Games Arena

Cui ii trebuie o viata sociala cand mai poti avea inca o tura? Cam asta este premiza tuturor jocurilor Civilization de 20 de ani de zile. Desi sunt convins ca inca va mai bucurati de partile 1-4 ale seriei si de numeroasele lor modificari, am o veste proasta, a mai aparut unul. Un nou Civilization care promite sa rescrie istoria si sa ne permita sa rescriem istoria, din nou. Dar inainte sa va faceti provizii pentru o saptamana, sa baricadati ferestrele, usile si sa ignorati existenta oricarui lucru ce nu poarta numele Sid Meier’s Civilization 5, rezervati cateva momente macar pentru a citi acest articol, nu de alta, dar mi-am supus PC-ul unor chinuri groaznice pentru a-l putea scrie.

Initial, cea mai mare grija pe care o aveam era ca nu voi putea rula Civ 5. Cerintele de sistem anuntate de Firaxis si 2K Games erau mai mult de talia a ceva in gen Crysis 2, nu a unui simplu TBS. Ce e drept, Civ niciodata nu a fost un TBS simplu, dar nici unul care ar necesita un procesor dual core, 2GB de memorie RAM si o placa video competenta. Dar spre bucuria mea, cineva de la Firaxis a gandit la fel si a implementat in Civilization 5 o mica optiune ce inlocuieste grafica (ce chiar si pe detaliul minim arata bine, precum se poate vedea in imaginea alaturata), cu ceea ce puteti vedea in aproape fiecare alta imagine de pe aceasta pagina. Ce face aceasta optiune? Elimina orice inseamna grafica 3D, shaders, umbre si efecte vizuale. Tot ce ramane este o harta 2D simpla, pe care chiar si un PC ce a fost martor la nasterea civilizatiei o poate rula fara probleme, pentru a-mi permite sa iau parte la nasterea unei civilizatii virtuale. Nu pot sa descriu cat de mult ma bucur de existenta acestei optiuni, pentru ca si pe detaliul minim, in 3D Civ 5 se misca precum un melc aflat in coma, suspendat in zero gravitatie la zero grade Kelvin, probabil in centrul unei singularitati. Partea trista este ca si cei ce au sisteme ce se incadreaza in cerintele minime au raportat probleme de performanta si anumite anomalii de ordin grafic. Am dat si eu peste anumite probleme de acest gen, dar le-am trecut initial cu vederea pentru ca nu se mai produc drivere noi pentru placa mea video de ceva vreme. Totusi, nu am dat peste erori grafice severe, doar iconite de resurse ce nu dispareau cand le dezactivam si imagini care nu se scalau cum trebuie cu restul jocului. Iar cand rula pe tot ecranul, pozitia mouse-ului era raportata eronat, de parca ar functiona in fereastra. Mai era si o problema mai serioasa legata de grafica, una ce ducea la un crash masiv. Acea harta 2D minunata din pacate nu poate fi activata din meniu sau trecuta ca standard inainte de a incepe jocul efectiv. Sper sa implementeze asta in primul patch al jocului, pentru ca mi-ar usura cu mult viata. Lipsa sa duce la doua lucruri. Un timp de incarcare ce face versiunea 1.0 a lui The Witcher sa semene cu Speedy Gonzales si crash-ul la care ma refeream, in cazul in care dupa ce era activata harta, apasam escape din greseala, sau F10. Asta dezactiva harta 2D instantaneu, iar invazia de poligoane si texturi calca in picioare stabilitatea jocului. Nu stiu daca asta se intampla pe un PC adevarat, e posibil sa fie o particularitate a configuratiei mele. La fel ca acel crash care apare daca las jocul sa ruleze, plec 5 minute si cand revin incerc sa fac orice actiune. In rest jocul este surprinzator de functional. Are incetiniri crancene cand numarul de ture trece de 300, dar asta era de asteptat. Lucrul important este ca nu a trebuit sa imi vand un organ vital pentru a juca Civilization 5.

