Games Arena

Dupa ani de asteptare, a sosi. Deus Ex Human Revolution, cel mai nou titlu cu pretentia de a-si spune o continuare a lui Deus Ex, este acum disponibil. Defapt, e disponibil de aproape doua saptamani si am sarit de el la prima ocazie, dar mi-a luat mult timp ca sa il termin. Nu a fost un joc scurt, dar nu pot sa spun exact ce durata are. Cert este ca daca nu sunteti un maniac ce nu face altceva decat sa joace 12-14 ore pe zi, nu ca ar fi ceva rau la asta, va lua in jur de o saptamana sa ajungeti de la un capat la altul. Impresia generala pe care mi-a lasat-o jocul este una de soc, in sensul bun. Este cutremurator cat de mult Deus Ex au incercat sa ingramadeasca Eidos Montreal in Human Revolution. Daca nu ai jucat primul titlul al seriei, s-ar putea sa nu iti dai seama, dar daca ai trecut prin aventura lui JC Denton, cea a lui Adam Jensen ar trebui sa fie foarte distractiva. Se aseamana si sunt o tona de referinte, dar nu este o copie exacta a lui Deus Ex, are particularitatile sale, unele bune si unele rele, iar in acest articol, vom vedea care sunt. Va rog sa scuzati lungimea sa, e unul din acele jocuri care nu poate fi rezumat in mai putin de un kilometri de text.

Cand am vazut primele imagini din Deus Ex, credeam ca o sa urasc filtrul de culoare galbena si cromatica sa generala. Salivand in mod constant la trailerul cinematic produs de acea divizie minunata a Square Enix, pentru promovarea jocului, am incetat sa mai observ cromatica. Probabil de aceea in joc nu prea m-a deranjat. Ar mai fi si faptul ca filtrul de culoare nu obstructioneaza complet alte culori, asa cum se intampla de obicei, si chiar ajuta la intretinerea atmosferei. Mediul inconjurator este detaliat, chiar seamana cu o lume a viitorului nu foarte indepartat. Este plina de neon, cladiri moderne in zonele bogate, mahalale murdare in cele sarace, privelisti marete in unele si pancarte cu reclame la companii fictive. Posibil sa fi fost si cateva reale, dar nu le-am observat, fie pentru ca erau la chestii pe care nu le cunosc, erau bine ascunse, mintea mea le-a blocat sau nu erau. Conform traditiei stabilite de predecesorul sau ilustru, sunt cutii peste tot, regretabil nu prea sunt multe de lemn ce pot fi sparte, doar de carton ce nu contin nimic si de metal, ce pot fi aruncate de colo colo. Lumea lui Human Revolution arata bine, dar pe alocuri poti vedea texturi cu un detaliu cam scazut, in special cand vine vorba de peisajele ce se vad in distanta. Mentionez totusi ca nu l-am jucat pe detaliu de DirectX 11. Poate cu tesalare/tesalatie sau cum s-ar mai traduce tesselation, personajele ar fi aratat mai bine. Cele principale sunt modelate si texturate bine, dar se poate intampla sa mai apara cate un umar triunghiular. Bine, poate nici chiar asa, dar se vad colturi. Personajele secundare/tertiare/aleatoare de pe strada pot sa arate rau cateodata, de parca motorul s-ar chinui sa redea forme si fete umane pe niste manechine deformate de plastic. Asa ceva era oarecum de asteptat, motorul acesta nefiind tocmai celebru pentru fidelitatea cu care reda realitatea. Lara Croft arata bine, dar nu era mai mult o caricatura. Partea importanta este ca Adam Jensen are stil, personalitate si seamana surpinzator de mult cu Voltaire. In ceea ce priveste performanta, veti avea nevoie de un sistem cu ceva putere pentru a-l rula. Am avut majoritatea optiunilor pe setarea maxima, iar framerate-ul nu era tocmai stralucit, dar era jucabil, mai putin atunci cand paseam intr-o zona nou si trebuia sa incarce lucruri. Am o suspiciune ca antivirusul avea si el o mana la ingreunarea jocului, am observat ca au tendinta sa faca asta cam des de cand le schimb in fiecare luna. Incep sa am dubii si in privinta lui Brink, posibil ca jocul sa nu fi fost de vina, nici PC-ul. Sacadarile ocazionale au fost surprinzatoare, Human Revolution arata bine, dar nu este tocmai un Crysis. Regretabil, secventele cinematice sunt o dezamatire. Nici una nu se ridica la standardul stabilit de trailere. Toate sunt facute folosind scene randate din motorul jocului, fara modele acele modele detaliate sau iluminarea avansata. Exista ceva mai mult detaliu, dar nu mult. Cand am auzit ca Square Enix se va ocupa de filmele jocului, chiar credeam ca toate vor arata ca in trailer, dar nu este cazul. Asta e putin cam iritant, din moment ce multe secvente din trailer chiar sunt cinematice in joc, doar ca nu arata la fel de bine. Totusi, partea importanta este ca jocul are un stil ce ii ofera o identitate proprie, il separa de alte shootere ce sunt acum pe piata, si chiar de predecesorii sai. Toata chestia cu renasterea nu este pe cat de exagerata credeam, nu toata lumea are acele gulere exagerate sau imbracaminte de pe vremea lui Shakespear.

Muzica este si ea pe cat de moderna poate fi. Veti regasi numeroase piese ce se potrivesc foarte bine cu mediul inconjurator si cu ceea ce identifica fanii cu un joc Deus Ex. Se simte cyberpunk-ul in muzica. Este bine realizata, memorabila chiar, desi unele parca ma zgarie la urechi, dar pe alocuri sunt sanse ca vei exploda de nostalgie. La un moment, mergand pe un hol a carui singura caracteristica definitorie era un aparat radio pe niste cutii, am inceput sa aud ceva ce m-a facut sa ma opresc si sa raman impietrit cateva secunde. Melodia din meniul lui Deus Ex era la radio. Si nu era singura. Piese din Deus Ex sunt imprastiate peste tot prin Human Revolution, in special cea principala, ce isi mai face aparitia la un gramofon, in fluieratul aleator ale unor personaje si la final, in versiunea sa intreaga, dupa o secventa ce va lasa orice fan al seriei cu falca in podea. Vocile personajelor principale sunt competent realizate, desi cea a lui Adam pare de lemn cam prea des. Totusi, nu este la fel de plictisitoare ca cea a lui Monoton Sheppard si ar putea avea o scuza, cine stie ce au facut cu corzile lui vocale dupa „archident”. Unele din personajele secundare nu suna prea convingator, unul chiar a fost acuzat de rasism de catre internet, dar predominant, experienta este placuta. Vei auzi adesea cum personajele vorbesc atunci cand te apropii de ele, despre una, alta, cateodata chiar despre lucruri ce iti vor fi utile, cum ar fi ca nu au securizat sistemul de ventilatie pentru ca numai un contorsionist ar putea sa incapa pe acolo.

