Games Arena

A trecut mai bine de un deceniu de cand Blizzard a lansat cel mai popular RTS de pe planeta. In timp ce fanii ardeau de nerabdare pentru mai mult Zerg, studioul lucra incetul cu incetul la o continuare, facand popasuri printr-un Starcraft Ghost neterminat, Warcraft 3 si ocolind foarte mult din cauza lui World of Warcraft. Dar asteptarea a luat sfarsit. Starcraft 2 se afla in mainile noastre dea aproape o saptamana, timp in care productivitatea planetei a scazut simtitor, sau ar fi fost simtitor daca economia nu era deja in starea actuala.
Starcraft 2 a oferit cateva surprize pentru fanii seriei, din pacate nu toate fericite. Cele mai flagrante sunt eliminarea suportului pentru LAN, taierea jocului in trei parti si pretul sau. In cazul in care nu ati avut ocazia sa aruncati o privire peste pretul lui Wings of Liberty, jocul costa 60 de euro, chiar si in versiunea digitala. Desi nu este tocmai vina celor de la Blizzard, la urma urmei, au fost cumparati de Activision, asa ca e bine ca nu costa mai mult. Ultimele titluri publicate si vandute la 60 de euro de catre corporatia Activision-Blizzard nu s-au ridicat la aceasta valoare, ma uit in special la Wolfenstein care abia in ultimele luni a capatat o eticheta de pret mai in ton cu ceea ce are de oferit. Asa ca intrebarea este, merita Starcraft 2 Wings of Liberty acest pret? Raspunsul meu este da, dar nu un „DA!!!!” categoric, ci unul moderat din motive ce vor fi sau nu confirmate atunci cand vor fi anuntate preturile pentru Heart of the Swarm si Legacy of the Void. Alternativ, as fi putut sa il cumpar din Rusia la jumatate de pret, din moment ce oricum ma numar printre 4.5 oameni de pe planeta care nu l-au asteptat pentru multiplayer. Dar pana la multiplayer, sa vedem din ce este confectionat acest joc. Si ca un mic avertisment, daca aveti altceva de facut sau sunteti in graba, puteti citi acest articol mai tarziu pentru ca vom sta aici o vreme. Nu tocmai 12 ani, dar destul.

Cand am vazut primele imagini din joc acum 3 ani am ajuns la concluzia eronata ca folosea motorul modificat al lui Warcraft 3. Modul in care aratau luminile generate de diverse obiecte mi se parea pur si simplu identic, dar asta se pare ca a fost mai mult o chestiune a folosirii acelorasi tehnici decat a folosirii aceluiasi motor. Starcraft 2 este construit pe un motor grafic nou nout menit sa mearga dincolo de limitele tuturor jocurilor de strategie precedente create de Blizzard. Intr-adevar reuseste sa faca asta la fiecare aspect. Maleabilitatea motorului in combinatie cu editorul extrem de versatil va genera un nou val de continut creat de jucatori, ce in viziunea mea va face ultimii 7 ani moduri de Warcraft 3 sa para ca un demo pentru evenimentul principal. Genul de lucruri care pot fi realizate cu acest motor sunt limitate in mare parte de creativitatea si de talentul utilizatorului. In rest editorul va oferi toate uneltele necesare pentru a face simple modificari cum ar fi adaugarea de unitati noi sau lucruri mai avansate cum ar fi: third person shooter-e, shmup-uri, Tetris, Mario Kart si in general orice idee va mai avea comunitatea in urmatorul deceniu.