A trebuit totusi sa ma multumesc cu o experienta vizuala mai redusa, desi nu chiar pe cat de redusa credeam. Mediul inconjurator in 2D arata bine, mai bine decat Civ 1, si am jucat foarte mult Civ 1 asa ca este o imbunatatire. Portretele liderilor inca mai sunt acolo, nu sunt animate ca pe detaliul maxim, dar arata la fel ca in 3D. Iar acele filmulete splendide care apareau la Civ 4 cand erau create minunile, oricum nu mai sunt in Civ 5. Tot ce avem acum sunt poze si citate, care desi sunt frumoase, nu evoca aceeasi maretie, spre exemplu ca Marele Zid Chinezesc gonind de pe o plansa de proiectare prin dealuri, campii si munti. Se puteau stradui sa creeze ceva mai complex, in special avand in vedere cat de splendida este secventa de introducere a jocului, care din cate am inteles a avut un buget de productie mai mare decat Elemental War of Magic. Cu asta nu vreau sa fac scuze pentru dezastrul lui Stardock, dar nu a fost ieftin. Ar fi fost preferabil daca reduceau detaliul intro-ului putin, pentru a face niste secvente macar la fel de frumoase ca cele ale lui Civ 4 pentru minuni. Sau macar pentru victorii, nici macar la victorie nu apare un cinematic. Pana si Heroes of Faliment and Magic 4 avea un cinematic pentru victorie, chiar daca era unul singur, monoton, indiferent de victorie. Lipsa lor nu este ceva critic, dar are un impact asupra atmosferei generale a jocului, poate nu la fel de mare ca reducerea detaliului vizual cu o dimensiune, dar suficient. Si nu este singurul lucru, mai sunt chichite ce puse cap la cap fac Civilization 5 sa para mai putin impresionant si cu mai putina imersiune decat predecesorul sau. Chestii mici, cum ar fi faptul ca vocea naratorului este intrerupta pur si simplu la inchiderea panoului cu citatul, nu dispare treptat. Naratorul nu este tocmai Leonard Nemoy, dar Morgan Sheppard se descurca admirabil. In cazul in care nu va este cunoscut numele, a fost Ignatius Cheese in Monkey Island 4.
Revenind la ideea de atmosfera, mai e un lucru ce lipseste, muzica. Nu ca nu ar avea muzica, Civ 5 cuprinde o sumedenie de melodii simfonice placute, dar nici una nu iese in evidenta. Civ 4 te prindea inca din meniu cu Baba Yetu si acel glob pamantesc plin de viata. Aici lucrurile sunt ceva mai spartane. Jocul este construit mai mult pentru functionalitate decat pentru atmosfera, dar au pastrat sunetele. Atunci cand intri intr-un oras, sunt aceleasi zgomote ca la Civ 4, nu aceleasi in sensul ca sunt similare, ci aceleasi in sensul ca sunt aceleasi. Chiar daca nu tin minte ce am facut ieri, am o memorie auditiva buna, pana la punctul la care pot sa disting sunetul unei potiuni de la Diablo 2 indiferent in ce joc a fost reimplementat. Si credeti-ma cand spun ca este reciclate des, doua din jocurile ce refolosesc sunetul au fost prezentate pe aici in ultimele luni.

