara suta de mii de credite castigata in acea zi. Regretabil, norocul nu a venit si a doua oara, cand aveam misiunea de a omori pe cineva, contra sumei de doua milioane de credite. Din cate mi-am dat seama, a bubuit din cauza unei rachete proprii ce a fost distrusa de turela de auto-aparare a unui M1 trecator. Nu am primit nici un ban, fiindca nu l-am nimicit eu. Doua milioane duse pe apa sambetei.

Mi-a mai trecut prin cap sa ma apuc de piraterie pentru a mai obtine bani, dar acum toate rasele din universul X erau aliate impotriva terranilor, pana si Split pe care ma distram sa ii torturez zilnic in X2 erau acum amicii mei. Dar mai erau piratii si Xenon, ramasi sarmanii intr-un singur sistem singuratic. Navele lor patrulau de zor, trei Xenon Q, clasa M7, cand am decis sa le fac o mica vizita. Era inainte sa stiu exact cat de ineficient era un Centaur impotriva unui M7, asa ca dupa ce am inceput sa o incasez rau de tot, am luat-o la fuga pe cat de repede ma puteau impinge motorasele. Nu era prea rapid si chiar nu inteleg de ce. Suntem in spatiu, da, am masa mare ce ar necesita multa energie pentru a fi miscata din loc si oprita, dar nu prea ar fi ce sa imi opreasca accelerarea. Salvarea mea a venit de la un M2 Argon Titan ce parca mi-ar fi auzit urletele de ajutor. M-am ascuns in spatele lui, fara gluma, in timp ce se se ocupa de Xenon. Ocazional mai scoteam capul de la cutie pentru a mai trage cate un foc, in speranta ca voi fi cel care distruge navele si voi capata astfel reputatie si bani, din moment ce aveam licenta de mercenar autorizat de la argon si teladi. Nu am avut norocul.

Probabil ca acest articol suna mai mult a insiruire de povesti decat o recenzie. Ar putea fi pentru ca asta este, din moment ce imi este greu sa gasesc ceva ce nu s-a spus deja despre jocurile X, de zeci de ori de-a lungul anilor. Este acelasi joc, de ani de zile este acelasi joc. Fiecare titlu a contribuit putin cate putin, pana ce ne-am molipsit cu un simulator spatial ce seamana suspicios de mult cu un tycoon si un RTS, dar este acelasi joc la care s-au facut sute de recenzii pana acum. Albion Prelude nu poate schimba acest fapt, nu este scopul sau. M-am simtit ca pe vremuri, cand jucam X2, iar jocul chiar tinea mortis sa imi aminteasca de el, gasind la un moment un sistem intreg plin cu epave ce erau defapt modelele navelor din X2. Ma intrebam unde disparusera toate. Iar incidentele amuzante de alta data persistau. Intrand intr-un sistem solar cu un M6, m-am aplecat dupa o portocala ce s-a rostogolit sub birou, cand deodata aud un tipat si o explozie. Ma uit panicat la monitor, nava mea intreaga, scutul putin indoit si vreo 200 de celule energetice plutind in spatele meu. Am plecat de acolo rapid, fluierand nevinovat, dar nu inainte de a-mi culege comoara.

As fi putut sa joc mai departe, formand incetul cu incetul o flota stelara controlata de AI, cu ajutorul caruia sa cuceresc fiecare sector, dar am facut asta deja in aceasta galaxie de vreo doua ori deja. Albion Prelude nu schimba suficient de mult contextul incat sa simt nevoia sa petrec luni de zile facand asta din nou. Plus ca era suficient sa dau de o lupta cu mai mult de sapte nave pentru ca pretentia de a mai putea tinti sa dispara. Si chiar e pacat, fiindca Terran Conflict a usurat atat de mult tintirea si controlul incat nici nu aveam nevoie de un joystick, dar l-am folosit oricum, pentru atmosfera. In rest, este acelasi X cu o interfata absolut monstruoasa, straturi si substraturi care iti ia zile intregi sa le deprinzi si nelipsitii gandacei ce sper ca vor fi omorati de petice. Parca nu am depistat la fel de multe in Albion, in mare parte pentru ca nu prea erau multe de gresit, dar erau cateva dureroase. Spre exemplu, am vazut flote de asediu stand degeaba si facand absolut nimic. Nu ma bagau in seama nici cand ii distrugeam, mai putin navele M7 sau mai mari, astea se trezeau in suficient de mult timp cat sa ma faca piftie spatiala. De asemenea, sunt destul de convins ca am reusit sa stric sistemul de razboi, fiindca nu mai primeam rapoarte, iar acele misiuni de razboi care trebuiau sa imi desemneze obiective pe care sa le indeplinesc pentru a recapata controlul zonei de la inamic nu erau nicaieri de vazut. Cand am reinceput jocul ca un terran functionau iar, dar nu si la salvarea de 30+ ore(plus inca vreo 15 comprimate de SETA) de argonian. Totusi, razboiul inca functiona si reprezinta partea cea mai palpitanta din acest umil expansion.

Nu o fi mare, dar Albion Prelude reprezinta un ramas bun potrivit pentru stilul clasic al seriei X. Mai presus de toate, m-a facut sa privesc inspre viitor cu bucurie, fiindca abia acum am inceput sa vad cu adevarat de ce Egosoft vrea sa schimbe atat de multe lucruri cu Rebirth. De ce SETA trebuie sa dispara, de ce controlul direct asupra navelor mari nu mai are rost, de ce sunt construite autostrazile, de ce interfata trebuie simplificata, de ce controlul trebuie imbunatatit, de ce structura misiunilor trebuie schimbata, de ce interactiunea cu povestea trebuie innoita, de ce trebuie ca totul sa fie mai usor de inteles. Pentru ca jocul, ca un ansamblu, sa fie mai bun si mai primitor pentru cei noi veniti, cei care poate ca nu au petrecut un an din facultate invatand sa joace X2 si acum iti pot spune si in somn cate mizura iti ia sa ajungi din Cloud Base South West in Preisdent’s End cu un Argon Buster M3 standard folosind SETA 6x. Acea specie cunoscuta si ca omul normal. Faptul ca Albion Prelude nu este mai bombastic inseamna ca Egosoft lucreaza mult la Rebirth, nu am de ce sa imi para rau. In cazul in care aveti Terran Conflict, va incurajez sa incercati Albion Prelude, macar pentru bataliile spatiale absolut imense, il aveti la pret redus daca ati inregistrat jocul pe Steam. Si daca aveti X Superbox, atunci Albion Prelude este deja in proprietatea voastra. Si-acum daca ma scuzati, o sa imi petrec urmatoarele saptamani incercand sa-mi scot din cap vocea calculatorului de bord, fiindca simt nevoia sa citesc iar totul cu acea intonatie.

Vazut: 2068 ori de catre 773 vizitatori

Articole asemanatoare:
• Preview: X Rebirth
• X-Superbox lansat
• X3: Albion
• X3 Terran Conflict Patch
• Reduceri si Oferte