O alta limita ce o depaseste acest joc este cea a graficii. Starcraft 2 este pana in momentul actual jocul cu cel mai mare nivel de detaliu facut vreodata de Blizzard si unul dintre cele mai frumoase RTS-uri facute vreodata. Iar in afara secventelor de RTS, arata mai bine decat multe alte jocuri pe care le-am vazut in ultimul an, indiferent de gen. Din pacate, un asa detaliu vine cu un cost. Majoritatea imaginilor pe care le veti vedea in acest articol sunt facute de pe un PC ce practic nu se incadreaza in cerintele minime necesare pentru a rula Starcraft 2. Un PC ce putea rula Bioshock pe detaliul aproape maxim, putea rula GTA 4(execrabil, dar putea), un PC ce a petrecut cateva luni in rolul de colonie pentru paianjeni, pana ce inlocuitorul sau s-a inecat in timp ce manca si a murit. Motivul principal pentru care PC-ul nu se incadreaza in cerintele minime de sistem este procesorul. Aparent am cu 800 MHz mai putin decat numarul magic de 2.6GHz. Asta, combinat cu faptul ca tehnologia de baza pe care este construit sistemul este antica, inseamna ca nu m-am incumetat sa dau detaliul mai mare decat ceea ce vedeti in imagini. Bine, mint, am dat detaliul pe high odata, a durat 10 minute ca sa se incarce o harta si sacada mai rau decat GTA4.
Totusi, nu am de ce sa ma plang, chiar si pe detaliul aproape minim jocul arata mult mai bine decat Red Alert 3 si chiar ruleaza mai bine. Cu exceptia secventelor in care trebuie sa incarce ceva, chiar si portretele 3D reprezentau o provocare, ofera un framerate foarte bun si un detaliu mai mult decat suficient. Chiar si cand pe harta sunt 200 de unitati, Starcraft 2 este perfect jucabil, spre deosebire de Red Alert 3. Desigur, a trebuit sa ma adaptez la timpii de incarcare ce il fac pe The Witcher sa para open world, ceva ce prin coincidenta se intampla si la Warcaft 3. Incep sa am dubii in legatura cu motorul total nou.
In orice caz, daca aveti un sistem cu un procesor single core bun, ceva mai mult de 1GB de memorie RAM, sau macar cu viteza mai mare decat DDR1 si o placa video vechi de 5 ani, nu veti avea probleme cu rularea jocului. Subliniez partea cu placa video veche de 5 ani, pentru ca desi am una destul de competenta, nu compenseaza ca la alte jocuri pentru procesor. De asemenea, o placa video mai veche nu va emana la fel de multa caldura ca una noua, ceea ce in toiul verii intr-o camera fara ventilatie este o problema. Starcraft 2 are tendinta sa vina din fabrica fara o limita de framerate, ceea ce poate suna bine, dar nu este. In meniuri si secvente unde jocul nu trebuie sa se chinuie pentru a reda imaginea, va creste numarul de cadre pe secunde cat de mult poate. Asta va rezulta in topirea procesorului grafic dupa o anumita perioada, in cazul in care nu aveti o placa video cu racire prea buna sau aveti un ventilator plin de praf. Blizzard recomanda limitarea manuala a numarului de cadre pe secunda prin adaugarea a doua lucruri simple in fisierul de configurare al jocului. Este recomandat sa faceti asta, altfel veti incepe sa scoateti PC-uri mai vechi de la naftalina ca mine.

Pe langa faptul ca ofera un spectacol vizual minunat, grafica ajuta la crearea unei atmosfere specifice pentru Starcraft 2, si pe alocuri Dawn of War. In completarea acestei atmosfere exista sunetul jocului, compus din: muzica ambientala, piese cu versuri, efecte audio si voci. Exploziile, sunetul gloantelor, rachetelor si al laserelor sunt la fel de placute pe cum erau acum 12 ani, doar ca au capatat cativa cativa biti pe secunda mai multi. E clar ca nu mai suntem in era lui 8bit mono. Muzica ambientala este foarte bine realizata si in ton perfect cu imaginile pe care le acompaniaza. Ofera tensiune acolo unde trebuie, da acel sentiment de grandoare la momentele potrivite sau pur si simplu este acolo pentru a completa scena unui bar rustic. Piesele muzicale ce au versuri isi fac aparitia predominant acolo unde se afla un tonomat. Nu stiu cum le-a venit ideea celor de la Blizzard de a introduce asa ceva in joc, dar a fost una buna. Melodiile sunt in general de varietatea country-western, sau ceva similar, dar cu adaptari pentru universul Starcraft. Una din piesele mele preferate de acest tip are versuri ce suna cam asa: „Shotgun… Zerg… You…”. Pe parcurs mai apare si un Protoss, dar nu vreau sa va stric placerea de a alfa cum si de ce.