In cazul in care nu v-ati plictisit de citit si nu sunteti deja in Civilization 5, acum ajungem la partea interesanta, gameplay. Crearea unei sesiuni noi este asemanatoare cu cea de la jocurile precedente. Alegeti marimea unei harti, conditiile lumii, victoriile posibile, modificatorii de provocare precum lipsa de barbari sau imposibilitatea de a face mai mult de un oras si natiunea. De aceasta data natiunea pe care o alegeti este legata de un singur lider. Acesta nu poate fi schimbat si nu aveti o rezerva. Mai mult, caracteristicile definitorii ale unei civilizatii nu mai sunt notate in cuvinte, precum „Organizat” sau „Agresiv” si nu se repeta. Fiecare natiune are o proprietate unica ce are un efect observabil, dar minim asupra jocului. Numarul de civilizatii este tot de 18, la fel ca la Civ 4, si in ciuda sperantelor, nu ne aflam printre ele, desi Bucuresti este in joc. Voi explica mai jos de ce si cum. Un lucru de mentionat aici este ca interfata de creare a unui joc nou, desi este functionala, pare cam incomoda. Nu as zice ca e ceva rau la ea, dar in loc sa se intinda pe tot ecranul, era ingramadita in mijloc. As fi inteles asta daca fundalul era interesant, dar imaginea folosita este ignorabila.
Odata ce lumea este creata, in absenta unei secvente despre cum s-a format lumea, apare o naratiune care da cateva informatii despre natiuni si lider, ce se termina cu „Vei putea trece testul timpului?”, o referinta la versiunea refacuta a lui Civilization 2 din 1999. Dupa ce harta s-a incarcat, schimbarile aduse seriei devin evidente. Primul lucru care m-a lovit a fost desigur hex-urile, dar ma asteptam la ele. Dar interfata m-a izbit din senin si m-a lasat vazand stele verzi foarte mari. Initial jucam jocul pe rezolutia de 1024*768, pe care noua interfata parea imensa. Am activat si optiunea de interfata minima, nu a ajutat. La inceput nu mi-am putut explica de ce totul trebuie sa arate de parca ar fi fost facut pentru a putea fi jucat din celalalt capat al camerei. Apoi mi-am amintit. Seria Civilization a facut acum ceva timp un drum pe console cu Civilization Revolution, un joc la care Firaxis a experimentat cu realizarea unei experiente mai prietenoase pentru publicul privat de mouse. Aceasta filozofie, regretabil, s-a pastrat. Pe langa faptul ca fiecare buton este atat de mare incat un Mudokan din Necrum le-ar putea gasi, au comis greseala primordiala de a elimina meniul contextual ce apare atunci cand este folosit click dreapta. Pentru cei obisnuiti ca atunci cand dau click dreapta pe ceva, cu o unitate selectata, sa primeasca o lista detaliata cu optiunile ce le sunt la dispozitie, nu este o schimbare placuta. Mai rau, aceste optiuni nu au fost integrate macar in interfata gigantica, ci apar ca pop-up-uri pe care oricum le accesati apasand un buton aditional. Daca tot au facut o interfata atat de mare, puteau macar sa integreze tot ceea ce i-ar trebui vreodata unui jucator de la o unitate intr-un singur panou. In loc de asta, au pus poze foarte mari pentru fiecare lucru si un font ce poate fi vazut cu ochiul liber din spatiu, pentru lucruri critice cum ar fi numele unitatilor ce poate fi personalizat. Totusi nu am gasit unde pot schimba numele orasului. Nu ma intelegeti gresit, interfata este perfect functionala, dar nu este placuta.

Schimbarea imensa numarul 2. Hexagoane in loc de patrate. Imi plac. Chiar daca a scazut numarul de directii de miscare posibile de la opt la sase, acum nu mai incape ambiguitate despre cat ar trebui sa coste o miscare pe diagonala. Toate costa un punct, mai putin cele peste teren neprietenos si drumuri. Hexagoanele vin mai mult ca o necesitate a noului mod de lupta, unul ce nu permite suprapunerea de unitati. Aceasta schimbare este una foarte importanta, pentru ca elimina tactica buldozerului. Nu se mai poate face un teanc de unitati capabile sa calce in picioare orice atunci cand dau navala in cor. Fiecare unitate ocupa un hexagon, lucru ce are atat avantaje cat si dezavantaje. Acum se pot crea blocade mai eficiente, care sa tina inamicul departe. Iar pozitionarea precisa conteaza, pentru ca unitatile care trag la distanta, chiar trag la distanta. Are sens sa tineti arcasii in spatele luptatorilor cu maciuca, este o tactica valida de lupta. Dezavantajul principal al acestui nou sistem este ca se pot crea blocade din greseala. Spre exemplu, aveti o unitate primita cadou langa un oras aliat, vreti sa duceti acea unitate in teritoriul vostru, dar nu puteti, pentru ca in jur sunt unitatile aliatului si muncitorii sai ce in esenta creeaza o granita impasabila. Ei nu se pot misca din loc, pentru ca nici ei nu au unde sa se duca daca alte unitati le blocheaza calea, unitati pe care AI-ul nu ar avea alt motiv sa le mute decat cel de a face loc altor unitati, nu va face asta mereu. Situatiile acestea poate ca nu sunt foarte dese, dar sunt. Din fericire exista un mod prin care incidentele pot fi reduse la numar, in special in apropierea apei. Cercetand navigare maritima, veti da peste optiunea de a imbarca unitatile in nave proprii. In esenta, toate unitatile din joc devin amfibii. Acest lucru scade din valoarea unei forte maritime dedicate si elimina nevoia de construi un oras-port special pentru a lansa un asediu peste ocean. Asta inseamna ca o amenintare poate veni de oriunde acum si ca se pot trimite linistit tancuri peste mari, fara sa mai fie dat un gand logisticii. Daca avea efect doar pe ape costale, apropiate de pamant, ar fi fost perfect, in starea sa actuala, optiunea de imbarcare este prea puternica. De unde vin resursele pentru acea barca? De ce timpul de construire este zero? Unde o tin dupa ce acosteaza? Nu are sens in contextul actual al modului in care unitatile sunt construite si intretinute.

