Games Arena

Pe la inceputul anului trecut, un studiou german numit Radon Labs ne-a oferit o mostra din ceea ce inseamna The Dark Eye, in RPG-ul Drakensang. TDE poate fi numit varul nemtesc al lui D&D, fiind un sistem de reguli vechi de cateva decenii, care in unele aspecte este mult mai complicat decat Dungeons and Dragons. Primele momente din Drakensang indicau posibilitatea ca acesta sa fie un candidat serios pentru titlul de RPG al anului, regretabil, acele prime momente erau un preludiu a unei maretii ce nu s-a mai ivit. Problema esentiala pe care am avut-o personal cu Drakensang a fost ca de la un anumit punct devenea monoton si repetitiv, pana la punctul la care pot sa jur ca am adormit in timp ce cutreieram printr-o padure si m-am trezit in alta. La acest sentiment nu a ajutat nici faptul ca era un joc lung de vreo 40 de ore. Sursa principala a monotoniei era lipsa varietatii. Orasele aratau predominant la fel, padurile aratau la fel, echipamentul nou era rar, vrajile erau aproape inexistente, fiecare dungeon arata la fel si amibele pe care le gaseam in prima catacomba erau si la ultima lupta. Desigur, mai erau sobolanii. Drakensang cred ca este singurul joc din lume care are mai multi sobolani decat Fallout 2 si Shatered Greevay The Forgotten Pavement la un loc. Ieseau din pereti, ieseau din podea, ieseau din ceata, din amibe si apa. Asa ca atunci cand au anuntat ca Drakensang va avea o continuare, m-am rugat ca daca vor face macar o imbunatatire, una singura, aceasta sa fie depopularea Aventuriei de soboleti. Dorinta mea a fost partial implinita, rozatoarele fiind acum inaripate. Dar era suficient pentru a-mi da speranta ca restul lui The River of Time va fi mai palpitant decat un pui de somn si mai bun decat predecesorul sau. In multe feluri, chiar este.

La fel ca Drakensang The Dark Eye, The River of Time este construit pe motorul grafic Nebula 2, iar diferentele nu sunt foarte mari. Ecranul va fi permanent inecat in bloom, ce va face scenele mai stralucitoare, mai colorate si chiar mai frumoase decat ar fi aratat in mod normal. Multe jocuri folosesc acest efect pentru ascunderea unor defecte, cum ar fi texturi de slaba calitate, dar The River of Time, pe detaliul maxim, are texturi destul de placute. Bloom-ul este astfel folosit pentru a crea o atmosfera mai de basm, iar efectul este destul de observabil si placut atunci cand coloane de lumina se propaga din vazduh sau cand ceata atarna deasupra solului. Mai exista si un alt fel de ceata, care limiteaza distanta de vedere, desi cred ca asta era pentru a-mi scuti PC-ul de la un atac de cord. In mod normal jocul functioneaza bine, nu au fost probleme nici la predecesorul sau. Numai ca am avut neplacerea de a da in The River of Time peste cateva zone gandite pentru monstruozitati de PC-uri. Spun asta pentru ca am testat versiunea demonstrativa germana pe un sistem mult mai capabil la inceputul anului si sacada simtitor pe acelasi nivel, orasul Nadoret. Am descoperit destul de rapid care era problema. In primul rand, harta este imensa, plina de cladiri si de personaje. Iar in al doilea rand, subteranul orasului nu are un timp de incarcare, fiind redat simultan cu lumea de la suprafata. Unele procesoare nu se inteleg prea bine cu asta. In rest, jocul ruleaza fara cusur si arata bine. Singura imbunatatire pe care o pot observa comparand imagini de la cele doua jocuri ar fi ca personajele sunt ceva mai detaliate acum, iar costumatiile lor au mai multe elemente fine. Nu arata grozav dupa standardele RPG-urilor, dar… pe cine glumesc. Decorul arata mai bine decat la Dragon Age, iar personajele mai bine decat la Fallout New Vegas. Nu este de calitatea lui The Witcher sau Mass Effect, dar arata bine. Ceva ce as fi vrut foarte mult sa capete o imbunatatire este sistemul de animatii folosit pentru lupte. Bioware m-a rasfatat in aceasta privinta cu secvente de batalii precum cele de la Knights of the Old Republic, la care chiar si atunci cand personajele sunt in repaus, animatiile lor de lupta tot ofera un spectacol. The River of Time continua sa semene cu un joc Final Fantasy. Daca ma gandesc mai bine, ar mai fi fost un lucru pe care vroiam sa il vad facut diferit, interfata. Mai exact, acel chenar in care sunt scrise dialogurile ce apar ca baloane asupra personajelor si pretioasele rezultate ale aruncarii zarului. Continua sa fie pus acolo mai mult ca un element dispensabil. Orice tranzitie il dezactiveaza si din cauza modului destul de spartan in care este integrat in restul interfetei, imi vine greu sa il las pe ecran tot timpul. Totusi, simplul fapt ca inca mai exista, ii ofera jocului o nota de autenticitate RPG-istica mai mare decat Dragon Age.

