Initial acest articol trebuia sa aiba ca subiect singurul joc bun despre Transformers facut vreodata, War for Cybertron. Dar in ciuda efortului considerabil depus de High Moon Studios pentru ca acest titlu sa suporte rezolutii pe care in prezent numai DosBox le foloseste, PC-ul meu(Zuse Z3) nu s-a inteles prea bine cu el. Ca urmare, recenzia de astazi este dedicata episodului 3 din sezonul 3 al seriei Sam and Max, They Stole Max’s Brain!
In mod normal nu ar trebui sa dau spoilere despre poveste, dar cu un astfel de titlu nu prea am alternative. Asa ca pe parcursul acestui articol veti gasi cateva mici detalii despre poveste, dar fiti fara grija, ce se intampla in acest joc este atat de bizar incat nici imaginile alaturate nu vor fi in stare sa explice grozavenia gandita de Telltale. Scopul lor va fi cel de a induce un sentiment puternic de confuzie, similar cu cel al jocului in sine.
Sa trecem peste partea evidenta, i-au furat creierul lui Max. Cine sunt ei nu este cunoscut la inceput, dar daca ati jucat episodul 1, The Penal Zone, ar trebui sa fie evident. Voi incepe prin a spune ca acest episod contine cea mai mare varietate de ton si stil pe care am vazut-o la Sam and Max de la… vreodata. Secventa introductiva merita vazuta, indiferent daca sunteti sau nu fan al seriei Sam and Max sau chiar a genului adventure. Daca va place comedia trebuie sa jucati prima parte din They Stole Max’s Brain.
Vazandu-si partenerul descreierat, la propriu, Sam o ia razna. In mod spontan ii creste o barba, capata un toc pentru pistolul ce in mod normal il tinea intr-o cutie, camasa sa devine excesiv de neordonata, iar temperamentul sau se schimba radical. Gravitatea situatiei ii copleseste sufletul, transformand-ul dintr-un caine ce in mod normal priveste lumea cu optimism, in detectivul noir stereotipic ce cauta razbunare pentru uciderea partenerului sau. Totusi, el continua sa fie Sam, avand aceleasi ticuri, precum gasirea de comparatii si exagerari amuzante. Rezultatul este probabil ce s-ar intampla daca Max Payne(jocul) ar fi fost regizat de Jim Abrahams. Daca The Punisher l-ar fi avut in rolul principal pe Leslie Nielsen. Daca Frank Miller ar fi facut din Sin City o comedie. Daca Dirty Harry ar fi fost jucat de un caine antropomorfic in stare sa insiruie monologuri foarte comice cu un ton sumbru si serios. Daca… nu mai am alte idei, dar cred ca va puteti imagina despre ce este vorba.
Pe parcursul acestei secvente Telltale a experimentat cu o noua mecanica de gameplay, cea de interogare. Sam are ocazia sa ia la intrebari o serie de indivizi folosind metode ce variaza de la amenintari la insulte pana la impartasirea noii vederi intunecate asupra lumii. Aceste optiuni de dialog trebuiesc folosite pentru a intrerupe declaratia unui personaj, fiecare generand o reactie diferita. Interogatoriul continua pana ce se obtin raspunsurile dorite.
Interogarile vor constitui ocupatia principala pentru primul din cele trei acte ale jocului. Nu vor dura foarte mult din pacate. Sam regretabil va renunta la aspectul sau de detectiv in cautarea razbunarii.
In ciuda faptului ca Telltale lucreaza la jocuri dedicate experimentarii cu metode noi de gameplay, cm ar fi Puzzle Agent, sezonul 3 din seria Sam and Max este plin de idei noi. Segmentul cu interogarile nu este singurul exemplu de acest fel din They Stole Max’s Brain. Spre final isi va mai face aparitia un sistem de lupta, ce include insulte, dar nu si sabii. Vor fi totusi fatalitati.
Pentru o vreme jocul revine la tonul din episoadele precedente, creierul fiind gasit in posesia unei aliante a personajelor negative cunoscute din sezonul actual. Actul al doilea are loc intr-un muzeu de istorie aproape naturala, unde Sam, Max si un personaj ce si-a facut aparitia in episodul precedent, vor colabora pentru invingerea aliantei. Nu voi spune care este personajul, dar ca sa va pun pe ganduri, este suficient sa spun ca vocea sa este asigurata de Nikki Rapp(Morgan LeFlay din Tales of Monkey Island).
