Games Arena

Am impresia ca am mai fost aici, si nu de mult. Parca era anul trecut, ma aflam in fotoliu, in fata monitorului, incercand un prototip realizat folosind Unreal Development Kit. Era chiar unul din primele, daca nu ma insel, lansat in aceeasi perioada cu prima versiune a lui Dungeon Defenders. O camera alba, plina de patratele, unele colorate ce puteau fi manipulate cu manusi. Un puzzle-platformer foarte evident inspirat de Portal. Parea simpatic, iar creatorii sai au promis ca vor gasi un mod de a face o versiune intreaga. Au luat numele Toxic Games si s-au apucat de lucru. Inapoi in prezentul aproximativ, jocul s-a descarcat, s-a activat, am dat sa intru in el si deodata, iar aveam impresia ca am mai fost aici. Nu pentru ca semana cu acel prototip, ci pentru ca nu functiona. Deodata ma simteam de parca eram inapoi in 2007, ma aflam in fotoliu, in fata monitorului, incercand versiunea demonstrativa a lui Unreal Tournament 3 ce nu functiona din exact acelasi motiv. In patru ani nu au reusit sa faca acea mica optiune ingropata intr-un fisier .ini sa se configureze automat sau macar sa o mute intr-un dialog extern de setari. Nu e de parca ar fi una necunoscuta, ne plangeam cu zecile pe forumul lui UT3 fix din cauza asta. Mi-am amintit care era, am scotocit prin folderele UDK-ului, jocul neavand setari proprii ca implementarile comerciale ale motorului, iar cu schimbarea unui fals in adevar ma aflam in QUBE.

Numele explica foarte bine ce presupune jocul. O fi un amestec de initiale ale unui titlu mai pompos, dar nu are importanta, fiindca tot ce conteaza este cubul. Absolut totul este facut din cuburi. Daca personajul nu ar fi fost evident uman, iar ocazional nu si-ar face aparitia bile sau cabluri, as zice ca acesta este cel mai cubic joculet contemporan. Din pacate Minecraft tine cu dintii de acest titlu ca un caine flamand de un os. Si fiind un puzzle-platformer, faptul ca totul este format din cuburi nu poate avea decat o singura concluzie, multe puzzle-uri cu si despre cutii. Singurele jocuri de acest tip pe care le-am suportat sunt cele de telefon mobil sau cele care au o poveste sau personaje sau orice altceva care sa imi distraga atentia de la cat de mult urasc un sir infinit de cutii in puzzle-uri. Broken Sword 3 ar fi un exemplu bun. QUBE insa nu are o poveste, nu are personaje, are doar puzzle-uri, atat de multe cutii, atat… de multe… cutii. Si totusi, nu il pot uri cu fiecare atom al fiintei mele, fiindca este bun. In principiu tot urasc acel tip de puzzle-uri, dar in practica functioneaza mai bine decat as fi sperat.

Pe alocuri jocul incearca foarte mult sa semene cu Portal. Mediul inconjurator este fie alb, fie gri, pentru cea mai mare parte a timpului, iar structura sa de baza este identica. Incepi ca un fel de subiect de testare pentru o pereche de manusi care pot face tot felul de lucruri interesante. Mergi dintr-o camera intr-alta, fiecare cu propriul puzzle, fiecare parte dintr-un sector este indicata pe ziduri, si tot asa pana ce se intampla ceva rau, iar totul se strica. Dar nu este Portal, ii lipseste AI-ul malefic, ii lipseste umorul, ii lipseste absolut totul. Pana si schimbarea de ton intre laboratorul normal si cel aflat in paragina este minima. O schimbare mai mare are loc atunci cand trebuie sa faci puzzle-uri pe intuneric. Ajung la asta in curand. Chiar daca are o grafica simplista, arata bine, sunt cele mai detaliate cuburi netexturate pe care le-am vazut vreodata. Iar anumite lucruri chiar mi-au atras atentia. Mai tineti minte la Portal 2 cum se miscau peretii, de parca ar fi vii? Aici veti vedea asta mult mai des, iar modul in care se misca este inedit. Scari apar si dispar din podea, usi se deschid din pereti nici nu pot sa va spun cat de bizar poate fi sa vezi cum zidurile, tavanul si podeaua se invart bucata cu bucata in fata ta, de parca ai fi in interiorul unui sarpe dreptunghiular ce se rostogoleste pe bucatele. Avand o grafica atat de simplista, nu credeam ca voi gasi lucruri suparatoare, dar au fost. In secventele ce se petrec in bezna completa poate fi greu de judecat pozitia in trei dimensiuni a unor obiecte. Iar la nivel functional, nu ar fi stricat daca butoanele de utilizare functionau mai rapid, ar fi usurat mult anumite puzzle-uri.

In rest sunt puzzle-uri, foarte multe puzzle-uri despre cuburi, cutii… foarte multe cutii. Premiza jocului este simpla. Vezi un cub colorat pe un perete, cu click stanga tragi de el, cu click dreapta il impingi. Cuburile au proprietati diferite, in functie de culoarea lor. Cele rosii pot fi intinse pana la o lungime maxima de trei cuburi, cele galbene vin in seturi de cate trei, ce se vor sorta automat dupa lungime in functie de ce capat tragi, cele albastre sunt catapulte, iar cele verzi sunt asa ca sa fie. Mai vin apoi lucrurile ce nu sunt cuburi, cum ar fi oglinzile ce seamana suspicios de mult cu un Aperture Science Weighted Pivot Cube, bielele ce seamana oarecum cu sferele de personalitate din Portal ce se vor invarti in cerc si alte bile ce se vor rostogoli la vale. Cu acestea nu poti interactiona, dar va trebui sa le manipulezi cu ajutorul celorlalte elemente. Mai tarziu isi vor face aparitia si sageti pe ziduri sau podea sau orice, cu ajutorul carora poti invarti acea sectiune din zid/podea/orice si magneti.