Chiar daca Aventuria arata predominant la fel, suna putin mai diferit, in sensul ca acum suna tot timpul. Fiecare personaj din joc, de care este atasat un dialog in alt format decat balonul de text, are acum o voce pentru fiecare replica. La The Dark Eye, numai cateva personaje aveau propriul glas si numai pentru cateva randuri de text pe fiecare conversatie. Acum cu totii vor vorbi intr-un mod mai mult sau mai putin convingator. Spre exemplu, Forgrimm suna foarte bine, la fel si amicii sai. Gladys insa cred ca a baut prea multa cafea. Din fericire, ea nu vorbeste decat in intro si la cateva momente rare din joc. Mai sunt incidente la care unele personaje secundare vor glasui cam cu aceeasi intonatie pe care o folosesc eu intr-un preview, dar era de asteptat. O consecinta directa a folosirii unei voci pentru fiecare vietate inteligenta din joc este scaderea numarului de replici. Iarasi, era ceva de asteptat, dar totusi, macar au decenta de a nu repeta exact aceleasi trei replici generice la infinit ca intr-un anumit desert iradiat recent strabatut. Dialogul din balonase se va repeta la infinit pentru a da sentimentul ca acele personaje chiar discuta intre ele, dar macar nu o fac in gura mare si chiar poarta discutii. Partea cea mai placuta este ca dialogul eroului nu a suferit si chiar da semne de personalitate, umor, poate chiar de scenaristi ce nu au ca obiectiv in viata sa scrie dialog pentru un space marin generic.

Am dat de numeroase situatii amuzant in dialog, si nu ma refer la gesticulatia Sims-iceasca a personajelor sau la lipsync-ul ce probabil avea sens in germana. La un moment, imputit fiind dupa o perindare prin canalizare, am decis sa delectez simturile olfactive ale NPC-urilor cu mireasma mea. Unuia i-a venit rau, mi-a inmanat patru bucati de sapun si mi-a spus sa nu ma mai apropii de el pana nu fac o baie. Initial am fost insultat, dar avand in vedere ca la inceput sapunul poate fi destul de scump si ca acea imputiciune ma costa vreo 3 puncte la carisma, nu m-am suparat. Un alt incident amuzant a fost simpla reactie a unui personaj atunci cand m-a vazut. Atunci cand cineva zbiera in teroare numai la vederea personajului meu, atunci e clar ca am facut ceva asa cum trebuie. De mentionat, acesta nu este genul de joc la care personajul controlat poate fi o faptura demonica rasarita din pantecele iadului. The River of Time ofera o selectie mare de clase de: luptatori, pungasi, magicieni, elfi, dwarfi, amazoane, un fel de elementalist devotat pietrei, preoti si o sumedenie de variatii si specializari in fiecare ramura posibila, ce rivalizeaza cu orice joc D&D. Au adaugat chiar ceva ce imi aminteste foarte mult de Daggerfall, posibilitatea de a cheltui puncte pentru a dobandi cateva bonusuri permanente pentru personaj, sau de a-i adauga dezavantaje pentru a obtine mai multe puncte pentru primul sau nivel de viata. Indiferent de ce alegeti, mereu vei fi un erou, un personaj pozitiv, dar pe cat de altruist si de radiant vei fi, depinde de modul ales pentru a indeplini misiunile. Mergi pe o cale mai diplomatica si impaci pe toata lumea, convingi inamicul ca defapt nu vrea sa fie acolo ca nu esti inamicul lui, asa ca ar fi bine sa se intoarca acasa pana nu ii fura calul conopida, sau iei un topor si sa folosesti imaginatia lui Forgrimm? De obicei va depinde de ce tip de personaj ai creat, unul inteligent si politicos, unul suav si mincinos, sau unul care stie unde trebuie infipt varful ascutit.

