Legio
Tin minte ca anul trecut pe aceasta vreme, piata jocurilor se afla intr-o veritabila seceta. Daca nu pun la socoteala unul din episoadele lui Tales of Monkey Island, cred ca au fost doar patru jocuri lansate in acea luna. Jocuri de care sa fi auzit inainte sa apara spontan si erau macar partial placute. Bine, unul era Wolfenstein al carui existenta prefer sa o neg, asa ca numarul scade la trei, iar Section 8 nu a fost tocmai… nu cred ca mai e jucat de cineva astazi.
Motivul pentru care amintesc de acea perioada din 2009 este ca se repeta acum. Nu pe parcursul intregii luni din fericire, ci doar pentru saptamana asta. Mai precis pentru recenzia de astazi si cea de joi. Lansarile de jocuri s-au sincronizat in asa fel incat sa nu fie nici un titlu recent capabil sa ruleze pe PC-ul meu, ce a fost martor la disparitia dinozaurilor. Ca urmare, subiectul articolului de astazi este un joculet ce s-a ivit pe Gamer’s Gate pe la inceputul verii si care atunci mi s-a parut interesant in jumatatea de ora in care l-am butonat. Am facut aceeasi presupunere si la Wolfenstein, ce dupa prima jumatate de ora mi s-a parut un joc bun. Ca urmare, voi inceta sa mai fac aceasta presupunere, pentru ca ajung cam des sa o regret.
Jocul in chestiune se numeste Legio, este un TBS modest creat de studioul ICE Game, format din sapte oameni, si vandut la pretul de 10 euro. Din start nu ar fi trebuit sa ma astept la prea multe lucruri de la acesta, dar cel putin are o premiza interesanta.
In Legio luati rolul a una din doua parti ale unui razboi civil dintr-o tara numita Bella Lagucia Aparent regele a murit, iar cei doi copii ai sai au inceput sa se bata intre ei din plictiseala, lasand regatul sa ajunga in paragina. Asta este toata povestea jocului si in esenta este total irelevanta. Nu exista nimic ce ar putea fi numita o poveste sau o campanie in joc. Sunt doar trei moduri ce decurg predominant la fel: singleplayer, hotseat si online multiplayer. Cel din urma nu functiona din motive necunoscute. Serverul jocului probabil a suferit ceva probleme, pentru ca indiferent cat am incercat nu m-am putut inregistra. Citind mesajele lasate de alti posesori ai jocului pe forumul oficial, am descoperit ca problemele de conexiune in multiplayer si densitatea generala de jucatori probabil m-ar fi impiedicat oricum sa gasesc un oponent.
Multiplayer-ul este disponibil si pe acelasi calculator, fiind la urma urmei un TBS. Chiar daca suna trist, am jucat destul de mult impotriva mea, reusind sa pierd de fiecare data. Am facut asta pentru ca AI-ul este oarecum previzibil si iritant, indiferent de setarea de dificultate aleasa.
Dar inainte sa ajung la asta, sa vedem exact ce presupune Legion. Dupa cum am spus, controlati una din cele doua parti ale unui razboi civil, partea rosie sau partea albastra. Toate luptele incep pe un pod suspendat intre cetatile liderilor celor doua factiuni. Acesta este ca o tabla de sah dreptunghiulara. Aveti un anumit numar de patratele in care va puteti plasa unitatile, o zona neutra dupa care urmeaza zona in care oponentul isi poate amplasa unitatile.
La inceputul fiecarei runde primiti 25 de puncte cu care puteti cumpara unitati. In total sunt 9 unitati in joc, la fel ca un alt titlu ce implica lupte intre o tabara albastra si una rosie. Numai ca doar 8 dintre ele pot fi cumparate cu acele 25 de puncte. Fiecare unitate are un anumit cost si caracteristici diferite. Luptatorul este o unitate melee generala utila. Capitanul este ceva mai puternic si radiaza o aura benefica pentru puterea de atac a celor din jur. Preotul poate vindeca. Arcasul poate sa traga la distanta. Uriasul poate lovi mai multe unitati odata. Magicianul poate lovi pe oricine de pe harta si pe cei din imediata lor apropiere. Asasinul poate deveni invizibil. Ceva numit Warrabit poate sari peste unitati si obstacole, iar in cele din urma, broasca. Aceasta nu face absolut nimic, fiind forma pe care o ia unitatea ce omoara magicianul oponentului, ca un fel de blestem.
