Sam and Max: The City That Dares Not Sleep
A venit timpul pentru inca o recenzie a unui episod din seria Sam and Max, iar de data acesta chiar va fi ultimul. Din nou, mint, pentru ca sunt sanse ca vom vedea un nou sezon peste cativa ani. Dar pana atunci, va fi ultimul. Un lucru numai bun pentru ca oricine l-a jucat si l-a inteles in totalitate va avea nevoie de ceva timp pentru a se obisnui cu ce se intampla in joc. Pana acum am considerat ultimul episod din sezonul 2, What’s New Beelzebub, ca fiind cel mai bun din serie. O combinatie de elemente noi, vechi, surprize si lucruri cu adevarat socante, l-au facut sa iasa in evidenta. Sam and Max Season 3 The Devil’s Playhouse Episode 5 The City That Dares Not Sleep urmareste acelasi tipar, dar o face intr-un fel pe care nu l-am putut prevedea. Surpriza este putin spus, asa ca voi face tot posibilul sa nu dau detalii despre acele parti critice ale povestii care au transformat acest episod in noul meu favorit din serie. Totusi, vor fi cateva spoilere daca nu ati jucat ultimele episoade, in special Beyond the Valley of the Dolls. Daca nu ati facut asta inca, recomand sa o faceti inainte de a continua sa cititi acest articol.
Gata? Va-ti intors? Bun. Voi trece rapid peste partile plictisitoare ca sa putem ajunge la cele mai interesante aspecte ale jocului. Din punct de vedere tehnologic, acest episod nu are diferente fata de cele precedente. Telltale nu avea cum sa faca schimbari motorului grafic intr-o luna, si nici nu era motiv. Totul este asa cum era inca de la primul episod, complet cu acel filtru de film pentru a face imaginea mai puricoasa si o secventa introductiva inspirata de o alta specie de filme din anii 60-70.
Singurul lucru care mi s-a parut bizar la partea tehnica a fost vocea lui Sam. Nu puteam sa imi dau exact seama ce era, dar suna ciudat. Pentru o vreme am crezut ca au schimbat actorul, dar nu era cazul. Suna diferit, dar era acelasi individ, numai ca intre timp a capatat o raceala. Acesta este unul din dezavantajele de a face jocuri episodice cu un program de lansare lunar, daca ti se imbolnaveste unul din actori, dai de necaz. Modul in care suna Sam acum nu este rau, in nici un caz nu strica experienta, dar mi-a luat o jumatate de ora sa ma adaptez. Si acum, partea interesanta.
Dupa cum probabil ati observat in ultimele minute din episodul precedent, Max s-a transformat intr-o monstruozitate trans-dimensionala, o incarnare a unui zeu antic ce in ultimele saptamani a devastat New York. Creatura-Max nu doar ca a inceput sa distruga sistematic fiecare cladire din oras, devorand Bronx, dar invadeaza visele oamenilor, hranindu-se din cosmarurile lor prin intermediul unor spori ce iau forma unor capete de Max arzatoare. Misiunea lui Sam va fi cea de a isi vindeca micul prieten, inainte ca noul presedinte al SUA, Superball, sa ordone un atac nuclear care va transforma monstrul ce a fost odata Max in reziduri radioactive, alaturi de o parte considerabila din oras. Cu aceasta premiza incepe jocul, dar nu o face intr-un mod foarte placut. Ce vreau sa spun este ca primele 5 minute par grabite, de parca povestea ar fi inceput defapt cu 10 minute in urma, iar jocul ar fi sarit peste partea introductiva. Acest lucru mi-a dat impresia de parca as fi sarit peste ceva sau am omis detalii din naratiunea de la inceput. Sentimentul persista pentru o parte considerabila din sectiunea ce se petrece inaintea genericului, si este cel mai sesizabil in puzzle-uri.