La partea asta The River of Time se descurca mult mai bine decat predecesorul sau. In The Dark Eye, numai doua din abilitatile dedicate socializarii chiar erau utile, iar din acele doua, una merita investitia de puncte. Acum toate sunt utile. In prima ora de joc, talentele de seductie si eticheta au mai multa utilitate decat in 30 de ore de The Dark Eye. Si nu se termina dupa prima ora, continua, legandu-se perfect de acel mod de rezolvare a unor misiuni la care iti pot transforma oponentul in propriul sau inamic. Una din scenele cele mai descriptive pentru acest fenomen este o incercare de a incita o revolta in cadrul unui grup de pirati. Uneltind si semanand semintele discordiei pentru un bine mai mare nu a fost niciodata atat de distractiv. A trebuit desigur sa ma asigur ca proprietatea unui individ ajungea in mainile altuia fara ca nici unul dintre ei sa observe, dar aici vine partea la care in echipa am un hot dedicat care zilnic imi recomanda sa nu il ascult pe Forgrimm si sa jefuiesc pe toata lumea. Echipa pe care o puteti aduna este formata din indivizi destul de interesanti, dintre care pe doi ii veti sti daca ati jucat The Dark Eye. Bine, pe unul il veti sti, iar despre altul ati auzit, numai ca aici va fi viu, intreg si cam dupa tot atat timp ca in jocul precedent, va deveni indisponibil. Actiunea lui The River of Time se petrece totusi la cateva decenii inainte de jocul de anul trecut, asa ca nu are cum sa moara, inca.

Inceputul era destul de promitator, avea un aer de mister. Ma aflam in rolul unui magician ucenic, in drum catre turnul unui vrajitor putin cam dus cu pluta, dar nu la fel de mult ca Rakorium. Daca as fi ales o alta clasa, aveam o alta destinatie, si un tutorial diferit, dar drumul era acelasi. Prima scena a jocului avea loc pe o nava, ce acostasera pe o mica insula pentru o noapte. Tabara este atacata de pirati, dar din fericire, trei pasageri misteriosi, Forgrimm, Ardo si Cano, se dovedesc a fi mai mult decat in stare sa le faca fata. Totusi, piratii scapa cu bunurile pe care nava le transporta, printre care se afla si un pachet important al trioului. Asa ca pe tot parcursul jocului, urmariti urma acestor pirati, a complicilor, a sefilor si a celor care au uneltit din umbra, pe parcurs afland motivul pentru care s-a intamplat totul si cine sunt parintii lui Gladys. Este intriga, este drama, mult umor si un strop de tragedie, dar obiceiurile vechi nu sunt uitate. Dupa o jumatate de ora apare un individ care de indata ce te zareste spune ca esti cel ales de zei. Speram foarte mult ca vor evita acest stereotip, deoarece a fost unul din motivele pentru care The Dark Eye a fost mult mai putin placut decat ar fi putut sa fie. Din fericire, nu merge pana la extrema din jocul precedent.

