Review: Back to the Future – OutaTime
Seria episodica Back to the Future a luat sfarsit. Cel mai dificil proiect pe care l-a intreprins Telltale Games de la Tales of Money Island s-a incheiat. De ce spun ca a fost dificil? Deoarece este bazat pe o franciza populara, foarte indragita, a carui fani ar fi in stare sa le smulga beregatele daca rezultatul ar… ei bine, daca ar semana cu toate celelalte jocuri bazate pana acum pe Back to the Future. Acest ultim episod a fost o combinatie de esec si minunatie, ce a ilustrat perfect doua lucruri. Cel ca Telltale trebuie sa lucreze la mai putine proiecte simultan pentru a nu le mai scapa printre degete cateva probleme masive si ca ultimul episod dintr-o serie creata de Telltale are tendinta sa fie cel mai bun. Amanarea pentru la toamna a lui Jurassic Park are un efect pozitiv asupra acestui ultim episod, OutaTime, dar problemele ramas sunt cred ca cele mai groaznice pe care le-am zarit pana acum intr-un joc Telltale, si totusi, este cel mai bun episod din aceasta serie.
Nu stiu daca este lipsa de somn de vina, sau memoria slaba, dar jocul arata mai bine decat tin minte. Sunt sigur ca am butonat cel putin un episod pe acest sistem, la nivelul maxim al detaliului, asa ca nu ar fi trebuit sa ma surprinda ca jocul arata bine. De aceasta data nu am mai observat probleme de ordin grafic sau chestii care sa arate inestetic, cu exceptia unui pahar invizibil. Personajele sunt detaliate, expresive, iar mediul inconjurator este foarte variat. Fata de episoadele precedente, doar 1-2 minute se petrec in locatii reciclate. Restul sunt noi noute. Bine, sunt medii mai restranse, foarte restranse, practic te poti plimba doar prin trei zone, iar una din zone nici nu prea ai pe unde sa mergi, totul incapand intr-un singur ecran. Iar intr-o alta zona vei sta doar un minut. In ciuda faptului ca nu ai decat o singura zona mai maricica de explorat, nu este deranjant. OutaTime este cred ca cel mai liniar joc de pana acum, in sensul ca stabileste un anumit pas la care trebuie sa te adaptezi destul de rapid. Nu m-a deranjat, pasul fiind unul destul de bun. Este suficient de rapid incat sa nu te plictisesti, dar atat de rapid incat actiunea sa treaca pe langa tine fara sa o vezi.
Initial iti este permis sa explorezi interiorul expozitiei stiintifice din Hill Valey. Nu vei descoperi lucruri prea multe, toate fiind legate direct de anumite puzzle-uri. Nu exista nici un loc irosit, au ingramadit poveste sau gameplay in fiecare lucru posibil. E de inteles, din moment ce nu prea isi permit sa petreaca timp realizand chestii ce nu vor avea o aplicatie practica pentru joc, desi au facut asta la final. Nu numai asta, dar cu cat au mai putine lucruri interconectate, sunt sanse mai mici sa iasa ceva rau. Au iesit insa rau. Acesta este primul joc Telltale la care am dat de un bug ce blocheaza progresia jocului. Daca la un moment se intampla sa intri intr-o zona, cum ar fi o casa cu pereti de sticla, si nu poti da click pe nimic, ai doua optiuni: iei jocul de la capat, sau cauti o salvare de la cineva care nu a dat de aceasta problema. Bine, mint, exista si optiunea a treia, descarci versiunea reparata a jocului. Defapt, acum nu poti descarca decat versiunea reparata a jocului, dar inainte sa o lanseze, acest bug a fost foarte enervant. Pe langa el au mai fost doar trei incidente, paharul numit mai sus, modul in care vocile crapa din cand in cand, spre final, si faptul ca in timp ce alergi, te poti trezi ca unele personaje incep sa vorbeasca din propria initiativa, dar pentru ca apasai butonul de alergare, ce este acelasi ca butonul de sarit peste dialog, ghici ce se poate intampla. Daca ai ghicit „Habar nu am de ce lumea vrea sa ma aresteze”, ai nimerit raspunsul.
Ca veni vorba, vocile sunt iarasi superb realizate, toata distributia se descurca de minune. Iar ca o aparitie speciala, Michael J. Fox este prezent in joc, avand chiar roluri multiple. Unele din ele, in special cele care apar spre final, chiar ca au fost o surpriza, nu vreau sa va stric distractia, dar va juca un rol pe care l-a interpretat la un moment intr-unul dintre cele trei filme. Auzind vocea lui A.J. LoCascio si a lui Michael J. Fox simultan chiar ca este ceva inedit, abia atunci iti dai seama exact cat de bine il imita. Suna mai mult a Marty Mcfly decat Fox.
