Sam and Max S3 Ep4: Beyond the Alley of the Dolls
Probabil veti spune: „Inca un review la un joc Sam and Max? Nu au fost deja doua.” Da intr-adevar, au fost si promit ca acesta va fi ultimul. Bine, mint, cel de luna viitoare va fi ultimul pentru ca va fi ultimul din acest sezon. Dupa care timp de doi ani lumea va fi privata de Sam and Max, acestia fiind inlocuiti de Back to the Future, Jurassic Parck si cu putin noroc, mai mult Nelson Tethers Puzzle Agent.
La fel ca la recenzia oricarui joc adventure episodic, incep cu avertismentul ca acest articol va contine spoilere. Acest lucru este valabil in mare parte pentru cei care nu au terminat ultimele episoade. Daca ati jucat They Stole Max’s Brain pana la ultima scena, ar trebui sa fiti in siguranta. In mod normal as incepe cu partea tehnica, dar nu prea as avea ce sa adaug in plus fata de ce am spus la articolul precedent. Motorul grafic este neschimbat, costumul lui Sam arata la fel de bine, detaliile faciale fac personajele mult mai expresive si asa mai departe. Sunt totusi cateva lucruri specifice acestui joc, cum ar fi un filtru. Nu unul de culoare, ci unul care face imaginea sa para de parca ar fi un film din anii ‘60. Ce film? Unul cu zombies desigur.
Telltale Games continua sa experimenteze in Beyond the Alley of the Dolls. Este un contrast foarte puternic fata de sezoanele anterioare, la care in aproape fiecare episod actiunea incepea in exact acelasi loc si se termina la fel. Jocurile erau amuzante, dar era un sentiment de monotonie si repetitie ce se instala dupa o vreme. Sezonul 3 nu are asa ceva, iar acest episod demonstreaza asta din nou. In They Stole Max’s Brain aveam parte de o parodie a filmului noir cu detectivi, acum avem un film cu zombies. Bine, nu tocmai zombies ci Samulacra, adica Dogglegangers, ce vor bantui strazile in cautarea jucariilor puterii si care nu vor lasa pe nimeni sa le stea in cale. Nu vor devora pe nimeni de viu si nici nu vor omori, dar pe parcursul jocului pot fi vazuti cum iau cateva personaje la bataie. Ce e drept, nici nu prea a fost ideea lor, fiind usor manipulati si in acelasi timp foarte amuzanti.
Dar in prima scena a jocului, cand Sam si Max se refugiaza in restaurantul „familiei” Stinky, hoarda de Samulacra ce ii urmareste chiar este provoaca un sentiment de groaza… pentru personaje… unele dintre ele. Ei bine, pentru nici unul. Sam este prea ocupat cu gandul ca lumea a devenit mai chipesa cu o mie de clone ale sale in ea. Max isi poate trai fantezia de a-l impusca in mod repetat pe Sam in fata. Girl Stinky se joaca la telefon, iar Grandpa Stinky spune cea mai tare replica pe care a rostit-o in toata sezoanele. Nu este doar ceea ce spune ci si modul. „Time to boil the haggis” poate ca nu suna prea impunator, dar tonul folosit si contextul il pun pe batranul Stinky intr-o noua lumina. Iar modul in care ia acel shotgun de sub tejghea si merge cu arma pana la fereastra unde incepe sa descarce plumb in legiunea de Dogglegangers, chiar este cel mai interesant lucru pe care l-a facut de cand Sam si Max l-au scos din iad. Atmosfera creata de aceasta secventa este la fel de diferita de standardul seriei precum a fost cea noir de la episodul trecut. Jocul incearca din rasputeri sa prezinte o situatie ce daca ar fi avut un caine si un iepure in rolul principal, cu o gorila ingramadita intr-un colt, chiar putea fi considerata o scena de groaza. Asa nu este decat o parodie foarte amuzanta. Inca un lucru ce iese in evidenta la aceasta scena este muzica, o piesa ce suna de parca ar avea loc intr-un film despre zombies, ocazional prezentand un acord de chitara electrica ce indica faptul ca cineva s-a apucat de fiert haggis.
Scena cu asediul asupra restaurantului nu dureaza prea mult. Veti petrece cam acelasi timp in ea ca in secventa noir din episodul precedent. Si vorbind de acea secventa, atunci cand reveniti la restaurant, va exista posibilitatea de a reveni la stilul de interogat din episodul trecut, dar de data aceasta Sam va avea ajutor din partea lui Flint Paper. Daca aveati impresia ca Sam era sumbru, incercati doar sa cititi mintea lui Flint, el chiar gandeste in metafore ce l-ar face pe Max Payne sa se scarpine in cap si sa se intrebe „Ce?”. De mentionat, secventa de interogare ce are loc a fost pusa acolo doar pentru efect comic. De fiecare data am ales raspunsul noir, pentru ca era cel mai comic, iar puzzle-ul s-a rezolvat de la sine. Pe cine interogau Sam si Flint si de ce? Pe tanara Stinky desigur, pentru ca in sfarsit, dupa atatea episoade, Grandpa Stinky si-a dat seama ca tortul minte, adica nepoata sa planuieste ceva. Chiar veti afla pe parcursul episodului care este planul, care este complicele lui Girl Stinky,dar nu si cum exact sau cand va fi infaptuit. Lucru ce probabil este rezervat pentru finalul sezonului.