Cu acest gen de mici atentii lumea pare foarte vie, de parca ar fi intr-adevar un loc ce ar putea exista peste 16 ani. Are radacini in realitate, pe care le poti vedea peste tot daca esti atent. Sunt articole rasfirate prin ziare, jurnale, carti, care explica istoria lumii din ultimii ani, efectele caderii economiei, razboaie, atentate teroriste si orice te-ar putea interesa. Va trebui doar sa le cauti. Asta te va face sa te simti de parca ai fi intr-un loc adevarat. Am fost chiar minunat sa vad cata atentie a intrat in a crea lumea. Le-a luat probabil cateva luni numai sa scrie toate conversatiile din e-mail-urile de pe numeroasele calculatoare pe care le poti sparge. A fost chiar surprinzator sa vad ca pana si fondatorul unei corporatii masive ca Sarif Industries uita orice inseamna gramatica atunci cand foloseste mesageria instantanee. Partea cea mai placuta la lumea jocului este ca, daca esti atent, vei observa numeroase lucruri ce nu sunt tocmai la locul lor. O parte insemnata din joc se petrece in Detroit, in viitor, iar tu esti in rolul unui cyborg, asa ca nu mica mi-a fost mirarea sa gasesc in sectia de politie doi ofiteri vorbind despre un film, cu o tematica similara, in timp ce se aflau in biroul detectivului Murphy. Am folosit parola unicorn pentru a intra in calculatorul lui R. Deckard, am citit analize medicale semnate de un anume Gregory H. MD, am vazut un poster al jocului Final Fantasy XXVII, am vizitat o oras stratificat, la care lumea bogata locuia pe un fel de farfurie de deasupra, in timp ce elementele mai neplacute ale societatii erau la parter, am gasit un tip cu o arma in loc de mana numit Barret, sunt trei scoici in toaleta, am fost avertizat de consecinte neprevazute, era un Dopefish pictat pe un perete(la multi ani lui Tom Hall care a implinit recent 47 de ani) si cine mai stie cate erau pe care nu le-am observat, sau de care nu m-am prins. Iar acestea sunt doar varful icebergului, cele legate de lucruri din afara universului Deus Ex.

Elementele care fac Human Revolution sa semene cu Deus Ex sunt atat de multe incat ai zice ca initial, acest joc era defapt un remake cu o grafica mai buna. Nu ma refer doar la faptul ca prima usa cu parola se deschide cu 0451, mesajele de la Manderley, faptul ca vei fi certat daca intri in toaleta gresita, o mana gigantica insfacand o planeta ce m-a facut sa tip, sau existenta unui cos de baschetbal in care este iarasi al naibii de greu sa arunci o minge prin metode normale, ci la structura sa de baza, ce este surprinzator de asemanatoare cu primul Deus Ex. Vei calatori de cateva ori intre un oras din SUA si unul din China, vei gasi baze secrete ale inamicului fix sub nasul tau, te vei implica in afacerile triadelor, bosii sunt reprezentati de o bruta, o psihopata si un tip care ti se crede superior, la prima misiune ti se va oferi o alegere intre ce arme sa folosesti si poti sa nu omori liderul terorist peste care dai si lista ar continua dar mi-e teama ca voi strica toate surprizele lui Human Revolution. Cert este ca atunci cand au creat jocul au trecut prin Deus Ex si au inteles in mare parte ce ne-a placut la el. Se vede ca au muncit considerabil sa faca jocul in acest fel, sa il lege atat de bine, cu atat de multe ite de mitologia originalului. O singura alta data tin minte sa fi vazut un efort de un asemenea calibru in ultimii ani, la Fallout 3, numai ca aici si gameplay-ul este luat din deceniul trecut, in sensul bun.

Dar pana la asta, avem punctul cel mai dificil al jocului, povestea. In Human Revolution esti Adam Jensen, un fost membru al trupelor SWAT ce lucreaza acum ca sef al securitatii pentru Sarif Industries. Conditiile in care a plecat de la fosta sa slujba nu sunt tocmai placute si vei avea ocazia sa le afli in detaliu pe parcursul jocului. A obtinut o slujba la Sarif multumita prietenei sale, Doctor Megan Reed, ce se intampla sa fi facut recent o descoperire ce ar putea schimba soarta umanitatii. Un mod prin care oricine poate sa isi modifice corpul, folosind implanturi cibernetice, fara nevoia constanta de a se trata cu un medicament a carui pret nu este tocmai mic. Inainte de a pleca la Washington pentru a dezvalui lumii noua descoperire, un grup foarte bine pregatit ataca Sarif Industries. Multa lume moare, iar sarmanul Adam este aruncat printr-un perete de sticla ce nu era tocmai proiectat sa fie spart, dupa care explodeaza o bomba in apropierea lui si ii cate un tavan in cap. Dar aveau tehnologia, il puteau reconstrui, mai puternic si mai asemanator cu Voltaire ca inainte. Adam incepe apoi o misiune de razbunare, cautand urmele celor responsabili si descoperind pe parcurs secrete neasteptate despre planurile celor din umbra pentru viitorul umanitatii si rolul sau in machinatiile lor. Cand am spus ca jocul se aseamana foarte mult cu primul Deus Ex s-ar putea sa fi dezvaluit accidental o parte insemnata din povestea sa, dar priviti situatia in modul urmator. Daca ati jucat Deus Ex, oricum va veti prinde din timp despre ce este vorba. Daca nu, habar nu veti avea, asa ca nu conteaza.