Avand in vedere ca numele tinutului in care se petrece Legio se pronunta in esenta la fel ca Bela Lugosi, ma asteptam la unitati ceva mai, cum sa spun, mai monstruoase. Nu tu vampiri, nu tu zombies, nici macar un monstru creat de un savant nebun. Potential irosit in parerea mea.
Revenind la modul in care decurge jocul. Fiecare unitate are anumite statistici, cum ar fi atac, aparare, rezistenta la magie, initiativa si asa mai departe. Acestea vor determina cand in runda ataca, ce daune pot face, cat de rezistenti sunt, cat de mult se pot misca si cred ca ati inteles ideea. Cu exceptia aurei capitanului, nu exista nici un mod de a schimba acesta statistici. Bine, ar mai fi una, transformarea in broasca ce moare foarte usor. Ideea de baza a lui Legio nu difera prea mult de cea a unui joc de table. As fi spus de sah, dar nu exista nici un rege care trebuie pus in mat. Runda se termina cand toate unitatile oponentului sunt distruse. Pentru a face asta jucatorul va trebui sa isi manevreze propriile unitati in asa fel incat sa fie pazite de pericol si sa elimine opozitia pe cat eficient posibil. Partea cea mai placuta a jocului este ca tine cont de notiunea linei de vedere. Un lucru ce am neglijat sa il mentionez la emisiunea dedicata lui Disciples 3 era ca unitatile ce trageau la distanta nu tineau cont de obstacole. Legio nu face aceeasi greseala. Aici un arcas nu poate trage intr-o unitate pe care nu o poate vedea, iar campul de vedere poate fi obstructionat atat de unitati inamice, cat si de propriile creaturi. Un alt factor ce intervine este distanta, cu cat un oponent este mai departe, cu atat mai putin va fi ranit. Mai exista un factor ce influenteaza atacul, unul destul de important.
Legio nu se rezuma la a da comanda de atac si atat. Atunci cand ordinul este dat, va aparea pe ecran o tinta cu un cerc ce se misca de colo colo. Jucatorul va trebui sa opreasca acel cerc pe cat mai aproape de centrul tintei cu putinta. Asta va determina ce daune va face atacul, iar in cazul in care cercul este oprit la marginea cercului, va rata cu totul. In concept nu este un lucru rau. Inseamna ca jucatorul trebuie sa fie mai activ in timpul luptei si ca alunecarea unui deget poate aduce victorie sau infrangre. In practica insa, lucrurile nu stau chiar atat de bine, si nu ma refer doar la acest mini-game, ci la tot jocul.
Sa incepem cu echilibrarea. Simplu spus, unitatile melee sunt predominant inutile daca nu se face spam cu ele. Dar chiar si atunci pot fi invinse pe o harta suficient de lunga. Ca sa explic mai bine, inainte de inceperea unei runde, puteti alege ce harta sa aiba castelul vostru pentru a doua faza. Daca veti pierde prima runda de pe pod, se va trece la harta aleasa de cel care a pierdut. Aici castigatorul rundei precedente va avea la el unitatile ce au supravietuit si inca 25 de puncte pentru a recruta o armata noua. Spam-ul de unitati melee este eficient aici daca oponentul nu are multe unitati de lupta la distanta, iar harta nu este prea lunga. Insa daca are unitati ce pot trage la distanta si harta este lunga, nici o legiune de soldatei nu va fi utila, pentru ca jocul este echilibrat foarte slab. Si in cazul in care va ganditi ca daca va aflati deja in castelul inamicului, o pierdere va insemna revenirea la pod, am o veste proasta. Numai rezultatul celei de-a doua lupta determina castigatorul, care exceptand actele de interventie divina, va fi castigatorul primei runde, acesta avand un avantaj imens peste cel care a fost deja invins. Unitatile pierdute nu pot fi recrutate din nou, ceva ce poate fi foarte rau daca acelea se intamplau sa fie arcasi si magicieni, sau mai bine zis magician, numai unul singur fiind disponibil.