M-am trezit facand diverse lucruri fara a sti exact de ce trebuia sa le fac. Situatia se aseamana cu cea din episodul precedent cu o mica diferenta. Aici faceam progres in rezolvarea lor, numai ca nu stiam de ce le rezolv, care era finalitatea. Raspunsurile au venit totusi, unul chiar prin intermediul unui pop-up informativ din partea jocului, ce ma anunta ca trebuie sa fac mana monstrului-Max sa loveasca un rezervor de ulei de pe o cladire. Era mai mult un tutorial pentru o noua mecanica de joc, ce implica pacalirea creaturii-Max cu scopul de a ridica anumite lucruri de pe jos. Ar fi fost mai bine daca se gasea o metoda ceva mai coerenta de a introduce aceasta mecanica fara acel pop-up. Totusi, puzzle-urile din acest joc au ceva mai multa logica in spatele lor decat cele din episodul anterior. In momentul in care mi-am dat seama de ce trebuia sa fac un anumit lucru, „cum” venea de la sine. Nu a fost nici un moment la care sa fi fost atat de disperat pentru o solutie incat sa caut una pe internet, lucru ce am facut la episodul 4 de doua ori. Pe de o parte este un lucru bun, dar pe de alta nu. Depinde mai mult cum priviti situatia si ce doriti exact de la un joc Sam and Max. Puzzle-uri complexe nu prea sunt, comedia insa este pe cat de buna am putut spera. Partea amuzanta este ca in joc exista o referinta clara la exact acest lucru. Veti da peste un obiect, care pentru cei care au jucat Hit the Road va fi cunoscut, o galeata cu peste. Privind aceasta piesa de istorie, Sam va comenta ca erau vremuri mai simple, Max insa se grabeste sa sublinieze ca puzzle-urile din Hit the Road erau mai dificile si ca jocul era mai lung atunci. Acest gen de autoironie este intalnit destul de des in joc. Majoritatea referindu-se la constrangerile de resurse si timp pe care cei de la Telltale le-au infruntat si la modul in care episoadele au evoluat de-a lungul anilor.
Dupa cum spuneam la inceput, episodul aduce lucruri noi, cum ar fi monstrul-Max, si lucruri vechi. Categoria din urma este reprezentata de personaje ce au fost absente pana acum din acest sezon. Bosco din pacate nu isi face aparitia, aparent fiind tot in Las Vegas, platindu-si datoriile. In schimb, revin Sybil Pandemik, aflata in al cincilea trimestru al sarcinii, alaturi de capul de piatra a lui Abe Lincoln, ce intre timp si-a recapatat restul corpului si conduce o armata de roboti gigantici intr-un efort de a-l opri pe monstrul-Max. Isi mai fac aparitia cateva fete din trecut, cum ar fi regizorul din Situation Comedy, desi aparitia ei este scurta si nu spune nimic. Mister Featherly se refugiaza in laboratoarele BoscoTech, dupa ce monstrul-Max i-a mancat teatrul si intregul Broadway in proces. Peepers poate fi auzit la un moment, dar nici un Soda Popper nu este prezent fizic, acestia inca mai fiind inchisi in abisurile intunecate ale iadului. Si daca tot veni vorba de iad, Beelzebub insusi face o revenire, alaturi de Jurgen, adaugand la autoironia episodului. Chiar daca sezonul se numeste The Devil’s Toybox, Beelzebub nu are nici o legatura cu povestea sau cu misteriosul cufar. Prezenta sa in aceste episod fiind o incercare a departamentului de PR al iadului de a clarifica situatia, Beelzebub negand in fata camerei orice asociere cu eliberarea unui monstru prin oras. Prezenta unui numar atat de mare de personaje este placut, dar multe dintre ele sunt tratate cu superficialitate. Accentul este pus pe doua grupuri, unul fiind Sam si Max, iar celalalt din familia Stinky si diversii indivizi ce le sunt asociati in acest sezon.