Un alt personaj ce isi va face aparitia in aceasta scena m-a luat prin surprindere. Iarasi nu voi spune cine este, dar il puteti vedea intr-una din pozele alaturate. Sunt sanse slabe sa il recunoasteti, in mare parte pentru ca nu a fost vazut niciodata, dar faptul ca este in viata o face pe o anumita domnisoara cu parul verde sa para mai putin a criminal in serie, dar nu cu mult.
Puzzle-urile din actul II depind destul de mult de puterile psihice ale ocupantului corpului lui Max. In general va trebui sa identificati ce din mediu poate fi folosit in concept pentru a rezolva un puzzle. Spun in concept pentru ca in practica o poza a zepelinului Hindenburg nu are cum sa cauzeze un incendiu, zepelinul in sine insa este foarte capabil sa faca asta. Acest gen de puzzle-uri vor fi folosite si pentru o mare parte din actul III.
O tematica ce pare sa se repete anormal de des in actul II a fost cea a tentaculelor mov. Ar putea fi doar o inclinare a palariei fata de Day of the Tentacle, dar in ultimul an si-au facut aparitia cam multe tentacule in jocurile adventure produse de LucasArts si Telltale. Asa ca daca anul viitor pe vremea asta avem primul episod dintr-o serie de jocuri Day of the Tentacle, nu ar trebui sa fim surprinsi.
Cel de-al treilea act al jocului duce gradul de bizarerie la 11. Daca priviti imaginile alaturate, sunt sanse ca veti observa care este al treilea act si va veti da seama ce il face unic. Nu vreau sa va distrug chiar toate surprizele, asa ca voi sari peste detaliile acestei ultime parti.
Probabil ati observat ca nu am mentionat nimic despre partea tehnica a jocului. Sincer nu prea am ce sa spun, motorul este acelasi pe care il stim de la episodul 2. Suporta un grad de detaliu foarte mare, evidentiat de firele de par de pe barba lui Sam si de camasa sa ce probabil are mai multe poligoane decat avea Max in primul sezon. In ciuda acestui detaliu bogat, Stinky cel original tot arata de parca ar avea un cap sculptat din plastic, e ca si cum el ar fi facut dintr-o prajitura, nu nepoata sa. Si in cazul in care nu stiati asta din sezonul 2, ati aflat acum, Girl Stinky este un tort, nu e minciuna, a fost un triumf al stiintei culinare.
Telltale a capatat niste obiceiuri proaste de la seria Monkey Island, nu mai sunt in stare sa termine un episod fara un „clifhanger”. Episoadele din primele doua sezoane aveau finaluri clare, ocazional cate un indiciu mic al unei noi aventuri, cum ar fi un Superball deghizat in urs, dar The Devil’s Playhouse a avut pana acum numai finaluri care descurajeaza jucarea lor in ritmul in care sunt lansate. Cu un asemena final nu cred ca pot sa astept o luna sa vad cum continua povestea, dar voi astepta pentru ca nu am de ales.
Ar fi totusi un lucru de spus la capitolul tehnic. They Stole Max’s Brain este cel mai finisat episod lansat pana acum din acest sezon. Nu am sesizat probleme, nu am intalnit motivatii slabe ca la episodul precedent si nici secvente inexplicabile. Inexplicabile din punct de vedere tehnic si logic adica, in ceea ce priveste povestea, intregul episod este inexplicabil, in sensul comic de bun. Telltale a inceput sa intre in ritm cu sezonul 3, dovedind astfel ce am spus la recenzia episodului 2, ca episoadele devin mai bune spre final.
They Stole Max’s Brain este pana acum cel mai bun episod din The Devil’s Playhouse si chiar unul dintre cele mai bune din toata seria episodica pana in acest moment. Varietatea de locatii, stil, gameplay si personaje este foarte placuta, iar calitatea este de prima mana. Nu pot decat sa sper ca episodul 4, Beyond the Alley of Dolls va fi cel putin la fel de bun, dar cu un final mai putin brusc.
Vazut: 2407 ori de catre 709 vizitatori
Comenteaza