Acelasi lucru este valabil si pentru armamentul jocului. Continua sa fie limitat in comparatie cu majoritatea titlurilor D&D din ultimul deceniu, dar are ceva mai multa varietate fata de anul trecut. Sunt arme si armuri destul de utile la magazine, numai sa va ajunga banii. Ar mai fi si sistemul de crafting, dar singura utilitate pe care am gasit-o a fost pentru a face niste sageti speciale pe care nu stiu daca le puteam cumpara de undeva. Totusi, e mai mult decat la The Dark Eye, unde nici nu m-am atins de crafting. Regretabil, vrajile aditionale adaugate le pot numara pe degete. Continua sa fie o limitare asupra numarului de statistici ce pot fi imbunatatite prin magie, numarul este tot unu. Acelasi numar reprezinta si maximul de creaturi pe care le puteti invoca simultan. Nu s-au adaugat incantatii noi de acest tip, dar animalul de companie temporar al unor clase este ales acum din mai multor creaturi posibile, cum ar fi un bursuc gigantic turbat. Sunt si vreo doua vraji de atac noi, dar la fel ca la jocul precedent, fireball in cap inainte de a intra efectiv in lupta ramane una din tacticile cele mai eficiente de lupta. Altfel, ca un mag, e bine sa inveti sa lovesti cu ceva.
Am mentionat ca au fost adaugate si creaturi noi. La acest capitol jocul chiar este placut. Sobolanii sunt rari, la fel si amibele, abia daca le observ prezenta in comparatie cu The Dark Eye. Acum sunt varcolaci, gandaci gigantici, bursucii numiti anterior, sconcsi, moluste, ce aparent sunt tinute de unii oameni in cazi ca animale de companie si bosi foarte placuti. Nu vreau sa va stric surprizele, dar sunt dragoni in joc, si krakeni si golemi de gunoi. Din cauza varietatii mai mari a oponentilor si a numarului mai mici de soareci, luptele parca sunt mai placute. Continua sa fie la fel de tactice ca la The Dark Eye si sa aiba un nivel de dificultate placut. De asemenea, furisatul in grup continua sa fie foarte iritant, in special pentru ca nu imi amintesc pe ce tasta apasam ca sa le spun celorlalti sa nu se tina dupa mine.

The River of Time este plin de momente frumoase, de la glumele auzite prin taverna cum ar fi: „Daca poti sa stai intins pe podea fara sa te tii de ceva, inseamna ca nu esti beat inca”, la inamicii parodiati din James Bond, la acea nava care va ajunge sa fie casa voastra. Jocul are farmecul sau. Vorbind de nava. De obicei cand un RPG contine o nava ce are rolul de casa pentru personaj, vine in minte ceva in gen Normandy sau Ebon Hawk. Dar acesta este un RPG fantasy, asa ca nu are cum sa fie nave spatiale. Asa ca aveti o nava normala, ce va va plimba pe tot raul cel mare dupa bunul plac. O nava ce este populata de personajele pe care le veti aduna cu timpul, plina de suvenirele colectate de la misiuni si de ce imbunatatiri veti dori sa ii adaugati. Si de data asta, nu a trebuit sa moara nimeni ca sa primiti acest mic locsor plutitor pe care il puteti numi casa, indiferent unde va aflati in Aventuria.
Drakensang The River of Time este un RPG bun, unul creat in stilul clasic al genului. Nu este unul grozav, dar este cu un pas mai aproape de acest prag fata de predecesorul sau. Mai trebuie sa apara un expansion in curand, care nu stiu sigur cand va sosi pe piata internationala, iar peste un an va fi si un al treilea joc, produs insa la un alt studiou. Desi, la cum functioneaza distributia la jocurile publicate de dtp, probabil va mai dura inca un an pana ce The River of Time va fi disponibil in toata Europa, iar expansion-ul si continuarea vor veni dupa Duke Nukem Forever.

Vazut: 2777 ori de catre 841 vizitatori

Articole asemanatoare:
• Top 7: Jocurile anului 2010
• Drakensang 3
• Top 7: Concepte ce trebuie sa moara
• Drakensang The River of Time in 2011
• Drakensang 2 la GamesCom