O mare parte din joc va fi petrecuta in interiorul monstrului-Max. De aici Sam va incerca sa isi vindece partenerul de conditia trans-dimensionala ce l-a afectat. Corpul sau este impartit in mai multe sectiuni: picioare, maini, creier, stomac si cea mai misterioasa componenta, inventarul. In premiera putem vedea unde exact tine Max toate obiectele pe care le-a adunat de-a lungul anilor si pot sa spun ca nu este pe cat de dezgustator credeam. Totusi este surprinzator ca a putut sa tina atat de multe lucruri la el atunci cand era mic. Un pistol inteleg, dar sigla mafiei jucariilor din sezonul 1 nu incapea nici macar in dulapul lor. M-as fi asteptat totusi sa il vad pe Leonard acolo, tot nu tin minte ce s-a intamplat cu el.
Initial cand au fost prezentatii sporii lui monstru-Max, era indicat faptul ca fiecare reprezenta o latura a personalitatii sale. Se pare ca au incercat sa evidentieze acest lucru in interiorul sau, fiecare camera avand un cap plutitor si arzator ce se comporta usor diferit. Dar cu exceptia catorva replici scurte, sporii nu sunt chiar atat de interesanti. Puteau sa exploreze conceptul mai mult, pentru a oferi o privire mai detaliata asupra psihicului ce il compune pe Max, din moment ce una din componentele personalitatii sale joaca un rol foarte important in acest sezon. Tind sa cred ca nu au reusit sa faca asta din pricina limitei de timp si a bugetului. In rest, fiecare parte a corpului are cel putin un puzzle asociat, iar incaperile in sine ofera o mostra din ce inseamna sa fii Max. Complet cu o serie de romane pe care intentioneaza sa le scrie, disponibile in joc sub forma de vinil. Partea cea mai placuta este ca nu veti sta pur si simplu in stomacul lui monstru-Max, asteptand ca Sam si ceilalti sa fie digerati. Va exista chiar posibilitatea de a prelua controlul asupra functiilor motoare ale creaturii. Sam isi poate pilota colegul prin oras, distrugand cladiri(desi daunele nu sunt vizibile) si in general bucurandu-se de faptul ca se afla in controlul unui monstru gigantic. Ar fi ajutat daca la acest mod de joc exista o camera rotativa, pentru ca navigarea prin oras este greoaie. Locurile unde trebuie dus monstrul-Max nu sunt evidente sau usor de vazut, asa ca veti petrece cateva minute mergand aleator printre cladiri. Pe langa chestia iepure nu tocmai mica, Sam va putea prelua controlul si catorva Samulacra/Dogglegangers, ce sunt necesari pentru obtinerea unui obiect vital continuarii povestii. Si desigur, pentru a lua la intrebari diferite personaje, precum Sammun-Mak, „Grandpa Stinky” si Flint Paper, ce se afla in mijlocul unei lupte spectaculoase impotriva unui numar infinit de gorile spatiale. Omul stie cum sa se descurce de unul singur.
Daca ati fost atenti la povestile secundare ce s-au petrecut in acest sezon, probabil va asteptati ca acel caz la care lucra Flint Paper, ce ii implica pe Grandpa Stinky, Girl Stinky si Sal sa aiba o finalitate. Si intr-adevar are una, numai ca nu pot sa imi dau seama daca este una coerenta sau nu. Am avut grija sa cercetez toate posibilitatile, dar in acest moment nimeni in afara celor de la Telltale nu ar fi in stare sa dea o explicatie completa. Lucru ce probabil se va intampla pe discul bonus al sezonului, sau pe site-ul Telltale peste ceva vreme. Motivul pentru care spun asta, este ca dezvaluirea destul de surprinzatoare si interesanta ce iese din investigatia lui Flint Paper, contrazice ceva ce s-a intamplat in What’s New Beelzebub. Mai tineti minte ca tot spuneam ca Girl Stinky este defapt un tort? In acest episod veti afla o alta origine pentru personaj, una ce ar avea sens daca nu era un puzzle de la finalul sezonului trecut, cand ea este transformata intr-un tort si apoi iar in om. Se pare chiar ca am ratat un afis in teatrul din The Tomb of Sammun-Mak ce era un indiciu pentru aceasta revelatie. Acum ca ma gandesc mai bine, au fost inicii despre ce se va intampla in The Devil’s Playhouse inca din sezonul trecut. Desigur, unele din viziunile pe care le-a avut Max in episoadele precedente se vor adeveri, multe insa nu. Motivul pentru care nu se adeveresc nu este clar. Ar putea fi ca cei de la Telltale s-au razgandit in legatura cu anumite aspecte ale jocului, ca linia temporala a fost modificata sau pur si simplu erau doar situatii comice care nu necesita o explicatie. O surpriza la fel de mare este dezvaluirea identitatii naratorului, dar asta nu constituie partea socanta.