Misterul pe care povestea incearca sa il insiruie in fata ta este bunicel, dar cum am spus, merge pe aceleasi linii ca aventura lui JC Denton, nu la litera, avand particularitatile sale destul de mari pe alocuri, dar la nivel structural e aproape aceeasi. Nu spun ca este un lucru rau, dar e de parca ai juca Deus Ex, doar ca unul putin mai diferit, ceea ce sincer cred ca vroia toata lumea de la inceput. Depinde de preferintele fiecaruia. Vroiai ceva complet original? Ghinion, nu o sa iti placa. Vroiai ceva care sa te faca sa te simti ca in Deus Ex? Bingo!

Pe langa misiunea principala de razbunare si gasirea faptasilor, vor fi si cateva misiuni secundare presarate pe ici si colo. Nu sunt multe, intre doua si patru pentru fiecare zona majora, dar ar putea necesita chiar si o ora de munca. Poate mai putin, daca le faci in serie cu cele principale sau celelalte secundare, deoarece te vor plimba prin aproape aceleasi locatii. Aceasta informatie iti va fi de folos, din moment ce pe harta, daca doua misiuni folosesc aceeasi zona, numai cea principala va fi vizibila. Jocul are apropo o harta, una mult mai utila decat pozele din Deus Ex. Vei primi recompense insemnate de pe urma misiunilor si vei avea ocazia sa afli cateva lucruri interesante despre anumite personaje, despre vechea slujba a lui Adam si nu numai.

Mi-a placut cel mai mult la inceput modul in care jocul nu era in graba sa te bage in actiune. Personajele erau introduse rand pe rand, alaturi de o sumedenie de elemente ale povestii care mai tarziu vor fi foarte importante, dar pe care s-ar putea sa le fi ignorat ca mine. Am pomenit asta de cateva ori, asa ca ma voi repeta. Jocul are o singura pretentie de la tine, sa fii atent. Atent la tot ce vezi, la tot ce auzi si sa tii minte, pentru ca altfel vei rata lucruri care mai tarziu vor fi importante. Nu vei rata lucruri care vor face parcurgerea imposibila, dar vei aprecia povestea mult mai bine daca vei fi atent, plus ca vei putea evita o mica eroare de judecata. Revenind la personaje, pentru cateva minute jocul incearca sa creeze acea stare de normalitate, care este pe cale sa fie distrusa de un eveniment neasteptat. Dupa mine, secventa se termina mult prea devreme, inainte ca toate personajele sa aiba parte de o introducere potrivita, in special Adam, care dupa incident, sare peste cateva stagii din evolutia sa. Ma asteptam sa asist la transformarea lui din om in masinarie de ucis, la trauma personala, la ceva care sa il umanizeze, din pacat nu am avut parte de nimic de acest gen. Apare dupa sase luni inapoi la munca si atat. Mai multa reactie primesti din partea angajatilor de la Sarif Industries. Acestia il cunosc pe Adam, multi sunt subalternii sai, se vor bucura sa il vada si, conform cerintelor companiei, incearca sa evite discutii despre faptul ca acum arata ca un T-800. Vorbind cu ei, poti sa storci mai mult sentiment din Adam, in functie de ce dialog alegi, dar nu prea ai impresia ca el chiar ar simti ceva. Apoi am ajuns la apartamentul lui Jensen, unde am gasit ceva ce indica exact cum se simtea, o oglinda ce arata de parca cineva cu puterea unui robot i-ar fi tras un pumn. Omul are motive sa fie distant si rece. A fost aproape omorat, in timp ce doctorii incercau sa ii salveze viata au primit mesaj de la seful sau sa ii taie picioarele si mana care mai era intreaga pentru a-l face mai performant, conform raportului medical, Megan a murit de un gat rupt inainte de a fi prinsa in explozie si facuta scrum, nici cainele lui nu a scapat nevatamat, a fost dus la hingheri si omorat pentru ca nu avea cine sa aiba grija de el. In locul lui, cred ca si eu as prefera sa stau imbracat in negru, sa nu zambesc si sa vorbesc de parca nimic in afara razbunarii n-ar mai avea sens in viata.

Mai sunt si alte cateva personaje notabile in joc, precum Francis Prichard, vocea constanta din urechea lui Adam, David Sarif, seful lui si Faridah Malik, pilotul care il cara peste tot. Pe alocuri se incearca stabilirea anumitor legaturi intre personaje, dar povestea abandoneaza notiunea pentru a se concentra asupra unor evenimente ce au loc la nivel global. In anul 2027, cand se petrece jocul, imbunatatirile bionice ale oamenilor nu sunt vazute cu ochi bun de toata lumea. Sunt proteste impotriva lor, grupari care cer impiedicarea sau impunerea unor restrictii ONU asupra productiei de astfel de proteze cibernetice si sunt chiar revolte in strada. In umbra, diferite factiuni se lupta pentru propriile interese, folosind mass media ca o arma si oamenii din strada ca pioni. Nimic nu este ceea ce pare. Human Revolution se petrece intr-un moment critic pentru acceptarea lumii a notiunii ca omul nu este definit de partile sale componente, iar evenimentele jocului vor duce la o situatie mai linistita, in care cei diferiti nu sunt vazuti ca monstrii. Nu este un spoiler ce spun, pur si simplu asa era in Deus Ex. Vorbind de asta. Sunt de parere ca Human Revolution nu trebuia sa se axeze atat de mult pe evenimentele globale. Da, stabilesc bine scena pentru inceputul lui Deus Ex, dar puteau sa faca asta fara a sacrifica detaliul caracterizarii personajelor si interactiunea lor. Partea cea mai rea vine la final, cand lui Adam i se ofera patru alegeri, trei le stiti, una este o surpriza. Ca urmare a acestora, Jensen va recita un monolog despre lume, societate, civilizatie si umanitate, combinat cu o mostra neinsemnata din propria sa experienta.