Ajungem acum si la partea pentru care initial aveam numai ura, vocile. Cand a fost prezentat prima oara Starcraft 2, partile cu personaje, eram fericit sa aud vocea originala a lui Kerrigan, dar trist sa aud ca Raynor era cineva din distributia filmului Pe aripile vantului. Timpul a trecut si Kerrigan s-a transformat in Cylon 6 din Battlestar Galactica. Dar spre bucuria mea Jim Raynor a revenit la vechea sa voce, Kerrigan nu. Ce e drept, Tricia Helfer se descurca bine in rolul de Queen of Blades, efectul de distorsiune ajutand la mascarea vocii sale. Dar in rolul de Kerrigan uman suna… gresit. Totusi, nu la fel de gresit ca noul personaj Ariel Hanson. Fiecare replica pe care o spune este lipsita de orice sentiment. Modul in care isi exprima socul la aflarea ca o colonie intreaga este pe cale sa fie devastata de focul purificarii este echivalent cu socul descoperii ca are ciorapi din perechi diferite. Eram tare curios sa aflu cine a putut sa ofere o performanta atat de slaba si am dat de adevar. A fost un act de sabotaj din partea lui Liara T’Soni, sau pur si simplu s-a molipsit de boala Sheppard Monoton. Restul actorilor, in special Robert „Raynor” Clotworthy se descurca admirabil, nu am repros in ceea ce priveste performanta lor.

Acum sa trecem si la jocul efectiv. In termeni de gameplay, mecanica de baza a ramas neschimbata. SCV-ul/drona/sonda cara resurse pana la Command Center/Hatchery/Nexus, Command Center Hatchery/Nexus face mai multe SCV-uri/drone/sonde, ciclul se repeta si asta este economia jocului. Ma refer strict la gameplay-ul general, sunt cateva surprize despre care voi discuta mai tarziu. Blizzard a ajuns la concluzia ca din moment ce au petrecut un deceniu lansand patch-uri pentru Starcraft, rafinand si echilibrand-ul pana la punctul la care daca ar fi fost initial o bucata de metal ruginit, acum orice reflectie de lumina de pe el ar orbi un om, nu are rost sa nascoceasca alta reteta. Ca urmare, totul este intact. Sunt aceleasi cladiri, destule din aceleasi unitati, acelasi control, dar cu grafica si cu mai multe lucruri adaugate pe langa. Totul este facut sa para cunoscut si la fel de prietenos ca primul Starcaft. Iar in caz ca gameplay-ul nu este destul de intuitiv, sistemul de ajutor automat al jocului apare adesea pentru a oferi informatii despre orice.
Chiar ma surprinde faptul ca nu prea am ce sa spun la partea de gameplay a jocului. Pur si simplu nu are diferente destul de mari fata de original. Sigur, protosii pot acum sa teleporteze unitati direct din Gateway la cel mai apropiat pilon, terrani pot construi cate doi soldati simultan si sunt unitati ce deschid oportunitati noi pentru tactici de joc, dar la baza este acelasi Starcraft.
Dar asta nu inseamna ca nu pot gasi ceva despre care sa ma plang. Abilitatea unitatilor de a gasi calea cea mai eficienta catre o locatie este cateodata cam… imprecisa. Am vazut cum un card de helioni faceau pasi frenetici in spatele semenilor lor ce incendiau o cladire. Vroiau cu disperare sa se alature gratarului, dar in loc sa ocupe pozitiile logice din partea de sus a semicercului format de ceilalti helioni, acestia se invarteau ca niste muste ametite. Si pentru ca tot suntem la subiectul de lucruri ametite, orice ati face, nu lasati unitatile de unele singure. Starcraft 2 este facut cu micro-management in minte. Doar pentru ca doua grupuri de unitati se afla in aceeasi zona, nu inseamna ca grupul 2 va sari in ajutorul grupului 1 atunci cand acesta este batut cu salbaticiune de niste zergi. Daca un inamic se afla cu un milimetru in afara razei de foc, ar putea la fel de bine sa nu existe. Nu pot sa spun ca este un lucru rau, fiind mai mult un lucru Starcraft-iesc. Pur si simplu asa functioneaza jocul.

