Personaje in jocuri
On 11 Februarie 2011
In Jocuri – Personaje
Vezi mai multe video din jocuri
Vazut: 3657 ori de catre 1172 vizitatori
Enter your adsense 480 x 60 banner script here
Ohh si era sa uit:
-Vlad, null wampeer
Publicat pe 11 Februarie 2011 at 9:14
La mine sunt 3 personaje, nu pot sa acord un singur loc 1. Si fac parte din 2 categorii descrise de tine mai sus.
Mi-a placut de Geralt. Amnezia folosita foarte bine in The Witcher. A fost o incantare sa ii descopar personalitatea. Am terminat de 3 sau 4 ori jocul numai ca sa incerc mai multe variante la unele questuri si sa imi intiparesc foarte bine in memorie reactiile NPC-urilor. Pe ici pe colo, de-a lungul jocului, gaseam mici hint-uri. Umbre de adevar, care puse cap la cap il construiesc pe Geralt din Rivia asa cum a facut-o si Andrzej Sapkowski.
Al doilea lucru care mi-a placut a fost ca iti poti construi propriul tau Geralt. Sigur, nu e unic aici jocul… dar o face cel mai bine. Geralt construit de tine, facand propriile tale alegeri, emana aceasi aura de autenticitate care o regasesti in personajul obtinut din alegerile “canon” ale jocului.
Nu m-am gandit niciodata ca sunt in pielea lui Geralt. Dar m-a fascinat ca vedeam in sfarsit un personaj. Sentimente, dubii, furie… sa descoperi o personalitate e asemanator cu a citi o carte. Geralt are personalitatea lui, cu defecte si calitati, ca orice om, si e o desfatare sa il descoperi. Chiar si in mod repetat.
Pe celelalte doua locuri intai (cum am zis la inceput, nu pot acorda niciunuia dintre aceste personaje locul 2) pentru mine se afla Kain si Raziel din Legacy of Kain. Nu ai ocazia sa le modelezi dupa bunul plac, asa cum o face The Witcher cu Geralt. Dar asisti din cea mai personala perspectiva la intamplarile prin care trec eroii de-a lungul, timpului (si de multe ori si de-a latul sau transversala acestuia).
Kain este un caz foarte bun de analizat. Porneste ca si nobil si sfarseste o creatura a noptii. La inceput dezgustat de ce a devenit, ajunge sa-si imbratiseze noua sa existenta si sa se instaureze in pozitia de varf din lantul trofic al evolutiei umane. Trecerea de la dispret la acceptare si in final trufie se face lin si e foarte interesant de urmarit. Dar nu se sfarseste aici. Seria continua si il pune pe Kain intr-o ipostaza unica: ce face protagonistul cand e pus sa aleaga intre a conduce un imperiu mizer si corupt sau sa isi sacrifice viata si sa-si condamne intreaga sa rasa la pieire? Kain alege sa provoace destinul pt o noua sansa. Si e foarte interesant de urmarit ce se intampla. E o ipostaza care o intalnesti rar in jocuri si care ii da lui Kain unicitate.
Raziel pe de cealalta parte este exemplul cel mai elocvent de pion manipulat. In multe jocuri ai eroi in armuri stralucitoare, care sunt foarte capabili, care reprezinta apogeul virtutilor omenesti. Ei sunt cei mai buni, ei sunt tot. Cei mai bravi, viteji, intelepti, frumosi si inteligenti care i-a oferit vreodata o rasa de fiinte inteligente. Dar rar se intampla sa fii in pielea unuia care este manipulat, inselat, controlat si indrumat de la spate cu aproape fiecare ocazie. Si care ajungand intr-un dialog cu un alt personaj sa zica “Ai dreptate!”, ca apoi doar cateva minute mai tarziu, in discutie cu un reprezentat al taberei adverse sa zica “Ba tu ai dreptate!”, aceasta scena repetandu-se de cateva ori. Sentimentul de confuzie si lipsa de discernamant dintre ce e bun si ce e rau nu au fost niciodata mai bine personalizate de la Raziel incoace.
Publicat pe 11 Februarie 2011 at 11:52
Mi-am facut tema. Am castigat ceva?
Publicat pe 11 Februarie 2011 at 11:52
Pentru ca mi nu imi place sa scriu randuri intregi de descriere, spun doar atat:
Imi place Ray McCall din amandoua jocurile Call of Juarez, pentru simplul fapt ca este el.
Publicat pe 11 Februarie 2011 at 12:58
Geniala melodia de pe fundal, imi poate spune cineva cum se numeste?