Este cel mai prost mod posibil de a incheia acest joc. Eram mult mai interesat de ce s-a intamplat cu fiecare personaj in parte, iar intr-un singur caz chiar aflu, din nou, asteptati sa se termine secventa cu numele celor care au lucrat la joc dupa ce castigati. Dar nu este suficient. Motivul pentru care spun ca a-mi oferi patru alegeri la final este un mod groaznic de a incheia Human Revolution este ca indiferent ce as alege, stiu cum se termina. Stiu cum se termina de un deceniu, stim cu totii cum se termina la nivelul macroscopic pe care au ales sa il detalieze in ultimele clipe ale jocului. E suficient sa joci zece minute de Deus Ex pentru a sti acel sfarsit. Poate ca vor sa mai faca un joc dupa acesta, tot cu Adam, sau care sa fie legat de el si de aceea nu au vrut sa elucideze in fiecare caz ce se intampla cu personajele. Altfel nu imi pot explica alegerea unui astfel de final.

Aceasta neplacere poate fi totusi trecuta cu vederea daca lucrul care te intereseaza cel mai mult este gameplay-ul. Aici, Human Revolution iti ofera trei optiuni: cea de a-ti spune o poveste, cea de a-ti oferi o provocare sau cea de a-ti oferi Deus Ex. Pe bune, chiar asta scrie in meniu. Nu am ales optiunea asta din tema ca imi va lua o luna sa il termin, asa ca am optat pentru o provocare si intr-adevar a fost, in sensul bun. Primul lucru pe care l-am observat a fost sistemul de acoperire. Functioneaza asa cum era de astepta, poti sta lipit de ziduri pentru a fi mai greu de vazut, te poti uita dupa colturi, poti sa tragi orbeste sau poti sa iesi de acolo pentru a tinti cu acuratete. Ce mi-a placut cel mai mult a fost ca acoperirea nu venea sub forma unui buton de superglue, ca la alte jocuri. Trebuia sa tin click dreapta, de indata ce luam degetul de pe urechea mouse-ului, ma dezlipeam rapid, fara nici un fel de problema, permitandu-mi sa ma ocup de oricine se apropia prea mult de mine. Totusi, nu recomand sa faceti asta decat in situatiile in care cel care se apropie nu v-a vazut deja, pentru ca atunci cand iesiti din acoperire, Jensen va face doi pasi in spate, asa ca daca erati pitit drept un pervaz, acum veti fi destul de usor de vazut daca era vreun oponent in apropiere. De asemenea, recomand sa nu salvati cand folositi functia de acoperire din acest motiv.
Pentru componenta de stealth, acoperirea functioneaza de minune, iti permite sa topai de pe un perete pe altul cu o tumba ce face zgomot pe care toata lumea inexplicabil il ignora. Iti ofera certitudinea ca cei de pe partea cealalta a peretelui nu te vad, ceva ce poate ca in Deus Ex nu era clar de fiecare data. Este o aditie buna pentru joc. Nu exista actiuni contextuale cat esti in acoperire din pacate, asa ca va trebui sa improvizezi. Spre exemplu, daca se apropie un paznic de tine, si este singur, poti sa il iei prin surprindere tragand orbeste cu pistolul electric, atunci cand este suficient de aproape. Subliniez, cand este aproape, pistolul electric fiind echivalentul vechiului Cattle Prod.
Acoperea este utila si la lupte, desi trebuie sa recunosc, am o experienta limitata in acest domeniu. M-am straduit pe cat de mult cu putinta sa fac ceva ce nu am reusit in Deus Ex, sa nu omor pe absolut nimeni. Am reusit, nu credeam ca va fi posibil, dar am reusit.

Human Revolution este un joc Deus Ex, se vede asta clar, deoarece iti ofera acele trei optiuni: sa intri in forta omorand totul, sa omori in liniste sau sa nu omori. Nici una din optiuni nu este usoara la inceput. Un foc de carabina in fata este destul pentru a-l omori pe Jensen daca nu il protejezi, asa ca asalturile frontale pentru o vreme sunt descurajate. Omoratul pe furis este si el dificil pentru ca nu dai de amortizoare la tot pasul. Adormirea inamicilor este si ea dificla, pentru ca adesea nu vei avea cu ce. Am ramas fara munitie de foarte multe ori, iar initial, sa zicem ca ustensilele nu sunt tocmai eficiente. Dar inainte de ustensile, sa discutam despre ce poate sa faca Adam in sine.

Veti observa destul de rapid ca nu mai exista abilitati individuale, cum ar fi pistoale, hacking, spart lacate, medicina, inotat si toate cele, ca la primul Deus Ex. Ar fi o explicatie buna pentru asta. In ceea ce priveste armele, Jensen era liderul unei echipe SWAT, nu prea are ce sa invete nou despre arme. Nu exista apa in joc, medicina este mult mai simpla cand doar 30-40% din corp mai este facut din carne, nu prea are rost sa inveti hacking cand ai un implant cranian ce se ocupa de asta si surprinzator, nimeni nu foloseste lacate mecanice in viitor-ul nu foarte indepartat. Probabil au avut parte de o revenire in anii ‘50… 2050. Toate skill-urile de alta data sunt inlocuite cu Augments, imbunatatiri cibernetice pe care Adam le poate colectiona pe parcurs. Probabil va intrebati, daca tot l-au reconstruit ca un Robocop, de ce nu i-au dat din start tot ce ii trebuia pentru a fi tot ce poate fi? Raspunsul este simplu, au facut asta, iar creierul era sa i se topeasca. Asa ca au dezactivat tot ce nu era esential, urmand ca aceasta sa isi revina automat atunci cand mintea lui era in stare sa le suporte. Asta se manifesta sub forma de Praxis Points primite cand se acumuleaza suficienta experienta, pe care jucatorul poate sa decida le cheltuiasca in ce ramuri vrea, si ca Praxis Kits, care ii permit lui Adam sa scurtcircuiteze progresia naturala, oferindu-i puncte in plus.

