Games Arena

Uneori, nu e nevoie ca un joc să se remarce printr-o poveste extraordinară sau grafică supraavansată, un pic de inspiraţie şi câteva şiretlicuri pot creea împreună un produs excelent. Borderlands, ultima progenitură a lui Gearbox Software, reuşeşte să găsească acea fascinantă luminiţă de la capătul tunelului, fără să devină o extravaganţă pe parcurs. În viitorul îndepărtat, oamenii colonizează planeta misterioasă cu nume sugestiv, Pandora. Speranţa de a găsi o planetă plină de minerale şi bogăţii e distrusă, tot ce găsesc e o legendă străveche care descrie o locaţie secretă pe această planetă, unde se găseşte un seif şi mai secret. Dezamăgiţi, majoritatea oamenilor pleacă de pe Pandora, iar cei care rămân, îşi fac singuri legea. Chiar dacă totul e un mit, câţiva aventurieri în cautare de bogăţii inimaginabile se încumetă din când în când să caute acest seif. Iar tu eşti unul dintre ei.

Te numeri printre puţinii vânători de comori care se lasă cuceriţi de zvonuri şi se îmbarcă în marea aventură. Cine vrei să fii în viitorul aspru şi dezolant al Pandorei? Preferi să-ţi ţinteşti luneta de la depărtare spre capul inamicilor, să intri în luptă cu nimic altceva decât proprii pumni, să ai o colecţie vastă de arme grele sau să te foloseşti de puteri paranormale ucigătoare? Cam acestea sunt cele patru cariere din care poţi alege. Fiecare are specializarea lui, abilităţile lui, dar în final doar un singur lucru poate fi cel mai important în Borderlands: armele. Nu te aştepta la un RPG clasic în care poţi face schimb inteligent de dialog cu personaje carismatice, ci mai degrabă acceptă că Borderlands e doar un hack&slash a la Diablo, cu sute de arme şi la fel de interesant. Borderlands e considerat un shooter cu elemente RPG, dar nu e nici pe departe atâta Role Play prezent în joc, fiind indirect proporţional cu tonele de arme şi orele întregi de ucis inamici, ore care îşi pierd şirul, ca pe vremuri.

Nu e atât de greu să te obişnuieşti cu mecanica jocului pe cât e de greu să te obişnuieşti cu stilul artistic deosebit al jocului. Stilul nu e deloc urât, ba dimpotrivă, tehnologia de cell-shading merge strună cu atmosfera ilară şi brutală a jocului. La prima vedere poate că pare un desen animat, dar monştrii fioroşi şi sângele abundent te conving că nu e de joacă. Premisa e simplă: evoluează-ţi personajul, fă rost de arme şi alte utilităţi tot mai avansate, găseşte seiful. Povestea nu e tocmai una de primă clasă, nu din cauza misterului ce înconjoară această vânătoare oarbă de comori, care este defapt singurul element interesant, ci din cauza deznodământului poveştii şi a personajelor cu care intri în contact, care par mai interesante de misiuni secundare şi glume macabre decât de povestea principală a jocului. Dar asta nu e neapărat un lucru rău. Ai la dispoziţie o sumedenie de hărţi pe care eşti obligat să le explorezi, datorită misiunilor care te pun să te plimbi de la un capăt în altul al ţinutului. Aceste misiuni sunt în general secundare şi irelevante scopului tău final, dar se încadrează bine în universul jocului şi reuşesc să rămână interesante datorită luptelor. Puţine jocuri în care foloseşti arme fac ca trasul să fie distractiv, dar Borderlands reuşeşte asta fără să aibă arme ultrarealiste sau efecte speciale incredibile. Pe lângă faptul că sunt zeci şi sute de arme, acestea arată foarte bine, sunt echilibrate şi destul de diferite între ele. Aspectul vizual bun se îmbină cu o atenţie deosebită oferită sunetelor, care sunt potrivite şi cel mai important, foarte diverse.

După ce am tras cu prima armă în primul inamic întâlnit, mi-am adus aminte de vechile jocuri arcade în care împuşcai inamici şi primeai puncte pentru fiecare lovitură. Aici îţi este arătată cantitatea de viaţă luată la fiecare lovitură şi primeşti experienţă în loc de bănuţi sau alte ghiduşii. Bineînţeles, fiecare inamic omorât îţi aduce oportunitatea de a găsi o armă şi mai puternică. Ai de unde alege:  arme cu lunetă, pistoale, mitraliere automate, shotgun-uri, lansatoare de rachete şi nu numai. Dar armele nu sunt singurele lucruri pe care le poţi echipa. Grenadele pe care foloseşti pot fi modificate cu anumite pachete numite MOD-uri, tot la fel poţi găsi un MOD făcut special pentru clasa ta, care oferă câteva beneficii la abilităţi. Ca şi protecţie, nu ai armură pe care o poţi schimba, ci doar scuturi reîncărcabile care te apără de gloanţe şi proiectile, deci nu te poti îmbrăca ca un prinţ al universului. Ca să închei capitolul armelor, un lucru foarte folositor şi bine venit este faptul că armele sunt universale şi independente faţă de clasa de luptător pe care o alegi. Fie că joci cu malacul Brick sau lunetistul Mordecai, orice armă aleasă va fi folositoare, exceptând desigur anumite arme destinate special personajului ales, care vor fi mai mult decât folositoare. Şi vei vrea întradevăr să incerci cât mai multe arme, chiar dacă eşti specializat doar pe câteva tipuri, toate sunt folositoare în funcţie de situaţia în care te afli. În plus, e păcat să pierzi experienţa de a spulbera capete cu fiecare armă din joc.

Punctul forte al jocului încă nu l-am dezvăluit, dar este evident de la prima jucare. Din fericire, Borderlands dispune de multiplayer pe internet şi în reţea, în meciuri cap la cap sau cooperative. Modul cooperativ e cel mai distractiv şi interesant mod de a termina jocul. Pe lângă faptul că ai şansa să joci cu prieteni, inamicii sunt mult mai puternici iar răsplata e pe măsură. Din păcate şi această binecuvântare are lipsuri, precum controlul prost al recompenselor care cad de la inamici. Practic oricine poate “fura” armele pentru care ţi-ai tocit degetele timp de cinci minute la un inamic, asta dacă nu joci cu oameni de încredere.
Luat de la început la capăt cu toate misiunile secundare împlinite, jocul nu este unul scurt, orele de joc putând ajunge la un total de 100. Personajul tău poate avea un maxim de 50 de nivele, iar acestea devin în mod gradat tot mai greu de obţinut. Pe lângă toate acestea putem adăuga faptul că după ce termini jocul o dată, ai posibilitatea să îl reîncepi, pe un nivel mai greu de dificultate bineînţeles, poate chiar mai lung şi cu siguranţă mai provocator. Iar dacă nici aceste ore nu ajung…există multiplayer!

Borderlands nu e o revelaţie, dar este destul de ambiţios pentru a forma o comunitate puternică şi merită câteva laude pentru asta. Privit la rece, poate fi considerat doar un alt joc plictisitor unde eşti nevoit să dobori sute de inamici pe bandă doar pentru a ajunge la următorul, dar Borderlands o face cu stil şi dă lovitura.

Vazut: 2448 ori de catre 1074 vizitatori