Publicat pe 11 Februarie 2011 at 19:38
Lumea in ziua de azi numai are nici un farmec…nici cea reala nici cea a jocurilor…cel mai rau lucru este dependenta de bani…nimic nu mai este gratis(daca tu crezi ca ceva este gratis,sa stiti ca nu este asa,totul este doar o iluzie…mi am dat seama de acest lucru…si cu timpul toti isi vor da seama…cu toate ca am doar 15 ani stiu multe ,nu vreau s o luati ca pe o lauda… sunt un om modest)
Acum multi ani,Pong a fost realizat de niste oameni care nu doreau bani a fost creat din pasiune… (presupun,si nici cu pasiunea nu sunt sigur, pentru ca nu poti sa faci o pasiune pentru ceva ce nu exista) ,dar acum, imi poate spune cineva un joc care nu este facut pentru bani(inafara de jocurile free)…unde merge aceasta industrie, a jocurilor?…
NU MI A PLACUT NICIUN PERSONAJ JUCABIL FOARTE MULT
Publicat pe 11 Februarie 2011 at 20:02
Lumea in ziua de azi numai are nici un farmec…nici cea reala nici cea a jocurilor…cel mai rau lucru este dependenta de bani…nimic nu mai este gratis(daca tu crezi ca ceva este gratis,sa stiti ca nu este asa,totul este doar o iluzie…mi am dat seama de acest lucru…si cu timpul toti isi vor da seama…cu toate ca am doar 15 ani stiu multe ,nu vreau s o luati ca pe o lauda… sunt un om modest)
Acum multi ani,Pong a fost realizat de niste oameni care nu doreau bani a fost creat din pasiune… (presupun,si nici cu pasiunea nu sunt sigur, pentru ca nu poti sa faci o pasiune pentru ceva ce nu exista)..,Mai exista un joc care nu a fost facut pentru bani…
Publicat pe 11 Februarie 2011 at 20:04
Va rag sa ma scuzati pt ca am postat de 2 ori am o problema cu pcul
Publicat pe 11 Februarie 2011 at 20:04
Mihai, ai castigat o halba
Nicu, melodia se numeste Soverein de Kevin MacLeod, o poti gasi aici:
http://incompetech.com/m/c/royalty-free/index.html?keywords=013&Search=Search
Cat despre starea industriei, e o industrie, trebuie sa produca bani. Ar fi bine daca lumea s-ar comporta mai mult ca Paradox decat ca Activision, dar atat timp cat se pot face bani, vor fi indivizi interesati doar de facut bani. Si ca veni vorba de Pong, a cam fost facut pentru bani, conceptul fiind “imprumutat” de pe un prototip al lui Odyssey, care la randul lui a fost facut dupa Tenis for Two, care chiar a fost facut din pasiune si curiozitate.
Publicat pe 11 Februarie 2011 at 23:12
Multumesc pentru melodie.
Nu zic ca asi dori ca jocurile sa fie gratuite si sa aiba mai multa ‘esenta’
sunt jocuri de 60 de euro care dupa parearea mea nu ar merita nici macar 15 euro (se stie despre ce joc vorbesc si la acest pret automat se stie si publisherul) am jucat return to castle wolfenstein si este mult mai bun decat jocul despre care vorbesc (stiu ca na re multiplayer dar enemy territory a rezolvat problema)si pe desupra mai primesc si note IMENSE
Si am connmfundat Tenis for two cu pong dar nu stiu de ce…unde mi a fost capul
Publicat pe 12 Februarie 2011 at 0:57
Intradevar graiti. Banul corupe aproape tot. Cum spunea si unacomn, respectul pentru cei de la Paradox imi creste pe zi ce trece, iar activision-blizzard mi-as dori sa MOARA!
Personajul preferat ar fi si la mine tot Geralt pentru modul in care ni se dezvaluie si dupa cum ajungem sa il cunoastem treptat odata cu dezvoltarea firului narativ. In mod straniu, in majoritatea jocurilor pe care le joc ma atasez mai mult de un personaj secundar/team-mate(de obicei in RPG-uri), mi se pare ca au mai multa esenta decat personajul principal si atasamentul pe care il capeti pentru ei e incontestabil(cel mai mult m-a impresionat aici Dragon age origins) . Prin diverse questuri secundare ajungi sa le cunosti atitudinea, comportamentul, ideile, temerile, complexele. Un lucru interesant este ca influenta unor astfel de personaje si modul lor de gandire, poate afecta gameplay-ul si povestea intr-un mod nebanuit, comparativ cu personajul principal ale carul replici sunt in esenta: DA, NU, Mai incolo, iar la unele jocuri de se lauda cu dialog complex: Da v.1, DA v.2, Nu, mai incolo. Pacat de actuala industrie a jocurilor ce degenereaza datorita globalizarii si setei de bani(COD e cel mai bun exemplu) un pret piperat pentru un continut la valoare cel mult injumatatita. Respect tuturor celor ce creeaza arta nu pompe de bani, si celor ce pun suflet in munca lor in aceasta industrie.
Publicat pe 13 Februarie 2011 at 13:21
uite,personajele mele preferate nu sunt chiar personaje.de exemplu cand iti creezi un personaj in-trunm mmo nuesti tu dar nici alot cineva.practic tu esti cineva care creaxa pe alt cineva,acela nu fiind tu.dar pe parcursul jocului pot fi diferite moduri de abordare atat timp cat jocul nu e scvriptat.un pve poate participa la anumite aventuri si sa invinga anumiti inamici.ldar n u trebuie pe toate4.poate sa se concentreze ep ceva.atunci te simiti un pic de parca ai fi fost acolo,dezvoltand poate o ura pentru un personaj si tristete cand un npc,care chiar tea fascinat,moare.un pvp e ceva diferit,poate ca dezvolti odusmanie cu un player.chiar si pe pvp te simti chiar ca esti tu acdolo.cand omori pe cineva,cand planici un atac la un oras de o factiune adveersa,cand vezi playeri slabi zican ,,No atack!”sau sa fie invers,cand un player ce tea ajutat mult moare incepi sa nu prea mai gandesti,bagi toate buff-urile si incepi sa ataci ca un nebun,chiar si dupa una din situatile azstea,printre player te poti simti ca un erou,multi avand impresi bune despre tine si sa iti cearaajutorul,sasu c and stateai si ziceai ca trec i de partea atacatorilor de vreo 500 playeri,cand pl,ecau si era respawn sau daca nu reuseau,toti playeri ye huiduiau,te injurau si daca vroaiai ss pleci pe pve,nu prea gaseai aliati,in schimb dacareactionezi la moartea unui player prieten,poate ca acela iti va fi recunoscator.(scuze pentru miile de grteseli da am probleme cu tasrtatura)
Publicat pe 27 Iunie 2011 at 11:05
Comenteaza