La fel ca la Deus Ex, ce upgrade-uri vei decide sa iei schimba considerabil stilul de joc, optiunile pe care le ai si caile pe care le poti parcurge. Dar poate ca nu in aceeasi masura ca pe vremuri, din moment ce indiferent ce faci, vei avea o intelegere de baza a tot ce inseamna arme. Imbunatatirile acopera un spectru foarte larg, cum ar fi viteza de deplasare, Adam fiind incapabil sa alerge mai mult de doua secunde, cu tot cu plamani marca Sarif si picioare bionice. Mai sunt zgomotul produs, reducerea reculului, posibilitatea de a ridica chestii mai mari… am chiar o poveste amuzanta referitoare la asta. Vedeti voi, in acest joc turelele sunt pe sol, majoritatea, dar nu sunt batute in cuie, pentru ca sunt foarte grele. Le poti ridica, dar daca nu le arunci undeva la timp, fiindca ele se invart constant s-ar putea sa dea nas in nas cu tine si sa inceapa sa traga. Mai sunt upgrade-uri ce tin de hacking, foarte multe chiar, unele ce afecteaza informatiile referitoare la starea de alerta a inamicilor, ii vei putea vedea chiar prin ziduri. Ii mai poti insemna cu niste indicatoare nu foarte utile pe ecran si le vei putea activa conurile de vedere pe mini-map, ceva ce nu este pe cat de util suna, micuta harta neavand o functie de zoom. Poti deveni invizibil, poti sari mai ceva ca Mario, ai o parasuta electrica, o chestie ce arunca bombe in jurul tau, de care nu m-am folosit des deoarece bombele omoara. Mai poti da cu punul prin unii pereti ce vor fi iluminati, sunt upgrade-uri legate de energie, de inventar, de protectie si multe altele. In alte cuvinte, ai de unde sa alegi si cu ce sa iti faci propriul tau Jensen care se comporta asa cum vrei.

Cateva dintre puteri poate ca necesita ceva explicatie. Mai tineti minte cum in trailer Adam strangula pe cineva printr-un perete recent spart? Nu poti face asta in joc, cel putin nu am reusit. Atunci cand am dat de un perete in spatele caruia era un inamic, am putut doar sa il daram la pamant. Mai exista o putere pe care am uitat sa o mentionez, cea care iti permite sa ataci corp la corp doi inamici simultan. Fara aceasta poti ataca doar unul, executand o lovitura cinematica, ce poate fi letala sau doar extrem de dureroasa si provocatoare de somn, in functie de cat de mult tii apasata tasta Q. Initial, mi s-a parut ca aceasta miscare era excesiv de puternica, din moment ce consuma doar energie ce se poate regenera cu timpul, dar apoi a venit egalizatorul. Indiferent cat ai investit in energie, cate baterii ai si cat de repede se regenereaza, vei putea recupera pe cale naturala doar ultima baterie ce nu era complet consumata, restul sunt pierdute pana ce infuleci ceva. Mai mereu stateam cu o singura baterie, asteptand destul de mult timp pentru a putea dobori un inamic folosind ceea ce din imagini cu siguranta seamana cu miscari de brakedance. Aceasta limitare a energiei face si acea invizibilitate o solutie rezervata doar pentru cazuri extreme, deoarece la primul nivel va papa cate o baterie la fiecare trei secunde, urcand pana la sapte secunde spre final. Sigur, a fost o instanta in care am evitat o lupta masiva multumita acestei abilitati, furisandu-ma invizibil de la biroul unei anumite directoare de corporatie la un lift, dar in nici un caz nu poate fi folosita ca o unealta ofensiva pentru ca nu vei avea energie ca sa dansezi cu inamicii de la destinatie, decat poate daca o vei combina cu Typhoon, chestia care genereaza explozii in jurul tau. Dar cum am spus, eu nu fac lucruri de genul asta. Poate cand o sa il joc a doua oara de la capat. Vorbind de regenerare, viata se va recupera mult mai eficient decat energia, dar sa nu te astepti sa fii invincibil. Intr-un fel, as zice chiar ca se regenereaza mai greu decat la Deus Ex, cand aveai acel Augment activ la nivelul maxim. O sa te scuteasca de cararea dupa tine a unei farmacii intregi, dar nu poti conta pe ea prea mult in lupta. Nu ma supar.

Vei folosi des atacurile melee consumatoare de energie ce nu se prea regenereaza, deoarece jocul duce lipsa de arme melee. Nu tu ranga, nu tu baston, nu tu cutit, desi, atunci cand ai lame metalice retractabile in maini si palme rotative, la ce ti-ar trebui. Bine ti-ar trebuie pentru ca asa nu ai mai consuma energie. Lipsa armelor de acest tip sporeste astfel dificultatea jocului, oh de cate ori vroiam sa am un baston pe care sa il indoiesc pe capul cuiva, dar ghinion, trebuia sa astept un moment oportun, cand aveam energie, sau cand inamicul era suficient de singur incat sa nu fie auzit zgomotul armelor celorlalte. Chiar si cele cu amortizor vor produce zgomot ce poate fi auzit daca esti prea aproape de un inamic. Pe de o parte, lipsa lor este si un lucru bun, ai mai mult loc, pentru ca inventarul este initial mic, necesita puncte Praxis pentru a fi marit, grenadele nu pot fi puse una peste alta, munitia apare in inventar, nu are o limita prea mare de suprapunere, nici pastilele sau injectiile de sanatate. Limitarea inventarului este inca un factor ce va ridica dificultatea, desi pana la final am reusit sa ingramadesc in el cinci arme cu munitia necesara, dar nu prea aveam loc pentru mine. Din motive bizare, minele se pot suprapune odata ce sunt armate, dar nu si matrita lor.