Si daca va aflati printre cele 11 milioane de jucatori de Starcraft, sunt sanse slabe ca ati fi dorit sa fie altfel. Asta este valabil in special pentru multiplayer. In ciuda unitatilor noi adaugate, a puterilor noi, a echilibrului oarecum diferit de putere, in multiplayer Starcraft 2 se potriveste ca o manusa pentru un jucator de Starcraft 1. Cel putin asta presupun. Experienta mea in multiplayer la Starcraft 1 este limitata, avand prostul obicei de a privi SCV-urile cum aduna in loc sa construiesc o aparare si alte chestii. Dar din faptul ca pana acum nu am sesizat o explozie de ura pe internet din partea comunitatii de multiplayer a lui Starcraft, deduc faptul ca Blizzard nu i-a dezamagit. Este evident ca s-a depus efort, alaturi de un beta teste de cateva luni, in a face multiplayer-ul pe cat mai echilibrat si cunoscut posibil pentru fani. S-a mers chiar si pana la punctul la care numarul de unitati ce pot fi construite de fiecare rasa este predominant acelasi cu cel din Brood War.
In lipsa suportului pentru LAN, singurul mod in care poate fi jucat Starcraft 2 in multiplayer, sau in orice alt mod, este prin intermediul lui BattleNet 2.0. Noua versiune a serviciului de gestionare a meciurilor prin internet creat de Blizzard are acum anvergura oricarui alt serviciu de distributie digitala contemporan, precum Steam. BattleNet ofera suport pentru chat, liste de prieteni, ligi, matchmaking, turnee, trofee si o sumedenie de alte lucruri pe care cineva probabil le va gasi utile.
Personal elementul care mi-a placut cel mai mult este ca poti fi adaugat intr-o liga in functie de cat de bine joci. Ceea ce inseamna ca dupa meciurile care determina talentul de jucator, in sensul ca s-a maturat pe jos cu mine, sunt introdus intr-o liga unde se afla alti jucatori de talia mea ce stau sa se uite la SCV-uri in loc sa joace. Ce vreau sa spun este ca sansele sa jucati impotriva cuiva de acelasi nivel de talent ca voi sunt mult mai bune. Nu mai exista teama ca primul oponent peste care veti da este un jucator profesionist din Coreea de Sud care vrea sa se amuze pe seama voastra.

Daca multiplayer-ul nu este tocmai preferatul vostru, sau daca v-ati saturat de el din beta test, atunci Starcraft 2 va poate oferi cateva ore de distractie si in ceva numit singleplayer. Wings of Liberty include clasicul skirmish si un mod de Challenge care va oferi jucatorului anumite provocari si il va nota in functie de performanta. Nu sunt foarte multe, dar sunt utile la invatat lucruri de genul: „Cum sa nu mori in primele doua minute! Resistand in fata unui zergrush”. Dar nu aceste moduri simpliste sunt motivul pentru care am asteptat acest joc un deceniu. Lucrul care m-a interesat cel mai mult a fost campanie, iar la acest capitol am primit tot ceea ce am sperat si mai mult. Am mentionat in avanpremiera lui Starcraft 2 ca jocul va permite controlarea limitata a lui Jim Raynor prin diverse locatii, interactionand cu alte personaje. Comparatia folosita era ca se asemana cu Dune. Si intr-adevar seamana cu Dune, daca Dune ar fi avut doar 5 ecrane iar luptele se petreceau intr-un executabil diferit. Ma refer strict la implementarea ce ar fi fost utilizata in Dune, Starcraft 2 are un singur executabil, pentru joc.
