Napoleon: Total War
Bonsoir! ar fi fost modul in care v-ar fi intampinat in urma cu doua secole Napoleon Bonaparte in anticamera imperiala a palatului sau. Astazi o face insa intr-un mod mult mai razboinic si incrancenat odata cu lansarea celui mai asteptat add-on al jocului Empire: Total War. Omul care doar printr-o pura intamplare a ajuns sa fie cetatean francez (Corsica fusese cumparata de francezi de la italieni cu doar un an inainte sa se nasca Napoleon), a schimbat destinul Frantei si al Europei, chiar daca, in final, epopeea lui s-a incheiat discret pe o insula obscura. SEGA si Creative Assembly ne propun sa schimbam destinul acestui mare om (un geniu militar pentru vremurile sale) in cadrul a patru campanii istorice derulate sub conducerea sa.
Empire: Total War a schimbat radical modul in care seria Total War a fost perceputa de catre fanii acesteia. Sincer sa fiu, chiar daca stiu ca aceasta perioada a fost selectata in urma presiunilor exercitate de catre multitudinea de adoratori adunati pe forumurile Total War, mutarea de la sarjele cavalerilor la voleurile muschetelor nu mi s-a parut cea mai fericita alegere. Mai mult, executia jocului, care parca a coborat nivelul de complexitate enorm de mult, a impins seria mai degraba catre jucatorul mai putin obisnuit cu astfel de jocuri, decat catre veteranii seriei. Am primit Napoleon: Total War pe acest fond de neincredere (Practic in acest moment pe hard am instalate Rome si Medieval 2, insa Empire si-a dat obstescul ”delete” de foarte multa vreme.)
Cu toate acestea, am incercat sa judec (si sper ca am reusit) acest add-on (stand-alone) din prisma unei completari a jocului Empire: Total War si nu din cea de revolutie a seriei. Din acest punct de vedere, Napoleon: Total War este cu certitudine o realizare importanta, chiar si numai prin prisma faptului ca rezolva cateva dintre bug-urile cumplite ale lui Empire: Total War. Practic, in acest moment, regretul major este ca add-on-ul este stand-alone, ceea ce inseamna ca nu se instaleaza peste Empire: Total War, situatie in care ar fi existat posibilitatea sa corecteze aceste probleme si in jocul original.
Ce m-a surprins in mod placut a fost faptul ca producatorii par sa se fi concentrat mai mult pe imbunatatirea aspectelor functionale, decat pe o infrumusetare cosmetica. Diplomatia este unul dintre elementele de joc ce pare sa se fi invigorat masiv odata cu aparitia lui Napoleon in miezul lucrurilor. Pentru prima data de cand joc Total War, incep sa simt ca tentativele mele diplomatice au efectul, durata si, mai ales, succesul scontat. De fiecare data cand ajung la masa tratativelor raman, in mod cert, cu senzatia ca in fata mea se afla un negociator real nu doar un robot setat pe anumite raspunsuri fixe si sinucigase in fata caruia nici o oferta nu pare sa fie suficient de “convingatoare”. Am reusit sa transform un inamic in protectorat (chiar daca a acceptat acest lucru cu pistolul la tampla), ba chiar l-am convins atat de bine de bunele mele intentii incat a intors, din proprie initiativa, armele impotriva fostului lor aliat, actualmente dusmanul meu. Cam ce a facut Romania prin ‘44.
Empire: Total War venise cu o inovatie deosebit de interesanta, sub forma posibilitatii de a cere unei garnizoane sa se predea fara lupta in fata fortelor asediatoare. Foarte buna idee, doar ca nu functiona in 99% din cazuri, mai exact aparatorii alegeau invariabil sa ramana pe pozitii pana la ultimul. Aceasta stare de lucruri s-a schimbat dramatic in Napoleon: Total War. Probabil ca prezenta legendarului comandant de arme inmoaie mai usor spiritul darz al aparatorilor, motiv pentru care acestia se predau mult mai des daca sunt asediati de catre forte net superioare.
Tot la capitolul imbunatatiri mai putem trece cateva maruntisuri legate de luptele tactice, atat cele terestre cat si cele navale. M-as fi asteptat la modificari mai impozante, dar, din pacate, va trebui sa ne multumim doar cu o manevrabilitate sporita a navelor de lupta si cu revenirea in forta a cavaleriilor, acestea din urma redevenind niste “arme” redutabile pe campul de lupta, dupa ce in Empire: Total War erau doar niste tinte vii pentru infanterie.
Napoleon: Total War nu este insa un add-on dedicat exclusiv rezolvarii bug-urilor scapate in Empire: Total War. El soseste si cu o serie de elemente noi precum “attrition” si “drop-in battles”. Attrition este reducerea numarului de soldati din armate, datorat conditiilor grele de viata, bolilor, dezertarilor si altor cauze de acest gen. Practic, atunci cand armatele tale se afla departe de regiunile proprii, in conditii extreme (de genul desert sau iarna ruseasca) numarul soldatilor se va reduce in mod constant. Drop-in battles reprezinta un prim pas, important, spre multiplayer. In fiecare batalie din cadrul campaniilor ce nu il implica pe Napoleon si nici nu reprezinta un asediu, se poate alege aceasta optiune, care in fapt permite cautarea (online) a unui partener de joc uman care sa inlocuiasca AI-ul la conducerea armatei adverse. Nu am avut ocazia sa testez in mod concludent aceasta optiune, dar in mod cert pare sa fie o inovatie interesanta pentru seria Total War.
In concluzie add-on-ul Napoleon: Total War reprezinta, cu certitudine, un mare pas inainte fata de Empire: Total War. Daca acesta din urma ar fi fost la lansare macar atat de bun precum Napoleon, cu siguranta ar fi avut mult mai mult succes. Cu toate acestea, nici Napoleon nu reprezinta un varf de evolutie sau o revolutie a acestei serii care, din punctul meu de vedere, incepe sa intre in declin. Ca sa fiu totusi corect, exista in Napoleon: Total War elemente de joc care incluse intr-un potential viitor Rome 2 sau Medieval 3 (ca la un Shogun 2 mi-e greu sa visez) ar putea produce cel mai tare joc de strategie al deceniului.

Vazut: 1788 ori de catre 919 vizitatori




[...] este insa ca am mult mai multe ore linistite in compania unui Medieval 2: Total War sau, recent, Napoleon: Total War, fara sa mai fiu nevoit sa ii acord atentie la fiecare cinci [...]
Publicat pe 4 Martie 2010 at 19:14
Comenteaza