Arsenalul oferit de joc este destul de variat, daca nu pun la socoteala lipsa de rangi. Ai pistolul electric numit mai devreme, ce trebuie sa intre in contact direct cu tinta ca sa functioneze. Exista o pusca ce trage cu tranchilizante, are un singur foc pe teava, se reincarca greu fara upgrade-uri, armele au asa ceva apropo, dar are un avantaj imens fata de arbaleta veche din Deus Ex. Atunci cand tragi in cineva cu seringa magica, nu va simti, te va auzi daca erai prea aproape, dar nu va simti, nu va alerga zbierand, pur si simplu va pica dupa cateva secunde, in functie de cat de mare era si cat de aproape de cap l-ai lovit. Un inamic adormit va ramane in aceasta stare permanent, daca nu cumva il gaseste un aliat de-al sau si il va trezi. Asa ca daca sunt mai multi prin zona, trebuie sa iti sincronizezi bine atacurile. Intr-un nivel, erau doi in linie patruland, nu aveam cum sa ii dobor pe amandoi cu acea pusca, nu se reincarca atat de repede, asa ca am tras in cel mai indepartat, iar cand cel mai aproape de mine a intors capul, am alergat pe amortizoare pana la el si i-am facut cunostinta cu un pumn in mecla. In exact aceeasi secunda, cel pe care l-am tranchilizat a lesinat. Numai incercand sa faci acest gen de atacuri sincronizate va fi o sursa interminabila de distractie in Human Revolution. Poti sa intinzi capcane foarte elaborate folosind grenade plasate pe suporturi de mine, altfel neavand cum sa le lipesti de chestii, desi, nu recomand sa salvati dupa ce ati plasat o mina, pentru ca la incarcare se va detona. Asta este valabil doar pentru minele voastre. Mi-a luat ceva vreme sa imi dau seama cum scap de cele puse de inamici. Nu este suficient sa te furisezi pe langa ele, trebui sa tii apasat si pe tasta de mers incet, altfel vor exploda. Daca as fi stiut mai devreme asta, inainte sa declansez cateva alarme nefericite si sa imi stric bonusul de experienta pentru stealth excelent.

Alte arme includ un pistol ce poate deveni surprinzator de util cu suficiente adaosuri, un tun energetic ce poate doar sa ameteasca oameni, care trage foarte greu si face zgomot ca un… tun, o carabina, o arbaleta letala, mare si lenta, o mitraliera, clasicul sniper rifle, pistoale mitraliera, o mitraliera grea, o arma cu laser mare si una cu plasma, pe care am folosit-o destul de des spre final, din cauza densitatii de roboti. Acestia vor fi printre cei mai puternici inamici din joc, daca nu cumva se intampla sa ai la tine o grenada electromagnetica, ce ii va face sa explodeze. Totusi, nu trebuie sa te lupti cu robotii, te poti feri de cei mici, te poti invarti in jurul celor mari, scoti din Ghost in the Shell si acestia ar fi cam toti. Inamicii umani vin in trei varietati: usori, medii si grei. Iti vei da seama care este care atat dupa armura, sau lipsa ei, cat si dupa armament. In lupta sunt suficient de inteligenti incat sa se grupeze si sa ma omoare. Unii mai au si diverse augments, ca invizibilitate. La furisat au un comportament variabil, dar predominant pozitiv. Cand nu sunt in stare de alerta vor ignora anumite lucruri. S-a intamplat sa stau langa un fotoliu, cu doi indivizi uitandu-se in directia mea generala, fara sa ma bage in seama. Nu erau in alerta, asa ca asta ar fi o scuza. E posibil sa fi fost drogati, pareau genul, plus ca atunci cand incepi sa il vezi pe Voltaire furisandu-se prin sufrageria ta, poate ca nu te consideri a fi intreg la minte si nu ai vrea sa imparti asta cu restul lumii.

Experienta de lupta/stealth a fost in mare parte placuta, dificila si distractiva, multumita in special micilor adaosuri. Spre exemplu, daca lasi un cadavru acolo unde o camera il poate vedea, felicitari, tocmai ai declansat alarma si toata lumea iti va sari in cap in urmatoarele secunde. Ca veni vorba de camere, nu au fost inventate inca multitools, asa ca nu le poti dezactiva de la locul faptei, trebuie sa cauti un terminal de securitate. Nu este recomandabil sa tragi in ele, sincer nu stiu de ce, dar asa mi-a spus tutorialul si nu am vrut sa il contrazic. Spartul calculatoarelor este mai complicat ca in trecut, venind sub forma unui joculet ce presupune sa strabati un labirint pana la nodul central sau sa ocupi terminalul de securitate. Daca aplici metoda cea din urma, ce nu este disponibila mereu din cauza firelor cu sens unic, vei primi toate bonusurile posibile. Acestea sunt cuburi, ce fie iti dau experienta, bani, sau virusi utili. Unul ce poate ataca un nod fara a fi detectat de sistemul de securitate, si unul ce opreste sistemul de securitate ce te va ataca atunci cand detecteaza un intrus. Inexplicabil, ambii virusi ocupa loc in inventar. Spartul calculatoarelor cateodata poate fi dificil, fie pentru ca securitatea este foarte agresiva, fie pentru ca nu ai apasat butonul corect, interfata avand tendinta sa dea rateuri aici si in mare parte doar aici. Dar daca vrei sa sari peste el, se gasesc unelte ce pot sparge automat protectia, dar fara nici un bonus de experienta. Alternativ, poti incerca sa explorezi mai mult si poate vei obtine astfel codul pe care il cauti. Vei sti sigur daca l-ai obtinut pentru ca va fi indicat pe ecran cand dai de terminalul potrivit. Nici nu pot sa spun cat de mult ador aceasta functie.