Spun asta pentru ca aceste doua unitati pot face drojdie oricare alta unitate. Cel de lupta corp la corp pur si simplu nu sunt destul de rezistente sau de rapide pentru a putea face fata unui asalt de sageti si bombe magice. Nici in situatii 1 contra 1 nu iese prea bine decat daca unitatile incep fix una langa cealalta. Sigur, la inceput un arcas nu poate face daune prea mari unui soldat indepartat, dar atunci cand se apropie de el, nu are nici o sansa.
Cea mai buna tactica din acest joc este ca armata sa fie compusa din 4 arcasi, un magician si un luptator care sa stea in fata magicianului ca protectie. Iar cea mai proasta tactica este concentrarea pe luptatori melee care se duc la atac. O tactica mai eficienta ar fi daca acestia in loc sa plece la atac, s-ar ascunde in cel mai indepartat colt al hartii, unde daunele le care le pot suferi sunt reduse la maxim 1 punct pe lovitura. Sigur, asasinul ar putea fi folosit pentru a elimina arcasii inamici. Problema cu asasinul insa este ca desi poate deveni invizibil, dupa ce ataca este foarte vizibil si foarte mort.
Acum ajung la ceea ce spunea despre AI mai devreme. Am aflat care este cea mai eficienta tactica de la AI. Pe nivelul maxim al dificultatii, va folosi mereu aceeasi configuratie si intr-adevar este imbatabila atat timp cat nici un atac nu este irosit. As putea spune ca singurul avantaj pe care il are AI-ul este ca stie care unitati sunt mai puternice decat celelalte. De aceea la nivele mai mici de dificultate va ataca numai cu unitati melee. In rest, nu este exagera de inteligent, pur si simplu triseaza. Acel mini-game pe care jucatorul trebuie sa il treaca, AI-ul il trece mereu cu rezultatul cel mai bun posibil, iar AI-ul nu va da peste o problema destul de mare ce apare in aceasta secventa. Daca va aflati langa orice sursa de lumina, sau o zona unde lumina se reflecta, isi va face aparitia un efect de ceea ce cred ca vrea sa fie HDR, ce ilumineaza tinta atat de mult incat este imposibil de vazut unde este discul. Si ca sa termin cu AI-ul, ar putea fi pentru ca am un procesor de pe vremea cand pe Twitter se scria in cuneiforma, dar ii ia secole sa se gandeasca la fiecare miscare. Chiar si pe easy, va sta considerabil de mult pentru a decide chiar si cel mai banal lucru. Din acest motiv am jucat mai mult impotriva mea, pentru ca pana si eu gandesc mai repede decat el. Nu credeam ca este posibil sa gasesc un AI mai greu de cap decat mine, dar s-a intamplat.
Totusi, nu trebuie sa uit ca acest joc este realizat de un grup mic de oameni si ca este abia primul lor proiect. Unele defecte sunt scuzabile, dar nu inseamna ca nu sunt acolo. De aceea nu am spus nimic despre grafica, decat atunci cand a devenit daunatoare pentru gameplay. Sau despre faptul aproape inexplicabil ca jocul refuza sa functioneze daca este instalat in alt loc decat Program Files, desi exista optiunea de a-l instala in alt loc decat Program Files.
Pe scurt, Legio va va oferi pentru cei 10 euro cheltuiti cam 10 minute de distractie, mai mult daca gasiti cu cine sa jucati in multiplayer. Poate ca 10 euro nu par prea multi bani, iar la acest pret nu gasiti prea multe jocuri noi. Dar daca aveti numai 10 euro de cheltuit pe jocuri luna aceasta, sunt sute de alte jocuri disponibile, nu noi, dar nemasurabil mai bune si cu tone intregi de continut mai mult decat Legio.
Vazut: 2045 ori de catre 605 vizitatori
Comenteaza