In controlul lui Jim Raynor, jucatorul are posibilitatea de a interactiona cu mediul inconjurator, in general dand click pe orice arata de parca ar fi interesant. In unele cazuri este vorba de personaje ce vor arunca o replica, personaje cu care se va purta un dialog lipsit de interactiune sau pur si simplu elemente din decor de interes. Poate ca nu pare mult la prima vedere, dar credeti-ma cand spun ca este cea mai placuta schimbare pe care o vad in genul RTS in ultimii 5 ani. Nu mai exista acea sterilitate a progresiei, nu mai exista sentimentul ca aceasta campanie este doar o insiruire de misiuni de sine statatoare legate intre ele de un ecran de incarcare si de un cinematic. Aceasta secventa de semi-adventure ofera un strop pe persistenta pe care nu l-am mai intalnit de mult timp la un joc de strategie. Plimbarile prin nava dupa fiecare misiune sunt o placere, pentru ca mereu se poate vedea cum a fost adaugat ceva nou. Specimenul de zerg din eprubeta a crescut mai mare, o pereche de spider-mines se joaca in cala, un trofeu nou a fost adaugat pe peretele cantinei, cineva are ceva despre care trebuie sa se smiorcaie si in cele din urma, stirile.
Blizzard a reusit sa combine stilul acelor segmente informationale din filmul Starship Troopers cu profesionalismul televiziunii Fox News, pentru a crea un element foarte important al jocului. De la stiri Raynor poate afla cat de bine merge campania sa, cat de mult il uraste Mengsk, ce mai fac zergii, de ce crime mai este acuzat astazi si multe altele. Televizorul mai prezinta si reclame cateodata, cum ar fi cea de al un iPistol creata in stilul consacrat Apple pe care nu l-am inteles niciodata.

Atunci cand jucatorul se satura de dat click pe lucruri in speranta ca vor face ceva interesant, poate alege misiunea urmatoare de la harta aflata pe punte. In ecranul de selectie sunt prezentate cateva lucruri, cum ar fi numele misiunii, a planetei, rasplata in bani obtinuta, rasplata in cercetare si unitate ce este deblocata de misiunea respectiva. Wings of Liberty foloseste un sistem similar de deblocare a unitatilor cu modul de cucerire mondiala de la jocurile Command and Conquer, cum ar fi Red Alert 3 Uprising. Numai ca in loc sa deblocati unitatile ce sunt in multiplayer, le veti debloca pe toate si cand spun pe toate, adica toate. Goliath, Wraith, Medic, Vulture, Firebat si o sumedenie de unitati noi ce nu sunt in multiplayer, cum ar fi Daimondack.
La ce i-ar trebui bani sau cercetare lui Raynor va intrebati? Banii sunt necesari pentru doua lucruri, bautura si tigari. Bine, nu tocmai, dar la cat bea in acest joc sunt destul de sigur ca acolo se duce o mare parte din buget. Banii pot fi investiti pentru a cumpara ajutorul unor mercenari, unitati ceva mai puternice decat varianta lor normala ce pot fi chemati de un numar limitat de ori in timpul luptelor. Vor costa resurse si atunci, vor necesita provizii, dar nu va trebui sa aveti cladirile fara de care in mod normal ar fi imposibil sa ii recrutati. Banii mai pot fi utilizati pentru a cumpara upgrade-uri pentru unitati, lucruri ce puteau fi achizitionate in mod normal la atasamentul cladirii ce le construia si nu numai. Un Ghost poate capata invizibilitate ce nu consuma energie sau un Thor poate lovi mai multe lucruri dintr-o zona cu atacul sau special, la fel ca prototipul Odin. Fiecare unitate de lupta din joc beneficiaza de doua upgrade-uri ce vor fi destul de utile, dar rare ori ieftine. Chiar si cladirile pot capata anumite bonusuri, precum turete automate pe buncare.
Cheltuitul de bani nu este singurul mod de a obtine imbunatatiri, cercetarea este o metoda aproape la fel de buna. Pe parcursul misiunilor veti avea ocazia sa obtineti diferite artefacte sau mostre de tesut ce apartin raselor Zerg si Protoss. Fiecare mostra reprezinta un punct, iar la anumite intervale de puncte veti avea posibilitatea de a cerceta un lucru din doua, unul negand-ul automat pe celalalt. Astfel de la ramura de cercetare a zergilor se pot obtine turete cu flacari ce se ascund sub pamant, aliaje ce se regenereaza pentru toate masinariile de lupta si ceea ce as putea sa jur ca este varianta Transmetal al lui Cheetor din Beast Wars. O unitate de lupta foarte utila impotriva grupurilor mari de infanterie si a soarecilor metalici. De la Protoss se pot obtine Science Vessels mai avansate, rafinarii ce aduna automat gazul vespian si posibilitatea de a chema toate unitatile de la barracks pe campul de lupta in stil Dawn of War.