Explorarea este inca un atu al jocului. Nivelurile sunt construite in asa fel incat pentru cea mai mare parte din timp sa fie numeroase moduri prin care vei putea parcurge un nivel. Poti sa mergi din acoperire in acoperire, sa te plimbi pe sub pervazuri, sa intri prin acoperis, sa te strecori prin canalizare, sa intri prin aerisire, sa arunci o cutie prin fereastra si sa te duci dupa ea, sa faci un teanc dintr-o ghena de gunoi, doua cutii si un butoi in cazul in care nu ai o scara care sa iti permita sa ajungi pe acoperis. Libertatea de miscare este grozava. Am totusi o mica neplacere. Mi-au placut foarte mult nivelurile de la Deus Ex ce se petreceau in medii deschise, la care puteam sa ma arunc de pe acoperisuri si sa merg dintr-o cladire in alta, fie pe plafon, fie prin beci. In Human Revolution sunt cateva, dar nu pe cat de multe as fi dorit. Nu exista pericolul sa dati peste coridoare drepte in care nu ai alta solutie decat sa omori totul, nu este genul ala de joc, dar comparativ cu libertatea oferita de unele zone deschise, ca Detroid sau Hengsha, unele niveluri bazate pe camere par cam restrictive. Dar nu ma intelegeti gresit, sunt de talia nivelurilor pe care le gasiti in Deus Ex, precum inchisoarea Majestic 12 de sub UNATCO. Zonele centrale, pe care le poti explora intre misiunile principale, sau in timpul lor, din moment ce unele se petrec acolo, iti ofera foarte multe ocazii de a te aventura prin locuri noi si interesante, poti descoperi armament ascuns, cai de acces secundare pentru locuri unde va trebui sa ajungi, sau sa adormi accidental paza de la o locatie unde va trebui sa revii mai tarziu. Este foarte placut sa topai pana in varful unei cladiri numai pentru a vedea ce bunatati au ascuns acolo producatorii. Va incurajez sa obtineti pe cat de repede va puteti permite upgrade-ul pentru sarit si parasuta, jocul va capata noi dimensiuni.

O sa observati o lipsa a libertatii acesteia de miscare in cazul celor trei bosi ai jocului. Nu poti fugi pe langa ei, nu poti gasi comenzi ca sa ii omori cu vorba buna…stai putin, am uitat complet de asta. Revin la bosi de indata, pentru ca Deus Ex Human Revolution are ceva foarte distractiv, arbori de dialog. Chiar daca optiunile isi fac aparitia sub forma unei rotite cu butoane, Eidos Montreal a descoperit tehnologia hiper-avansata ce va atasa de fiecare buton in parte ceea ce personajul chiar va spune. Este minunata, sper ca aceasta tehnologie experimentala sa fie implementata de numeroase alte jocuri in viitor, la fel cum sper ca maneca mea lycra primita cu jocul sa se transforme intr-una de robot ca a lui Adam Jensen. Atasat de acest sistem de dialog vine si unul de interogare/convingere a celor din jur. Nu apare des, doar la cateva momente cheie, cu anumite personaje. Va trebui sa le citesti expresiile, sa le intelegi intonatia si sa folosesti optiunea de dialog potrivita, cea pe care ei vor sa o auda. Acest sistem poate fi ajutat de implantul CASSIE, ce iti va indica ce tip de temperament are individul si care exact este progresul convingerii, plus ca vei putea declansa feromoni care afecteaza in diferite feluri anumite personalitati. Nu esti obligat sa termini fiecare discutie cu bine, daca vrei chiar poti sa il enervezi pe celalalt individ pana la disperare, cu efecte… interesante. Iar partea cea mai bun, fiecare discutie cu fiecare personaj va necesita alte raspunsuri, nu vor fi niciodata aceleasi. Ar fi fost frumos daca puteai sari peste dialog in aceste secvente in cazul in care incarci o salvare, dar gesticulatia, expresiile faciale si toate cele trebuiesc vazute oricum pentru a sti cum sa raspunzi.

Acum, bosii. Sunt trei la numar si va spun sincer ca nu am fost pregatit pentru nici una din lupte. Trebuia sa le anticipez, dar nu am reusit. Te vei intalni cu ei in camere inchise, in lupta directa in timpul careia nu poti salva, nu te poti furisa pe langa ei, nici nu poti sa le dai o nano-sabie in cap, pentru ca nu sunt nano-sabii in joc, nanotehnologia fiind foarte primitiva aici. Prima lupta a fost cu Barret, va puteti imagina dupa nume ce stie sa faca. Jocul parca stia ca voi avea probleme, asa ca in camera aceea mi-a lasat un arsenal intreg, in cazul in care pistolasul meu, singura arma letala pe care am carat-o trei sferturi din joc, nu era suficient. Totusi, spre surpriza mea, a fost. In combinatie cu grenadele electromagnetice, care au paralizat namila, cateva gloante de la un pistol nemodificat in ceafa l-au rezolvat mai eficient decat credeam. Sigur, a trebuit sa ma ascund si sa fug mult atunci cand mitraliera lui se invartea, dar a mers surprinzator de bine. Ce imi doresc sa fi mers mai bine ar fi explozibilul cu detonatie la distanta, pentru ca tasta de aruncat si de detonat este aceeasi. Daca incerc sa detonez ceva fara sa am cursorul fix pe explozibil, va mai arunca inca una, ceva ce nu prea vroiam sa faca. Tintirea explozibilului este si mai dificila atunci cand interfata vizuala a lui Adam este nefunctionala, fie din cauza unei bombe electromagnetice, de care te poti proteja cu un upgrade ce te scapa si de teama ca vei muri in apa electrificata, fie pentru ca ai facut o greseala maricica pe parcurs. Nu vreau sa dau spoilere referitoare la acea greseala, dar fiti atenti la inceputul jocului, este importanta.

Cu al doilea boss m-am luptat intr-o camera plina cu apa, era un boss rapid, invizibil, ce avea propriul Typhoon daca tin bine minte. Iarasi, nu eram tocmai bine echipat, dar aveam grenadele mele electromagnetice, care in apa provocau durere mare pentru toata lumea. Tot primeam indicatii sa trag in niste fire ca sa electrocutez podeaua, am incercat dar nu reuseam. Cu ceva timp inainte de acea misiune, mi-am facut un upgrade la picioare ce imi permitea sa topai ca un super-cangur. Asa ca in timp ce psihopata era electrocutata la sol de grenade, eu eram in aer, inhaland pastile si repetand procesul pana ce a cedat. Asta desigur dupa numeroase incercari la care am avut ideea tampita de a trage in ea. A fost o surpriza foarte placuta ca acest gen de improvizatie a functionat.