La What’s New Beelzebub, socul era dezvaluirea faptului ca Soda Poppers erau defapt inamicii principali. Era ceva la care nimeni nu se astepta si care avea un impact insemnat asupra povestii, a personajelor si a modului in care restul jocului se desfasura. The City That Dares Not Sleep are o cateva astfel de situatii. Nu vreau sa dau spoilere, dar se vor intampla lucruri unor personaje in acest episod ce sunt permanente, sau cel putin par a fi permanente pana la finalul jocului. Permanenta este totusi un lucru destul de vag in universul bizar al lui Sam and Max. Adica, vorbim de o serie ce include abuz de calatorie temporala si chiar calatorii in iad, de unde pot fi recuperate sufletele celor morti. In ciuda acestor mici detalii, jocul trateaza evenimentele de la final ca fiind foarte serioase. Telltale a facut ceva similar cu Tales of Monkey Island, cel mai mare succes fiind la episodul al patrulea. Al cincilea incerca la final sa pastreze acelasi sentiment de tristete, numai ca ambiguitatea ultimului puzzle si asteptarile pe care le aveam i-au scazut foarte mult din impact.
Pentru finalul lui The Devil’s Playhouse insa, au facut ceva mult mai bine gandit. Nu credeam ca este posibil la un joc Sam and Max, dar sfarsitul este chiar trist. Asa ceva vine ca un adevarat soc, pentru ca totul din istoria seriei, si in desene si in benzi desenate, era despre comedie fara consecinte. The City That Dares Not Sleep schimba asta drastic. Si chiar daca pana in ultima clipa situatia devine mult mai fericita, daca ati fost atenti la tot ce s-a intamplat, veti observa ca la baza inca mai este la fel de trista. Nu vreau sa intru in detalii pentru ca as strica surpriza, ajunge sa spun ca m-a impresionat profund. Si ca un ultim lucru legat de final, sunt doua variatii posibile in functie de o alegere facuta pe parcursul jocului. Pe undeva pe la jumatate va aparea o rotita de dialog din senin, de la care Sam va putea alege din doua optiuni. Impactul care il are asupra povestii este in esenta inexistent, dar ofera doua scene de final diferite.
Cam asta ar fi tot ce am de spus despre Sam and Max Season 3 The Devil’s Playhouse Episode 5 The City That Dares Not Sleep. Telltale Games a reusit sa faca un joc ce desi in unele momente pare confuz, pe parcurs reuseste sa isi croiasca un loc in inima oricarui fan al genului si in special al seriei Sam and Max. Ca un total, acest sezon poate fi descris cu doua cuvinte: experimentare si inovatie. Fiecare episod a adus ceva nou, nu ca gameplay, ci ca stil, atmosfera, abordare, caracterizare. Chiar daca s-a renuntat la anumite caracteristici, precum plimbatul cu masina si biroul celor doua personaje, a compensat mai mult decat suficient prin numeroasele sale surprize placute. Cu sezonul 3 Telltale ar putea sa ii pensioneze pe Sam si Max, finalul ofera aceasta oportunitate, dar daca sezonul 4 va continua pe aceasta panta ascendenta a calitatii, sper sa nu o faca, si sa avem peste doi ani noi episoade cu aceste personaje indragite.
Vazut: 2288 ori de catre 654 vizitatori
Comenteaza