In cazul in care recompensa de bani, unitate sau puncte de cercetare sunt reprezentate de un semn de intrebare, inseamna ca misiunea ce urmeaza este una la care veti putea face o alegere. Nu sunt multe in joc, dar vor afecta viata/moartea unor personaje si disponibilitatea unitatilor, iar in acelasi timp va adauga un sentiment placut de ne-liniaritate campaniei. Unul fals, dar placut.
Atunci cand chiar veti decide sa intrati intr-o misiune veti observa ceva foarte interesant, Blizzard a jucat Red Alert 2. Modul in care sunt gandite misiunile este departe de a fi simplul „fa armata si omoara tot” de la Starcraft 1. Fiecare misiune, aproape fiecare, va oferi cate ceva aparte. Unele va vor pune sa distrugeti un tren aflat in miscare, altele sa fugiti de un incendiu planetar in timp ce va luptati pentru obtinerea unui artefact. Altele va pun sa conduceti un colos de ce „folosesc terranii pe post de otel” printr-un oras populat distrugand totul in cale. Exista si o misiune ce va pune pe timp de ziua sa incendiati cladiri, iar pe timp de noapte sa va aparati de hoarde de zomb… Infested Terran. Misiunile sunt atat de distractive incat chiar uitam sa pun SCV-urile la lucru, sau sa construiesc mai multe. Dar nu e problema, pentru ca in stil C&C, se pot gasi resurse pe harta, nu tocmai cutii cu bunatati, dar gaz vespian si cristale gata culese. Un alt lucru pe care il veti face pe harta este cautarea de secrete, iarasi nu sunt multe in joc si veti fi instiintat daca era unul pe harta pe care tocmai ati fost. De asemenea Protoss au parte de propria lor mini-campanie, completa cu un final epic.
Varietatea este foarte placuta, merge pana la punctul la care chiar vreti sa jucati urmatoarea misiune de dragul de a juca urmatoare misiune, nu pentru ca dupa ea este un cinematic interesant legat de poveste. Iarasi, nu ma intelegeti gresit, Starcraft 2 are parte de o suficiente secvente cinematice, atat create in timp real cu motorul jocului cat si prerandate de cea mai intalta calitate.

Si daca tot veni vorba despre acel lucru a carui final eram foarte dornic sa il aflu, Wings of Liberty reprezinta un progres insemnat in ceea ce priveste talentul celor de la Blizzard de a povesti. Noua structura de semi-adventure este ideala pentru a oferi o poveste detaliata, bogata si interesanta. Personajul central din campanie este Jim Raynor, rebel, lider al unei bande de oameni a caror singur scop in viata este distrugerea domniei lui Arcturus Mengsk. La scurt timp dupa inceperea jocului, lui Raynor i se alatura Tychus Findlay, un vechi prieten al sau ce a obtinut o slujba foarte bine platita de recuperat artefacte extraterestre si care are nevoie de o mana de ajutor. Povestea se complica apoi cu aparitia multor fete din trecut, unele ce erau crezute disparute, a unor inamici de temut si a unui numar mare de personaje noi. Veti gasi multa drama, comedie, tradare si cateva secvente de actiune pe parcursul lui Wings of Liberty. Nu vreau sa dau foarte multe detalii in ceea e priveste firul principal, dar in general, daca vreti sa diferentiati clar intre o misiune principala si una secundara in ecranul de selectie a misiunilor, cele care tin de artefact sunt principale, restul sunt secundare. Dar nu ma intelegeti gresit, genul de misiuni secundare oferite de Wings of Liberty ar fi considerate campanii intregi in Brood War. Sunt arce de poveste complete cu un final mai mult decat demn. Pe langa colectarea de artefacte misterioase, veti asista la lupta lui Raynor impotriva lui Mengsk, salvarea unei colonii din mainile zergilor ce si-au facut iar aparitia, veti face afaceri cu un fost Ghost si in premiera, Nova isi face aparitia intr-un joc ce nu a fost anulat.