Si daca tot veni vorba de Stinky, intr-una din imaginile alaturate veti vedea una dintre cele mai socante scene ale jocului. Nu este singura de acest fel, iar reactia personajelor din joc in acel moment este o dorinta puternica de a-si smulge ochii din cap. Restul jocului se va desfasura pe parcursul a cinci alte scene, intr-un stil ceva mai standard. Nu va fi o schimbare de situatie drastica la fel ca la episodul trecut, bine, va fi una, fix la final cand este dezvaluit inamicul adevarat, dar nu va mai fi alterata realitate. Dezvaluirea nu pot sa spun ca a avut un impact la fel de mare asupra mea ca cea din sezonul 2. Inamicul este chiar… jalnic. Tot speram sa fie altcineva, chiar Sam si Max dau indicii ca ar putea fi altcineva, dar nu este. Oricum, cel putin veti avea ocazia sa ii vedeti din nou pe Bluster Blaster, Momma Bosco, Harry Moleman si pe Superball. Iar finalul, fara a da un spoiler prea mare, nu este tocmai un cliffhanger, adica nu se intampla ceva inexplicabil. Neasteptat sigur, dar intr-un fel toti cei care cunosc aceste personaje s-au asteptat ca ceva de acest gen sa se intample. Cadrul in care va incepe episodul urmator va fi cu adevarat interesant, pentru o anumita creatura pufoasa va fi chiar un vis indeplinit.
Puzzle-urile jocului implica in mare parte folosirea tuturor puterilor lui Max. Numarul de obiecte clasice si in general tot ce tine de scotocitul clasic pentru obiecte de pus in inventar este redus la minimul posibil. Asta nu le face mai putin placute, dar sunt trei exceptii, trei puzzle-uri ce pot deveni iritante. Prima are ca subiect un dispozitiv de transport inter-dimensional, a carui rezolvare este mai mult o chestiune de apasare aleatoare a unor butoane decat logica. Bine, nu sunt butoane, sunt cadrane, dar principiul este acelasi. Pentru ca acel puzzle sa devina si mai putin intuitiv, semnele pe care Sam trebuia sa le puna pe dispozitiv au tendinta sa pluteasca in aer in locul unde se aflau atunci cand personajul le cara.
Pentru al doilea puzzle chiar il veti controla in premiera pe Max, dar in ciuda acestui fapt, nu este un puzzle placut. Ce trebuie facut pentru a-l incepe nu este clar, ce trebuie facut dupa ce puzzle-ul este initiat iarasi nu este in nici un caz intuitiv. Problema se repeta si la ultimul puzzle din joc. Nu s-a lucrat prea bine la crearea unei introduceri clare pentru obiectivele si optiunile disponibile jucatorului pentru a le rezolva. Asta chiar m-a dezamagit, pentru ca dupa ultimele doua episoade parea clar ca Telltale a reusit sa intre pe o cale ascendenta in ceea ce priveste calitatea. Acest episod este un pas in jos, in ceea ce priveste calitatea gameplay-ului. Nu este la fel de bine finisat ca jocurile precedente precedente. Dar nu ma intelegeti gresit, inca mai este un joc foarte bun, umorul sau compenseaza pentru problemele acestor trei puzzle-uri. Sunt cateva scene de parodie, auto-parodie si umor pur ce vor provoca minute bune de ras. Chiar a fost placut sa vad o secventa in care Sam si Max mentioneaza expresia „Unholy this”, din Tales of Monkey Island. Este genul de interactiune umoristica intre jocuri pe care o stiam pe vremuri de la LucasArts. Telltale se afla acum la punctul la care poate face asta mult mai des, si sper sa continue, pentru ca asta da jocurilor acel strop de caracter in plus ce le transforma din titluri bune in clasice.
In concluzie, Beyond the Alley of the Dolls este inca un episod bun din seria episodica Sam and Max, dar nu pe cat de buna speram. Problema celor trei puzzle-uri este unul din factorii ce tarasc jocul in jos. Celalalt este modul in care a evoluat povestea. Revelatiile prezentate pe parcursul nu sunt chiar atat de impresionante, in nici un caz la nivelul celei de la finalul sezonului 2. Sunt mai mult in ton cu sezonul 1. Pe alocuri chiar si personajele, Max in special, isi exprima uimirea la aflarea identitatii marelui rau ce trebuie invins, si nu este o uimire in sensul pozitiv. Totusi, acest episod nu este finalul povestii. Recomand sa folositi puterea lui Max de a vedea viitorul la fiecare ocazie, astfel veti vedea cateva scene scurte ce nu prea au sens pe moment, dar dupa finalul jocului, va fi clar ca fac parte din urmatorul episod, The City That Dares Not Sleep.
Vazut: 2025 ori de catre 596 vizitatori
Comenteaza