Ca sa exemplific. In momentul actual, atunci cand creati o unitate noua, aceasta nu doar ca va necesita bani pentru a fi intretinuta, ci si o resursa. Pe vremuri era suficient sa aveti control asupra acelei resurse si puteati construi unitati nelimitate care foloseau acea resursa. Acum, daca aveti un cal, puteti face un calaret, nimic mai mult. Unele din acele barcute de transport magice, din cate am vazut din imagini de la jucatori ce foloseau motorul 3D, fie functionau pe carbuni, fie cu petrol. Nu imi era scazuta nici una, nici alta, indiferent de epoca in care ma aflam. Lasand barcutele deoparte, limitarea unitatilor ce necesita resurse speciale la numarul acestor resurse completeaza perfect noul sistem de lupta. Astfel se pune un accent mai mare pe calitate, chiar pana la punctul la care nici unul din tancurile mele nu a fost omorat de niste sulitasi. De asemenea, calitatea este importanta atunci cand va aparati orasele, pentru ca numai o singura unitate poate sta in oras. Aceasta limitare merge pana la punctul la care nici nu puteti cumpara o alta unitate cat timp este alta stationata in garnizoana. Inca mai pot fi construite, dar nu cumparate. Chiar si in lipsa unui aparator, orasele sunt capabile sa se apere, avand tunuri ce devin mai eficiente pe masura ce asezarea creste si o bara de viata. Atunci cand aceasta expira, apar cateva optiuni. Distrugerea orasului, daca nu este o capitala, anexarea sa si crearea unui oras marioneta asupra caruia nu aveti control direct, dar care va genera aur, cercetare si bunuri. Avantajul unui oras marioneta este ca populatia nu va fi atat de nefericita. Ceea ce ne aduce la o noua schimbare. Fericirea nu mai este un factor independent pentru fiecare oras in parte, ci o statistica globala afectata de ce se intampla in fiecare asezare si in general in imperiu. Consecinta principala a noului model este, sincer, cred ca prima instanta cand am terminat un joc Civilization fara sa am macar un cetatean nemultumit. Tin minte ca la Civ 1 la fiecare 50 de ture un primar fugea terorizat dintr-un orasel pe care l-am neglijat. Aici nu mai apare problema asta, daca cetatenii capitalei sunt fericiti, atunci cei din cel mai prafuit catun de la marginea regatului vor fi la fel de bucurosi. Asta face jocul mai usor, dar nu mai bun. Acea simulare care calcula fericirea pentru fiecare oras in parte era mai realista si necesita un management mai bun din partea jucatorului. Poate ca insemna mai multa munca, mai mult micro-management, dar atunci cand chiar reuseai sa tii in echilibru totul, era un sentiment de reusita mai mare ca acum. Iar acele zile de „Adoram regele”, apar in prezent daca obtineti un bun de lux pe care orasele il doresc.