Al treilea boss, Namir, a fost cu adevarat enervant, deoarece avea acea arma cu plasma, putea sa stea invizibil, putea sa arunce cu doua grenade simultan, putea sa sara peste ziduri ca mine, iar eu aveam micul dezavantaj ca toate upgrade-urile mele erau dezactivate, eram pe cat de uman poate fi un cyborg, ceea ce a facut lupta brutala si dificila. Singura mea salvare a fost abuzul obiceiurilor inamicului. Nu arunca grenade in mine daca era prea departe si nu incerca sa vina mai aproape de mine daca ma putea vedea si paream a fi o tinta sigura. Aceasta a fost lupta la care chiar am folosit arbaleta, sigur, tintirea mea era groaznica fiindca nu puteam sa vad prea bine, pentru ca am nu am fost atent la ceva foarte important. Am consumat chiar toata munitia pe care o aveam. Ultimul foc a fost de la pusca de tranchilizante. Asa ca teoretic, nu l-am omorat, doar doarme… plin de sageti.

Luptele cu cei trei bosi pe alocuri mi-au permis sa actionez inteligent, fara prea multa violenta sau folosirea unor arme letale. Am reusit sa trec prin ele cu un personaj gandit predominant pentru stealth. Totusi, recomand sa aveti mereu la voi o arma letala, pentru roboti, pentru turelele de la final sau in cazul in care nu vrei sa fii prins cu pantalonii in vine de un boss.

Ajungem acum la partea oarecum neplacuta a jocului. Mai tineti minte emisiunea de saptamana trecuta la care demonstram tampeniile pe care le puteai face in Deus Ex? Ei bine, inca mai poti face tampenii in Human Reovlution, dar mai putin. Am luat la bataie lume in plina strada din curiozitate, am incercat sa sinucid niste oameni, am plantat mine la fiecare pas doar ca sa vad ce se intampla cand stau in fata unei camere, am jefuit toate birourile de la Sarif Industries intr-o incercare de a determina cine fura de la companie. In cele din urma, cred ca rapoartele care au urmat despre furturi cred ca se refereau la mine. Din pacate, sunt multe limitari. Vei da de multe zone in care nu poti sa scoti arma din toc, iar multe din interactiunile cu personajele critice ale povestii se petrec in secvente cinematice. Jocul incearca foarte mult sa te tina separat de aceste personaje si de situatiile in care ai putea sa faci ceva care ar periclita curgerea predefinita a povestii. Structura jocului nu se poate adapta la genul de tampenii care imi trec prin minte la un Deus Ex, asa ca in consecinta nu poti face multe tampenii. Nu poti scurtcircuita povestea si nici nu poti sa intinzi capcane elaborate pentru bosi, am incercat foarte mult, in special cu ultimul, nu a mers. Exista totusi o situatie ce permite o oarecare flexibilitate, una ce sa zicem ca se aseamana cu situatia lui Paul Denton din primul joc. Doar ca aici personajul din acea situatie chiar trebuie protejat, altfel va muri. A fost o situatie foarte dificila, chiar credeam ca nu voi reusi sa sa trec de ea fara sa folosesc munitie letala, dar cu chiu, cu vai, am reusit. Iar cand am izbutit, momentul a fost cred ca una dintre cele mai bune scene de interconectare intre doua personaje. De ar fi fost mai multe. Sigur, sunt misiuni cu finaluri multiple, la care poti decide cum sa actionezi, cum sa te ocupi de inamici, cum sa te comporti cu partile implicate. Poti injunghia lumea in spate la misiunile secundare, sa schimbi partile, sa arunci omeni peste un balcon sau sa iti lasi vechi prieteni fara un loc de munca. Ocazional poti indesa lumea in dulapuri, oameni, care sa zicem ca de o luna tot mint cand spun ca iti vor inlocui oglinda.

Tot am spus pe parcurs ca m-am chinuit sa nu omor pe nimeni tot jocul. Am facut asta pentru ca speram ca jocul va gasi un mod sa ma rasplateasca pe termen lung. Sau macar sa ia in considerare ce am facut intr-un mod relevant. Regretabil, la fiecare pas, toate personajele care ma vedeau, se uitau numai la mainile mele de robot si automat imi spuneau criminal, ucigas, masinarie a mortii. Niciodata nu am avut optiunea de a spune ca defapt eu nu am omorat pe nimeni, niciodata. Putine personaje chiar recunosteau asta, efortul meu era atat de des ignorat, incat la final am ajuns la concluzia ca nu era meritat. As fi putut sa omor, sa provoc dezastre, sa fiu un zeu bionic al mortii, in termeni mari, nu ar fi contat, pentru ca sfarsitul mereu va fi cel de acum un deceniu, iar structura rigida a povestii ramane neschimbata. Aici jocul esueaza si o face in stil mare.

Ca o incheiere pentru aceasta poveste mult prea lunga, promit ca voi incerca sa le fac mai scurte pe viitor, Human Revolution nu este un joc perfect. Nu este o imbunatatire a conceptului vechiului Deus Ex, dar este o reconstruire demna de numele originalului. Gameplay-ul este grozav, povestea este buna, personajele nu sunt prea detaliate, dar au farmecul lor. Structura este rigida si o urmareste pe cea a lui Deus Ex indeaproape, are un stil minunat si este foarte distractiv. Va incurajez sa il luati si sa il jucati, pentru ca este unul dintre cele mai bune jocuri de stealth/actiune combinat cu RPG ale anului. Vazand ce au reusit sa faca cei de la Eidos Montreal, faptul ca tot ei lucreaza la urmatorul Thief nu face decat sa ma bucure, atat timp cat invata din greselile lor. Cat despre Deus Ex, poate ca va continua, pachete de continut va primi mai departe cu siguranta, iar pana acum este in topul listelor de cele mai bine vandute jocuri ale saptamanii, asa ca poate il vom revedea pe Adam Jensen, sau cine stie, poate chiar pe fratii Denton, in viitorul nu foarte indepartat. Daca se va intampla, tare sper ca istoria magia sa se repete, pentru ca in Human Revolution avem in sfarsit avem o continuare demna de numele Deus Ex.

Vazut: 3177 ori de catre 1305 vizitatori

Articole asemanatoare:
• Deus Ex HR DLC
• O pagina de istorie: Deus Ex
• Reduceri de Week-End
• Deus Ex Human Revolution amanat
• Deus Ex Human Revolution