La nivel de puzzle-uri, jocul continua sa fie predominant la fel de simplu ca episoadele precedente. A fost o instanta cu un puzzle ceva mai complex, cel de la casa de sticla, dar din secunda in care mi-am dat seama ca trebuia sa mut un un perete de la un etaj superior inainte ca altul sa poata fie mutat de la parter, aproape ca l-am facut din reflex. Pur si simplu stiam ca nu am cum sa fac un pas inainte fara a ma intoarce la inceput, pentru a inversa o actiune precedenta. Cred ca am mai facut acest puzzle intr-un alt joc. Altul care mi-a placut implica folosirea unei plante pentru a inregistra o marturie. Cred ca era singurul ce necesita ceva gandire, sau cel putin combinarea a mai mult de un obiect cu un element din mediu. Restul sunt destul de simple, unul necesita recrearea amintirii unor evenimente folosind pe alocuri salturi de logica, iar altul implica fizica simpla, desi nu cred ca era simulare fizica ci scriptare. Iar ultimul puzzle a fost mai mult sau mai putin o repetitie a ultimului puzzle din primul episod, cel la care te invarti in jurul masinii. La alte episoade asta m-ar fi deranjat, dar la acesta nu, deoarece povestea sa este buna si reuseste sa faca ceva ce nu credeam ca va fi in stare sa faca. Explica totul, coerent, fara gauri mari( data de pe un ziar este gresita, unde naiba e Einstein pe care l-au lasat in trecut si de ce are statui la tribunal!?) si o face rapid. Am ramas surprins cat de rapid si de concis au explicat ce cauta Doc in primul rand in trecut si cat de bine se lega de alte mistere ale jocului, unele mai subtile, despre chestii pe care aproape ca nici nu le-ai bagat in seama la inceput. Apropo de astea, dupa ce termini seria, daca te uiti in urma la toate episoadele, vezi tot felul de indicii care mai mult sau mai putin iti indica exact ce se va intampla. Chiar e placut sa vad ca povestea este un tot unitar, nu episoade izolate. S-au descurcat bine la asta, nu doar in acest episod, ci in toata seria.
Dupa cum indica finalul episodului precedent, OutaTime are ca subiect principal transformarea tanarului Emmett Brown in Doc, iar pentru a face asta nu doar ca trebuie sa il aperi de machinatiile Ednei si de dorinta versiunii sale din viitor de a o salva pe Edna de la soarta ei foarte trista si singuratica. In premiera, il veti intalni pe 
Judge Brown, tatal lui Emmett. Trebuie sa mediati o discutie intre cei doi, una ce in trecutul canonic avea un final diferit. Daca mai tineti minte, cei doi nu s-au inteles niciodata dupa ce Doc a devenit… Doc. In joc poti schimba asta, iar efectul sau are ramificatii neprevazute ce ii schimba fundamental viata lui Doc, fara a-l schimba pe Doc in sine. Inca mai este acel inventator oarecum senil, doar ca a avut o viata mai fericita. Defapt, fiecare personaj are parte de un final fericit, chiar si acele persoane care pe tot parcursul seriei au facut numai rau. Un atu al lui OutaTime este ca reuseste sa te faca sa compatimesti unele personaje aproape diabolice, chiar si dupa tot raul pe care l-au facut pe parcursul istoriei. Nu vreau sa dau spoilere, dar la un moment cineva fura DeLorean-ul, unul dintre ele. Si cand spun moment, adica pe la jumatatea jocului, si cand spun rau, adica distruge Hill Valley. Va las pe voi sa aflati cine, cand, cum si de ce sunt mai mult de o masina. Dar va dau un indiciu, nu este originalul distrus de tren.
Cand totul se termina, afli ce cauta Doc in trecut cand a fost arestat, iar motivul se leaga grozav de anumite evenimente ce au avut loc in episoadele precedente si de unul potential dezastruos din OutaTime pentru familia lui Marty. Adevaratul faptas al incendierii acelui bar este descoperit, desi, lista de suspecti este oricum mica, avand in vedere ca nu sunt chiar atat de multe personaje ce ar putea profita de pe seama acestui act. Povestea a fost bine orchestrata si o consider cea mai buna spusa pana acum de Telltale, desi, ca un joc adventure, nu se descurca pe cat de bine speram. Este construita foarte mult ca un film, ceva ce pot intelege, fiind bazata pe un film. Iar ultima jumatate a jocului chiar te face sa te simti ca te afli intr-un film Back tot he Future. Este plin de momente clasice, hoverboard-ul, urmariri cu 
DeLorean-ul, muzica grozava de actiune, expresia „Great Scott!” si la final melodia Back in Time, exact dupa ce DeLorean-ul decoleaza de pe strada, exact ca la sfarsitul primului film. Tot ce ii mai trebuia era replica „Roads? Where we’re going, we don’t need roads” si ar fi lasat fanii in coma de fericire. Desigur, lasa loc amplu pentru o continuare, aproape ca iti baga una pe gat, desi scena cred ca era mai mult pentru efect comic si pentru a-l folosi la maxim pe Michael J. Fox.
Am avut cateva mici probleme cu seria, puzzle-urile in special si structura sa episodica de care erau legate. Fiecare episod are nevoie de o introducere, o perioada de adaptare, ceva de care nu ai nevoie daca ar fi fost un singur joc, sau cel putin asa mi s-a parut. Asta este valabil pentru toate jocurile produse de catre Telltale, dar in ultima vreme s-a accentuat, lucru ce a dus la puzzle-uri ce nu se pot intinde pe prea mult timp. As fi vrut ca seria Back to the Future sa fie ceva mai dificila, majoritatea solutiilor fiind acum automate. Nu am sperante ca vor schimba asta in cazul in care vor continua seria, simplificarea puzzle-urilor fiind o constanta pentru Telltale, dar chiar vreau sa continue, indiferent de forma. Telltale s-a descurcat de minune la adaptarea unui film vechi de 25 de ani. E atat de bun incat ar putea la fel de bine sa ii spuna Back to the Future 4. Sigur, ca un adventure nu este cel mai stralucit bec din cutie, dar ca o experienta de film interactiv, este grozav.
Vazut: 1728 ori de catre 642 vizitatori
Comenteaza