Simplificarea managementului pare sa fie una din filozofiile de design ale lui Civ 5. Asta este evident din moment ce corporatiile au fost eliminate, la fel si religiile si setarea pentru taxe, ce determina pe vremuri echilibrul dintre bani, cercetare si cultura/bunuri de lux. Indepartarea sa a venit ca o surpriza, pentru ca nu era chiar atat de complicata, oferea control fara batai de cap. De asemenea, nu mai puteti decide ce fel de natiune aveti. Republica, monarhie, stat politienesc, comunism, nu mai puteti. Modul de conducere si acele decizii de ordin civic au fost inlocuite cu polite sociale. Acestea pot fi alese in functie de cata cultura aveti, iar costul lor creste cu fiecare polita noua. Efectul lor nu as spune ca este la fel de insemnat ca cel al deciziilor de ordin civic sau a stilului de conducere, multe dintre ele chiar sunt inutile pentru unele stiluri de joc. Dar sunt necesare pentru victoria culturala. Recomandarea mea este sa nu cheltuiti cultura pe ele decat dupa ce deblocati ceva care chiar va este util. Mai exact, in fiecare epoca este activat un nou arbore. Cele dinspre final sunt cele mai utile, in special ultimele trei. Victoria culturala la care ma refeream este proiectul Utopia, ce poate fi construit dupa ce umpleti 5 arbori, ceea ce pe un joc normal va dura cam 5-600 de ture. Cultura mai este folosita la extinderea oraselor, dar nu in stilul vechi la care aria culturala crestea constant in toate directiile. Acum, la anumite praguri de cultura, orasul va capata un hexagon aditional, de care AI-ul crede ca are nevoie. Puteti vedea care este acel hexagon, puteti sa il si cumparati cu pret redus daca s-a adunat destula cultura. Alternativ, puteti sa le cumparati pe toate din jur, dar la un pret mai mare, ce creste usor cu fiecare haxagon nou si mult cu distanta fata de oras. Acest mod de extindere a oraselor asigura ca nu veti mai pierde teritoriu atunci cand un rival construieste un oras in apropiere. Ce e al vostru ramane al vostru. Aceasta cred ca este schimbarea cea mai mare cu care sunt total de acord din Civilization 5. Este un stil diferit al dezvoltarii creat pentru a fi diferit, nu pentru a fi mai simplu.

Managementul populatiei din fericire este neatins. Inca mai puteti atribui lucratori in hexagoane, iar specialistii sunt acum determinati de ce cladiri aveti. Spre exemplu, intr-un laborator incap mai multi savanti decat intr-o biblioteca. Daca tot veni vorba de cladiri, exista o categorie care a primit bocancul in sensul ca, nu as vrea sa spun ca a fost strivita, dar nu este la fel de importanta ca pe vremuri. Ma refer la minuni. Tin minte cand Marele Zid Chinezesc impiedica orice alta natiune sa iti declare razboi pana la inventarea prafului de pusca, apoi impiedica intrarea barbarilor in aria culturala, acum incetineste inamicii care intra in teritoriul orasului. Importanta lor pare sa fi scazut, nu mai sunt chiar atat de marete, probabil de aceea nu mai au filmulete asociate. Unele dintre ele totusi inca mai sunt faine, oferind tehnologii gratuite si oameni notabili. Acestia pot acum sa inceapa o epoca de aur de unii singuri, sa construiasca o cladire speciala in afara orasului si mai au o abilitate speciala. Savantii pot cerceta orice, gratuit, artistii captureaza cateva hexagoane si negustorii pot crea rute de comert. Am uitat ce fac inginerii. Generalii nu mai pot face prea multe, nu mai pot conduce trupele in lupta, cel putin nu din cate am descoperit eu pana acum. Pot insa sa construiasca o fortareata ce ataca automat inamicii apropiati si ofera un bonus de putere pentru unitatile din jur. In esenta, savantii sunt singurii utili, cel putin au fost pentru mine. Pe restul i-am pastrat pentru a incepe o epoca de aur, a carei lungimi scadea cu o runda pana la minimul de 3, pentru a preveni abuzuri. Dar chiar si 3 runde erau suficiente in situatii precum razboi, cand trebuia sa tin pe campul de lupta o armata mare fara sa raman fara bani. Iar bonusurile oferite economiei de o epoca de aur nu este de trecut cu vederea.