Prin combinarea lor se obtin trei genuri de puzzle-uri, cu vreo trei moduri diferite de abordare. Cele mai distractive sunt cele de calatorie, ce amintesc foarte mult de Portal si in general presupun gasirea unui mod de a merge de la punctul A la punctul B prin manipularea mediului. Al doilea tip, cel mai enervant si lipsit de imaginatie, necesita mutarea unei cutii sau a unui grup de cutii intr-o anumita pozitie. Pe la jumatate apare o variatie in care trebuie sa faci acelasi lucru, dar cu o sfera ce va merge in linie dreapta pana da de un obstacol si va vira la dreapta. Ultima categorie se aseamana cu a doua, dar in loc de cutie este o bila, iar factorul de iritare este considerabil mai mic. Bila se va misca de una singura la vale si trebuie sa te asiguri ca va ajunge unde trebuie, fara sa ramane blocata. Ocazional mai apar si complicatii, cum ar fi trecerea bilei mai intai prin niste cuburi translucide ce o vor colora intr-un anumit mod ce ii va permite sa treaca printr-un scut de aceeasi culoare. Cand trebuie sa combini culorile lucrurile devin si mai interesante, dar nu se intampla des. Ar mai fi o categorie ce seamana extrem de mult cu puzzle-urile cu lasere ale lui Portal 2, complete cu oglinzi, numai ca nu le actionezi manual si nu le poti invarti dupa bunul plac, asa ca de obicei trebuie sa le muti ca orice alt cub sau invarti mediul in jurul lor. Atunci cand trebuie sa mai si colorezi raza de lumina devine foarte amuzant.

Cam fiecare capitol al jocului contine aceste trei tipuri de puzzle-uri, relativ in aceasta ordine. Bine, nu sunt tocmai capitole, defapt sunt capitole, dar nu cele la care ma refer. Sa le zicem secvente. Prima secventa este cea standard care seamana cu demo-ul de anul trecut. La a doua, manusile se vor innegri putin iar nivelurile vor deveni progresiv mai intunecate, pana la punctul la care nu vei mai vedea nimic. Incep sa apara butoane aprinse pe ziduri ce permit iluminarea pe rand a tuturor elementelor cu care se poate interactiona. In teorie, asta ar duce la foarte multi nervi, dar din fericire, puzzle-urile din aceasta parte a jocului sunt considerabil mai simple ca restul. Ar fi fost si mai simple daca imi aminteam ca pot sa imping cabluri cu barnele extensibile, ultimele obisnuindu-ma cu atasarea sferelor de capatul lor. Partea finala, si regretabil cea mai scurta, este pe departe cea mai creativa. Nu vei mai avea obiecte predefinite raspandite prin nivel. Vor fi locuri unde pot fi generate, dar ce tip de cub apare acolo depinde de tine, cam ca la Portal, cu limitarea ca nu poti avea decat un singur tip de obiect simultan in acelasi nivel. Mi-ar fi placut daca limita nu exista, dar ma multumesc si cu asta.

Dificultatea lor este predominant placuta, din nou cu exceptia celor cu mutatul de cutii, desi in apararea jocului, le implementeaza mai bine decat Broken Sworld 3. Necesita gandire, planuire, din pacate nu prea lasa loc pentru inventivitate. Rare ori am observat sa fie mai mult de o singura solutie, iar lipsa unei optiuni de a sta pitit sau de a merge prin zone pe unde jocul nu a intentionat sa mergi taie din spiritul de explorator regasit in creatia celor de la Valve. Cateodata, dar in cazuri foarte rare, nici solutia predefinita nu functioneaza deoarece fizica mai poate face probleme sau unele cuburi pot sa cada prin podea. In unele cazuri se mai intampla sa nu inteleg exact ce vroia un puzzle de la mine, dar aici era mai mult din vina mea. Incercarea de a emula stilul lui Portal a dus la o curba destul de lina de invatare a jocului prin actiune directa, cu putine situatii in care cu adevarat habar nu aveam ce faceam si de ce.

Comparatiile cu Portal erau inevitabile, dar nu si tocmai benefice pentru QUBE. Mecanica sa de joc este interesanta dar nici pe departe la fel de inedita ca Portal, iar majoritatea puzzle-urilor sale fie sunt luate de pe un telefon mobil, fie ar putea la fel de bine sa fie un mini-game ca cel cu tevile de la Bioshock. Iar fara atmosfera pe care o aveau laboratoarele Aperture Science, sau macar personaje, poate o farama de poveste mai complexa, factorul de imersiune are si el de suferit. Dar nu inseamna ca este un joc rau, sau unul lung, iar la pretul de 11 euro, 9.40 in aceasta perioada pe GamersGate, este ideal daca vreti ceva care va tina ocupat pana ce primiti X3 Albion. Nu spun ca acesta a fost singurul motiv pentru care l-am jucat, dar a fost factorul decisiv.

Vazut: 2408 ori de catre 861 vizitatori

Articole asemanatoare:
• Portal 2: Editor DLC
• Portal Gratuit
• Vanzarile si PC-ul
• Reduceri si Oferte
• Portal 2: Concurs de construit harti