Modul in care povestea este prezentata, in care personajele principale se dezvolta si in care sunt oferite detalii despre istoria lor reprezinta unul din punctele forte ale jocului. Aveti ocazia sa aflati ce facea exact Raynor inainte de a fi serif. Nu vreau sa dau detalii, dar atunci cand si-a primit insigna crima din Mar-Sara a scazut atat pentru ca lumii ii era frica de el, cat si pentru ca era prea ocupat sa mai comita jafuri.
Daca pot sa spun un lucru rau legat de poveste este ca anumite aspecte ale sale presupun ca jucatorul sa fi auzit macar de anumite publicatii ce au fost lansate in franciza Starcraft pe parcursul ultimului deceniu. Bine, doua lucruri rele legate de poveste. Finalul campaniei nu este un final, este un inceput, finalul va fi abia in Legacy of the Void, asta daca nu cumva Starcraft 3 va fi anuntat atunci. Dar per total, in ceea ce priveste povestea, Starcraft 2 Wings of Liberty este mai bine gandit si executat decat aproape fiecare alt RTS din ultimul deceniu.

Pentru ca ne apropiem de finalul acestui articol mult prea lung, trebuie sa amintesc de chichitele jocului. Acele mici lucruri ce ii dau caracter, ce vor fi pe placul fanilor si care necesita ceva atentie. Conform traditiei, animalele vor exploda daca veti da click de prea multe ori pe ele, si tot conform traditiei, dar nu cea a lui Starcraft, tastand „/dance” va cauza unitatile selectate sa inceapa sa danseze. Asta nu functioneaza la toate, dar am observat ca merge la Marine si la Thor. Alte lucruri pe care le veti observa cu siguranta vor fi holograma de Night-Elf ce danseaza la cantina si arsenalul facand lucruri bizare in cala navei Hyperion. Minele se vor lua la bataie si ocazional o anumita Ghost va bantuit acea zona. Apoi mai este incidentul cu papusa voodoo, dar va las sa il descoperiti de unii singuri. Blizzard s-a folosit de o parte considerabila din acei 10 ani pentru a introduce tot felul de mici atentii in joc. Acestea nu doar ca sunt amuzante, dar ii dau caracter il faca sa para cu adevarat ca a fost creat din pasiune, nu pentru a-i cumpara lui Kotick inca un avion placat cu aur.
In concluzie, Starcraft 2 Wings of Liberty este pe cat de bun speram sa fie un RTS pe care lumea il asteapta de un deceniu, numai ca nu este intreg. Pentru experienta completa va mai trebui sa asteptam doi ani, sau mai mult. Abia dupa ce Heart of the Swarm si Legacy of the Void vor fi alaturi de Wings of Liberty, Starcraft 2 va putea fi numit complet. Pana atunci este unul dintre cele mai bune RTS-uri din ultimii ani, unul dintre cele mai bune jocuri din ultima vreme si are toate sansele sa devina unul dintre cele mai bine vandute jocuri ale anului, in ciuda pretului sau de 60 de euro. Daca sunteti un fan al seriei, probabil nici nu avea rost sa fi citit aceasta recenzie pentru ca deja aveti jocul. Daca nu il aveti, luati-l pentru ca reprezinta o experienta inedita. Si nu uitati ca in urmatoarele luni vor incepe sa isi faca aparitia modificarile create de fani, iar distractia adevarata abia atunci va incepe. Asa ca va las sa va intoarceti in sectorul Koprulu si inchei cu un citat memorabil din Starcraft 2 Wings of Liberty:
„I got a Zerg and a shotgun, and I’m bringin ‘em home to youuu.”

Vazut: 3252 ori de catre 1122 vizitatori

Articole asemanatoare:
• Starcraft 2
• Preview: Starcraft 2 Heart of the Swarm
• Finalul lui Heart of the Swarm zarit
• Nevasta de gamer (Ep.4)
• Starcraft 2: Heart of the Swarm se apropie