Galbenii se castiga destul de usor in Civ 5, dar sunt mai multe oportunitati pentru a-i cheltui. Nu doar pentru a extinde orasele, ci si pentru a castiga favoarea unei categorii noi de AI, orasele-stat. Aceste entitati sunt descrise ca fiind state independente ce nu incearca sa castige. Nu vor construi mai mult de un oras, dar vor face unitati, vor lua hexagoane si pot fi foarte utile. Puteti deveni prieten sau aliat cu aceste entitati administrative, lucru ce va duce la recompense culturale constante, primiti acces la o resursa de lux sau strategica pe care o au sub control si mai primiti cateva lucruri. Spre exemplu, unele state va pot oferi mancare, daca luati politele sociale ce sunt legate de orase-stat, va vor oferi chiar puncte de cercetare. Unele va vor oferi si unitati, numai ca modul in care o fac este dubios. Mai exact, sa zicem ca orasul-stat independent Bucuresti, pe bune, este acolo, va ofera un calaret. Puteti controla acea unitate ca si cum ar fi a voastra, ideea este ca este a voastra in fiecare sens posibil. Platiti intretinere pentru ea, ceva ce e de inteles, chiar si un soldat imprumutat are nevoie de un salariu. Dar zicala, calul de dar nu se cauta-n dinti vine in minte, pentru ca veti descoperi ca este calul vostru. Un cal este redus din resursele proprii pentru ceva construit de altcineva. Am crezut initial ca a scazut de fapt dintr-un cal care mi-l oferea oricum acel oras, dar nu, Bucuresti nu are cai, eu am cai. De ce mi-a luat calul?
Importanta acestor state este mai mare decat simple bonusuri de resurse, daca s-ar rezuma doar la asta, atunci puteau fi cucerite si nimeni nu observa diferenta. Sunt importante pentru victoria politica. Fiecare din aceste state are un vot la alegerea conducatorului lumii atunci cand este construit ONU, iar numarul maxim de orase-stat este mai mare decat cel al civilizatiilor oponente si sincer, cine ar vota pentru altceva in afara de el insusi pentru titlul de suveran al planetei? Nimeni. Aliantele cu aceste entitati pot fi obtinute prin bani, banii le vor face respectul sa creasca instantaneu, dar va scadea cu timpul. Mai pot fi date unitati in dar, ceea ce nu se merita, si mai pot fi indeplinite misiuni. Acestea variaza de la invingerea unor barbari, la obtinerea unei resurse de lux. Unii au totusi cerinte mai ciudate, precum eliminarea unui alt oras-stat, sau, descoperirea unui monument natural. Ce sunt astea? Ganditi-va la Krakatoa, Muntele Fuji si alte chestii faimoase. Acestea sunt pe harta, iar simpla lor descoperire poate oferi un bonus de fericire pentru civilizatia voastra.
Revenind la ideea de victorie diplomatica, daca se intampla sa jucati pe o harta la care sunteti izolat pe un continent cu multe orase-stat, aveti o sansa buna sa ajungeti presedinte planetar. Pe nivelele mai mici de dificultate AI-ul nu prea face un efort la a lua de partea sa aceste asezari. Le va cuceri ocazional, dar nu va tranti o tona de bani la usa lor. Pe nivelele de dificultate mai mari insa, devine o cursa pentru cine reuseste sa le castige aprobarea pe termen lung. Iar daca AI-ul face greseala de a cuceri un oras-stat, eliberarea sa de sub tiranie va genera un aliat instantaneu.

Daca tot veni vorba de AI, acesta vine sub doua forme. Cel al oponentilor, ce pare destul de capabil pana acum. Bine, un AI ce a inceput pe acelasi continent cu unul din regatele mele s-a dovedit a fi incompetent pana la punctul la care l-am bagat in sperieti cu cavaler si doi arcasi, dar restul erau considerabil mai inteligenti, poate nu excesiv de iscusiti in lupta, dar capabili in general. Lucrul care mi se pare bizar este ca AI-ul da semne ca ar fi cinstit, in sensul ca la comert imi va da o afacere buna pentru ofertele pe care i le fac, chiar mai mult decat as fi crezut eu ca valora. Ca dificultate, dupa Prince triseaza pe fata, primind niste bonusuri necinstite. Dar predominant este un AI functional, pentru ca intentia sa finala este cea de a castiga. AI-ul propriu insa nu este chiar atat de bun. Ma refer la lucruri precum lucratorii automatizati, ce ignora lucruri evidente. Spre exemplu, unul a facut o plantatie pe un deal, in loc de o mina. Auto-explorarea are tendinta sa trimita unitatile in aceleasi locuri deja explorate. Si partea comica, managementul automat al cetatenilor oraselor este defect. Mai exact, se poate seta ceva pe care sa se concentreze orasul, mancare, productie, bani, etc. Atunci cand una dintre ele este activata si se alege distributia automata a cetatenilor, AI-ul determina amplasarea lor optima. Nu o face bine. Am dat de situatii in care am cerut productie maxima si apasand la nimereala pe celelalte setari, am descoperit ca daca ceream mai multa mancare, primeam productie mai mare decat atunci cand am ordonat ca toata lumea sa ia ciocanul si sa se apuce de construit. Ca urmare, nu prea am incredere in AI sa se ocupe de managementul oraselor mele. Dar nu pot sa spun ca ma deranjeaza. Prefer oricum sa fac treaba de unul singur, jocul usurand deja micro-managementul cu mult. Acum ca ma gandesc mai bine, nu tin minte sa fi vazut chestii legate de sanatate sau de poluare. Spitalele dau mancare aici. Foarte multe schimbari a mai adus Civilization 5, dar cea pe care o aplaud este ca au facut victoria militara placuta din nou. Nu mai trebuie cucerit fiecare oras spamat pe intreg mapamondul, desi e o optiune pentru asta. Este suficient sa cuceriti prima capitala a fiecarei natiuni. Acestea trebuiesc aparate acum cu sfintenie si transformate in fortarete. Iar atunci cand sunt atacate, va fi nevoie de o mobilizare masiva de trupe, pentru ca nici macar o bomba nucleara nu poate darama o capitala.

Un aspect al jocului pe care nu am avut ocazia sa il testez este modul de multiplayer. Este cam greu sa gasesti cineva cu care sa joci, atunci cand PC-ul abia reuseste sa tina Civ 5 si Windows in functiune simultan. Am invatat asta de la GTA 4 si este la fel de valabil pentru Civilization 5. Cum acest articol se apropie de final, ar mai fi ceva de care imi este dor, posibilitatea de a personaliza muzica de la Civ 4. Mi-e frica sa dau drumul la Winamp simultan cu jocul, asa ca ar fi fost utila optiunea. Mi-ar fi placut si o interfata mai discreta, un gameplay care sa nu fi fost simplificat la atat de multe aspecte si in general, mai multa libertate de a alege si a de decide soarta micului meu imperiu. Sid Meier’s Civilization 5 este o schimbare radicala pentru serie. Ca e de bine, ca e de rau, timpul si expansion-urile vor decide. Un lucru este cert, Civilization 4, dupa extensiile pe care le-a primit, era pe cat de aproape de perfectiune poate fi un joc. Nu cred ca puteau adauga mai mult aceluiasi joc. Civilization 5 este diferit, nu este la fel de finisat si mi-am amintit ca nu mai are nici spionaj sau caravane, dar nu pot sa ii condamn pe cei de la Firaxis ca au incercat ceva diferit. Pot insa sa ii trag de urechi, metaforic, ca nu au facut o treaba la fel de buna sau la fel de ampla ca la Civ 4. Pe langa ideile de design ce nu imi convin, jocul mai are cateva probleme tehnice care stiu sigur ca nu se rezuma la pseudo-PC-ul meu si cateva bug-uri ce sunt acum singurul subiect de discutie pe forumul oficial al jocului. Din nou, cu siguranta Civ 5 va primi macar un expansion, peste, cel mai probabil peste un an, si cu timpul are potentialul sa atinga la acelasi nivel de calitate si cantitate ca Civilization 4. Pana atunci, este bun, este placut, este distractiv si creeaza dependenta, dar seria ne-a oferit lucruri mai bune in trecut.

Vazut: 3429 ori de catre 1175 vizitatori

Articole asemanatoare:
• O pagina de istorie: Sid Meier’s Alpha Centauri
• Civilization 5 Demo
• Civilization V
• Pirates of Black Cove
• Civilization V